1,494 matches
-
Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Câte doi plăieși, în costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, după modelul oștenilor pictați la castelul Peleș. Atât vitraliile, cât și crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopții. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
fost depuse la Muzeul Mediaș. Necropola a fost atribuită celei de a doua vârste a fierului, dar poate data și din perioada migrațiilor. 8. Pe malul "Râului Alb" s-a descoperit buza unui chiup încadrabil în epoca romană. 9. "Pe Straja (Wartberg, Warteburg)" s-au descoperit resturi dintr-o circumvalație datând, probabil, din perioada medievală. Biserica este pomenită pentru prima dată în anul 1415. În turn s-au păstrat trei clopote medievale, dintre care clopotul mic și cel mare, datate în
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
de stat dintre România și Ucraina, la sud de munții Obcina Mare (cu vârful Măgura Mică, atitudine 837 m), la sud-est de comună Vicovu de Jos, la nord-est de comună Bilca, în partea de vest orașul este delimitat de comună Straja și în partea de sud-vest de Răul Suceava, ce trasează linia administrativă dintre oraș și comuna Putna. Din punct de vedere administrativ, orașul este împărțit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus Est, Vicovu de Sus
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
evanghelici\luterani (24 de persoane), greco-catolici (7 persoane), baptiști (30 de persoane), alta religie (4 persoane) și fără religie (40 de persoane). Valea Sucevei a fost locuită încă din epoca străveche. S-au descoperit însă unelte paleolitice pe raza comunei Straja, iar din epoca neolitica zona comunei Voitinel este circumscrisa vastului spațiu al culturii Stacervo-Criș. În perioada geto-dacică, spațiul de nord al Moldovei era locuit de tribul costobocilor, care și-au extins autoritatea în zona de nord a Moldovei, întemeind un
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Putnei. Aflați în subordinea Mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dârî pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea Putna sunt opriți de
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
de dârî pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
lor. Alexandru înconjoară cu toată armata malul fluviului Hydaspes timp de câteva săptămâni pentru a-i da impresia lui Porus, regele de acolo, că alege un loc de traversare. Porus se satură de această mobilizare continuă a armatei, așa că pune străji. Alexandru doar atât a așteptat. Cu 13-14.000 de oameni din cei 24-25.000 pe care-i avea, el a traversat Hydaspes noaptea pe furtună. Ajungând pe mal își grupează soldații. Uitându-se mai bine, descoperă cu surprindere că erau
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Sava Henția. Zidul de incintă, cu o înălțime de 6 m, are formă octogonală neregulată. Este făcut din piatră și cărămidă arsă, fiind prevăzut cu metereze pentru tragere. Sub aceste metereze încă se mai pot observa urmele unui drum de strajă de lemn, astăzi dispărut. Chiliile și clădirile anexe erau situat pe latura de vest a incintei, astăzi fiind dispărute în întregime, locul existenței lor fiind marcat cu ocazia lucrărilor de restaurare terminate în 1963. Lucrările de construcție au început la
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
1 decembrie 2002. Arhiepiscopul Timotei a acordat atenție și celorlalte așezăminte monahale, înființate sau reînființate după 1990, cum sunt mănăstirile de la Feredeu, Roșia, Almaș, toate din județul Arad și mănăstirea Crișan, schiturile de la Cetatea Colț, Ghelari, Sfântul Nicolae de la Vulcan, Straja, Cucuiș, toate din județul Hunedoara. În anul școlar 1994-1995, ca urmare a inițiativei Arhiepiscopului Timotei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 13 ianuarie 1994, a aprobat înființarea Seminarului Teologic Liceal Ortodox Arad, instituție de învățământ teologic în
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
niște scări în spirală din interiorul curții și mergând printr-un coridor se putea ajunge la primul etaj unde era un paraclis cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul. Încăperea de la etajul al doilea avea rol de clopotniță și de loc de strajă. Turnul-clopotniță este asemănător cu alte turnuri de mănăstire din acea epoca, bunăoară cu cel de la Mănăstirea Dragomirna, iar decorația lui este incomparabil mai bogată decât a bisericii mănăstirii. De asemenea, avea și rolul de turn de strajă. În secolul al
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
de loc de strajă. Turnul-clopotniță este asemănător cu alte turnuri de mănăstire din acea epoca, bunăoară cu cel de la Mănăstirea Dragomirna, iar decorația lui este incomparabil mai bogată decât a bisericii mănăstirii. De asemenea, avea și rolul de turn de strajă. În secolul al XX-lea, era imposibil să ajungi în turn, deoarece scările de piatră au fost distruse. În anul 2007 s-au început o serie de lucrări la turnul-clopotniță, realizându-se refacerea șarpantei și acoperirea cu învelitoare de cupru
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică — atât comună cât și de lux
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
lui Münnich. Ion Neculce confirmă că distrugerea caselor domnești a fost ordonată de Münnich, care se afla atunci la Hotin, mâniat că nu mai putea ""să zapciască pe boeri de bani"". După cum scrie Neculce, ""Meneh l-au pus la calaur (strajă, n.ns.) și s-au mâniet și au trimis de au strâcat casăle de la Frumoasa"". În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Cronicarul Enache Kogălniceanu a scris următoarele: ""Iară când a
