10,586 matches
-
stratul de vatelină pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O lăsam să cînte. Deschideam ochii În beznă și mă gîndeam la Frumoase. GÎndurile mi se atingeau de catifeaua pielii lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor. Dorința era insuportabil de intensă - era o linie lungă și fierbinte ce-mi străbea tot corpul. N-am Înțeles niciodată cum de poate să suporte Jerry să se chinuie În așa hal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea tare de lumina ce se strecura prin geamurile din subsolul meu. Și nu era vorba doar de lumină. Lumea pe care credeam că o cunosc destul de bine - Întunecată, misterioasă, dantelată de umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă strecor prin fanta de sub ușă, zgrepțănînd zgomotos cu ghearele În podea. Apoi am făcut un efort și am stat un pic liniștit, ca să trag aer În piept și să mă gîndesc. Trebuia să găsesc o cale de a ajunge la Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat asta imediat ce am scos nasul pe gaură. Nu ploua, și razele soarelui se strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el decît Întîmplări petrecute În cartierul Purley. — Sau să ne gîndim la o altă posibilitate, urmă domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o Încăpere de unde să pot trage asupra insuliței aceleia. De cîteva luni tot sapă acolo. Într-o seară i-am zărit... Nu pot fi lăsați așa, să-și facă de cap. Nemții nu-și pierd vremea degeaba. Așa că m-am strecurat În această aripă a clădirii, pînă În odaia lui Poole... — Și?... N-aveam de gînd să-i sperii, voiam doar să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă. Cred c-o să-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce părere aveți, domnule? — Dă fuga! Dă fuga! Îi răspunse Hilfe, tăios. — SÎnteți, deci, de aceeași părere. Da, poate că aveți dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al căror an de fabricație, combinație de culori și accesorii exterioare încă mi le pot aminti cu acuratețea dureroasă a unui coșmar de care nu voi scăpa niciodată. Pe primele două le-am evitat, apăsând frâna și abia reușind să strecor mașina printre ele. Pe a treia, în care se afla o doctoriță tânără și soțul ei, am izbit-o din plin. Bărbatul, un inginer chimist la o companie americană de produse alimentare, a fost ucis pe loc, aruncat prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privit-o cum măsoară din privire picioarele subțiri și lungi și fesele ferme ale infirmierei, cordonul albastru-intens care-i sublinia mijlocul și șoldurile late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
violență difuzate în cinematografe întunecate, găsea numaidecât o legătură între accidentul meu și toate calamitățile de coșmar ale lumii, percepute ca parte a relaxărilor ei sexuale. Îi masam umflătura caldă a coapsei printr-o ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult că o atingeam. După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de vinilin, înclinat pe spate din pricina podelei îndoite. Coloana de direcție înaintase cu cincisprezece centimetri spre pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de ulei și lichid de răcire. În spatele nostru, la o distanță de peste cinci sute de metri, traficul stătea în așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului lui Vaughan; amândouă erau acte conceptualizate private de orice sentiment, purtătoarele oricăror idei sau emoții cu care ne place să ne împănăm. Vaughan înlătură cioburile de fibră de sticlă de pe fața șoferului. Forță ușa să se deschidă și își strecură coapsa pe scaun, ținând cu o mână volanul distorsionat. - Întotdeauna mi-am dorit să conduc o mașină accidentată. Am luat remarca drept o glumă, însă Vaughan păru să vorbească serios. Era deja mai calm, ca și când actul acela de violență îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge care traversau pavajul familiar precum codurile coregrafice ale unei complexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am prins-o de braț pentru a o susține, luându-i poșeta din mână. Când am pornit spre intrarea casei peste pietrișul sfărâmat, Vaughan se ridică anevoie de pe bancheta din spate. Fără să se uite în urmă la noi, se strecură nesigur la volan. Mă așteptam să demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rezervoare ca să privim aterizarea avioanelor. Când i-am apăsat umărul stâng de pieptul meu, am văzut curbura scaunului, construit după forma corpului ei: emisfere de piele căptușită care se potriveau adânciturilor aparatului său ortopedic cu chingi la spate. Mi-am strecurat mâna sub sânul ei drept, aflându-ne deja în coliziune cu ciudata geometrie a interiorului mașinii. De sub volan se ițeau manete neașteptate. Un grup de pedale cromate era atașat de un pivot de oțel prins de coloana de direcție. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
roșie de pe interiorul părții superioare a brațului drept - acestea erau șabloanele pentru noi organe genitale, mulajele posibilităților sexuale care așteptau încă să fie create într-o sută de accidente experimentale de mașină. În spatele brațului meu drept, în vreme ce-mi strecuram mâna spre despicătura feselor ei, contururile nefamiliare ale scaunului îmi apăsau pielea. Interiorul mașinii era cufundat în umbre, ascunzând fața Gabriellei, și, cum stătea așa, cu capul sprijinit de tetieră, i-am evitat gura. I-am ridicat sânul în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
instrument în mâna PSD. Procesele sale, cazuri grele unul și unul, trenează de ani de zile. Nici un fir din capul lui nu s-a mișcat. Nu a plătit nici un leu victimelor sale. Și nu i se întâmplă nimic. [...] se poate strecura în multe ecuații politice interne, pe față sau pe sub masa la care va putea sta PSD. [...] Vadim Tudor vrea sincer puterea. Speră că, într-un fel sau altul, probabil că va fi cooptat la guvernare. El a făcut oferte actualei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oameni... - Dar dacă o să cadă peste noi? - Auăleu... Ce oroare.... Așa vorbea lumea, și ar mai fi vorbit mult, dacă nu ar fi apărut, venind dinspre Piața Universității, însuși japonezul. Mergea grăbit și încruntat, cu o șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să strângă șurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de privirea ta, dar nu mai reușești să-l vezi, de parcă a fost înghițit de gardul viu de publicații academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate de destinul anulant, ce amenința obiectul studiilor sale, de abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora aceea, devenea tăcută, ba chiar taciturnă, iar în noi se strecura un fel de teamă - vorbesc despre mine, dar sunt sigur că Valeriano împărtășea starea mea de spirit, chiar dacă nu ne-am făcut niciodată confidențe în legătură cu asta - pentru că simțeam că ea, atunci, punea stăpânire cu adevărat pe noi doi. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avânt, parcurge (parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lor, totul, firește, în dauna răpitului. N-aveam nici un dubiu cine avea să fie victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau să frâneze brusc înainte de curbă. Conform contraplanului meu, aveau să fie, în schimb, trei motociclete Suzuki, care să imobilizeze Mercedesul meu cu cinci sute de metri mai înainte, pentru o falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș putea foarte bine să strecor în viitoarea mea carte ceva care să le poată părea revelarea unui adevăr cosmic. Deocamdată n-am nici o idee ce aș putea inventa, dar dacă mă apuc de scris o idee tot o să-mi vină. Dar dacă e cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]