26,711 matches
-
și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit În California și-n Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau cîteva straturi de flori. O luai apoi la stînga prin spatele casei, iar aici, se ivea comoa ra lui Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
armă și urletele fiarelor. Erau crescători de reni coborîți mai spre sud din calea gerului cumplit al nordului sub zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele taman locul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lume are ca origine o rupere a echilibrului în ordinea divină prestabilită, în relațiile dintre lumea cerească și a noastră”149. 1. Povestea amănunțită a căderii îngerilor apare pentru prima oară în partea întâi din 1Enoh, text cu mai multe straturi, redactat foarte probabil în aramaică la începutul secolului al II-lea î.Hr.150 „Fiii lui Dumnezeu” sunt aici niște îngeri care trăiesc în ceruri. Ei se îndrăgostesc de fiicele oamenilor, „tinere și frumoase” (6,1), și hotărăsc să se însoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nemaifiind primiți în ceruri din cauza păcatelor în care se afundaseră, îngerii căzură din nou pe pământ” (Inst. div. II, 15,3), astfel încât deveniră sateliții lui Satan, adică demoni. Copiii lor, născuți din legăturile cu fiicele oamenilor, s-au așezat în straturile atmosferei sublunare, formând aici categoria demonilor tereștri. Demonii își trag numele de la daimonas, „cei care înțeleg și știu esența lucrurilor”161. Dar, în ciuda imensei lor științe, „lor nu le este dat să cunoască exact planurile divine”, fapt care explică ambiguitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La început, călugărul va afla un întuneric și un strat „gros de nestrăbătut”, însă, prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din interiorul inimii și pe sinea sa întreagă plină de lumină și de discernământ”. În tot acest timp, călugărul trebuie să rostească (sau mai degrabă să strige înăuntru, din toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fir cu fir și piesă cu piesă, a demontat garnija de la draperie și a pipăit-o centimetru cu centimetru pe la toate îmbinările unde credea el că s-ar putea afla pastiluța ventuzată. Cu aceeași râvnă a trecut printre degete, până la stratul de smoală, tot nisipul și zgura din porțiunea decupată a parchetului și l-au trecut sudorile când a constatat că a muncit în zadar... Nici tu sârmă, nici tu cablu, nici tu microfon, nici pastiluță... Că doar n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se cuvine, cu acuratețe și la vreme, în timp ce Ariton își vedea de câștigurile lui prin alte sate de pe valea Moldovei, încât de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de gură, că ar fi lăsat-o groasă, dar Ilaria i-ar fi spus fetei că nu o vrea noră. Că ea își dorește o noră cinstită și vrea ca toți nepoții ei să fie făcuți la așternut, nu printre straturile cu flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
al nostru, un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Așa i-a rămas numele. Din cauza lui multe a îndurat Elena, dar nu s-a plâns, fiindcă îl iubea foarte mult, pe de altă parte nu voia să dea prilej de a o învinovăți ai săi. Când se tăvălea prin straturile cu flori, Silvia îi ardea câte o nuia. De ce îl bați, mamă? Că e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la o ședință. Silvia i-a pus cămașa 125 curată, călcată pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan (mandarine nipone extrem de dulci). Alături, într-o elegantă cutie de lac, se găsesc straturi de nori (alge uscate), în care se învelesc bucățelele de daikon, în chip de sandvișuri autohtone. Câteva minute mai târziu, o femeie mult mai tânără, fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să se amestece printre străini, că o puteai recunoaște chiar din depărtare. Și asta pentru că la japonezi, oricât de albi ar fi, se poate observa întotdeauna o nuanță întunecată în culoarea lor albă. Aceste femei își acoperiseră, în plus, cu straturi groase de pudră albă, toate părțile corpului dezgolite, de la spate până la brațe și subsuori, pentru a nu rămâne în urma străinilor. Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această zonă acoperită cu paie peste care vom turna seu fierbinte. La alți cinci metri urmează un canal, adică primul în care vom turna seu. Este acoperit cu plasă din ramuri de carpen. Plasa este pardosită prin interior cu un strat de pământ galben iar deasupra cu pământ natural acoperit cu paie. La o altă distanță de cinci metri am amenajat un alt canal, al doilea, în care vom așeza cărbune aprins din lemn de stejar acoperit și acesta la fel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
putere se poate abuza din păcate într-un mod inimaginabil. Recent, sociologii și politologii iau act de faptul că credința religioasă reprezintă probabil cea mai importantă forță motivantă din istoria umanității. Convingerile, comportamentele și inspirațiile religioase s-au înrădăcinat în stratul cel mai adânc al oamenilor. Și pot pune în mișcare sau pot arunca obstacole schimbări enorme. Pot mobiliza sau bloca energii morale sau politice. Un exemplu impresionant și tragic al aceste forțe este conflictul pentru Țara Sfântă care continuă de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
regnurile, pentru conservarea propriei vieți, de a înlătura tot ceia ce este necurat, igiena primând totul. Aceasta este singurul punct comun al animalelor cu omul. Dacă de exemplu, moare o albină-n stup, celelalte sar și o învelesc într-un strat de ceară. Aceasta nu însemnează însă că ele nutresc o simpatie pentru tovarășa lor, ci pentru că prin putrefacția ce se produce, periclitează existența întregii comunități. Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de o parte era foarte clară și foarte Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa băltoacelor În diminețile de iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lângă Arm. Doamne, ce frumos mai mirosea. Își dădu seama că nu o uitase pe Armanca. O durere ascuțită îi străbătu sufletul. Camelia nu deschisese ochii. Bart o privi încă o dată. Fața ei, de altfel drăguță, era acoperită de un strat gros de cremă. Mâinile, bine unse cu cremă și ele, se odihneau în niște mănuși speciale. Părul, prins în clame, era fixat cu spray. Camelia nu renunțase la „retușuri”, cum le spunea ea, deși Bart îi explicase de nenumărate ori
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Până s-au dezmeticit, urletul a încetat. Mulți au perceput doar sunetele de pe urmă, joase și mai slabe. Un fel de geamăt. Chiar veneau? Poate era semnul atacului; ajunseseră. Oamenii au ieșit pe străzi. Umblau prin grădinile acoperite de un strat proaspăt de zăpadă. De cu seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]