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
de elaborare a „Regulamentelor organice”. Pe baza acestora care au fost aplicate atât în Muntenia cât și în Moldova, au fost create structuri instituționale de ordine publică. Organismele de ordine publică astfel create au purtat denumirea de „Miliție națională” și „Străji pământești”. „Regulamentele organice” au fixat efectivele maxime pentru principate la 4665 de oameni în Muntenia și 2270 în Moldova. Prima mențiune clară cu privire la înființarea unei structuri instituționalizate de asigurare a ordinii publice pe teritoriul nostru național datează din 17 iunie
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Premiul Hanul Ancuței" (1938); "Pemiul Năsturel al Academiei Române" (1948); "Academician post-mortem" al "Academiei Internaționale din Pontzen - Neapole" (1974), și altele. Materialele sale le semna "Bezviconi", "Gh. Bezviconîi" sau cu pseudonimele "Gh. Bohuș", "Alexis Gurji", "Gh. Moldovan", "Nicolae Pândaru" sau "Nicolae Strajă". Lucrările sale cuprind o gamă mare de teme cum ar fi: istorie, genealogie, heraldistică, medievistică și istorie literară. A scris și beletristică. Dintre multele sale lucrări pot fi amintite:
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor" și "Turnul Porții". Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofițerii de breaslă, comandanții militari ai cetății. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn. În interiorul zidurilor cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
doar două dintre acestea pe latura de vest a incintei. Pentru mărirea rezistenței zidăriei s-au introdus în zid bârne groase de stejar. Mănăstirea Bârnova fiind o construcție fortificată cu rol de apărare a avut în interior un drum de strajă din lemn, care înconjura zidurile de jur împrejur, precum și metereze. În incinta mănăstirii se poate intra pe două căi de acces: pe sub turnul clopotniță de pe latura de est și printr-o poartă de mici dimensiuni practicată într-un turn de pe
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
de grup al ofițerilor și archebuzierilor acestei corporații, în planul îndepărtat, al doilea personaj din stânga este însuși Franș Hals, cu privirea ațintita asupra spectatorului. Este singurul autoportret cunoscut al lui Hals - un mare portretist. Tablourile care îi prezintă pe membrii străjilor orășenești nu sunt în Olanda o noutate. Pictorul se înscrie astfel într-o lungă tradiție, dar grație talentului sau revoluționează acest gen de pictură. În locul demnitarilor solemni, pictează un grup de personaje pline de viață. Gesturile pompoase, atitudinile rigide capătă
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
urmat cursurile liceelor "George Barițiu" și "Constantin Angelescu" din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, de mișcarea legionară, iar această atracție a fost mărturisită în "Straja dragonilor". În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate în revista clujeană "Națiunea română". În 1941 a publicat primul său volum, "Povestea tristă a lui Ramon Ocg", mic roman suprarealist, unde se întrevede metaforismul fastuos-serafic al viitoarei sale exegeze eminesciene
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în "Straja Dragonilor": "A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ce este eroic și tragic trebuie neapărat să își spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații". A devenit, ca
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
de teama unui scandal internațional, în acea perioadă de "détente", nu i-au intentat un proces penal de atentat la securitatea statului, mărginindu-se să-l atace pentru homosexualitatea sa manifestă: " Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student" ("Straja dragonilor"). Aceste presiuni l-au făcut pe Negoițescu să revină asupra opiniilor exprimate, publicând în revista "România literară" un text de "spălare a păcatelor", "Despre patriotism", în care își retrăgea afirmațiile inițiale. Pleacă, în 1980, în Germania, cu o bursă
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
o ducă la bun sfârșit. Singurul eșec care mă mai poate aștepta" - se confesa el în 1991 Martei Petreu - "este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia". A murit la 6 februarie 1993, la München. Autobiografia sa, intitulată "Straja dragonilor", îi apare la un an după moartea sa, provocând puternice controverse într-o epocă în care orientarea homosexuală era tratată drept o delincvență socială, morală și juridică și marchează epoca ca primul om important de cultură română care se
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
homosexuale într-o perioadă sufocantă prin falsitatea și ideologizare cvasitotală până și în spațiul vieții private. Din autobiografia sa a reușit să încheie numai primele două capitole, "Rochia de bal" și "Convocat la director", care au apărut postum, sub titlul "Straja dragonilor", în 1994, la inițiativa și cu concursul poetei Marta Petreu (Rodica Marta Vartic) și sub atenta îngrijire a criticului Ion Vartic. În cele două eseuri, scrise la prima mână, autorul își descrie cu deplină sinceritate experiențele homoerotice din primii
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]