2,032 matches
-
sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă pe cei care utilizează falsuri În pavajele curților; supraveghere cu camere video pentru a-i prinde În flagrant cînd Înlocuiesc Îngerașii autentici de la fîntînile victoriene cu replici din ciment; alarme stridente care se declanșează cînd cineva repară un zid vechi cu cărămizi noi. La pomenirea cărămizilor, atenția lui Wakefield devine și mai ascuțită. — Cărămizile sînt o mare problemă, Șefule, mărturisește restauraționistul. Cărămizile antebelice se vînd cu cinci dolari bucata. Furnizorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a urmat perioadei albastre. Îmi blochezi spațiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul unei șoapte. Cum se întâmplă cu vocile unor persoane din înalta societate, asta o făcea să sune și mai strident. — Uite ce e, Francesca, n-ai de gând să continui cu adevărat cu chestia asta cu testul ca să afli cine e tatăl, nu? Probabil că nu. E prea complicat. — Slavă Domnului. E mai bine să lași unele lucruri în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl iubea revenise, de parcă n-ar fi înfruntat niciodată neantul. Ralph își încrucișă picioarele, lăsând să se vadă singura abatere de la normă. Una dintre șosete era din lână și avea o nuanță discretă, convențională; cealaltă era colorată într-un ton strident de turcoaz, și purta inscripția „La mulți ani“. Ultimul cadou pe care i-l făcuse Fran, cu numai șase luni în urmă. Ridică din sprânceană în direcția lor și Ralph își încrucișă din nou picioarele, ascunzând-o pe una în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abia în volumul Ora fîntînilor, ieșit de sub tipar cu cîteva ore înaintea morții poetului (iulie 1964). Aproape toate textele au fost, atunci, rescrise în vederea editării, uneori - serios „cumințite” estetic, adesea însă - cizelate în sensul adîncirii lirismului. Spre deosebire de cele vădit mai „stridente”, mai radical-demitizante, cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
III bis) cu subtitlul „A se citi cu peria de dinți”. Programatismul demonstrativ e vădit. Personificată ironic, literatura va fi deconstruită în manieră absurdistă printr-un procedeu alegoric; mixajul ironic de registre, timpuri și spații, aluziile culturale grotești, cu denudări stridente ale convenției literare („Astfel a fost ucis bătrînul Hamlet de soția care i-a distilat esența de năpîrcă în tubul acustic”, „Atît de intensă și de strindbergiană e reciproca noastră aversiune”, „pamfletarul Arghezi surîdea cîinește”), calambururile („Pe iubita mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gradat, complexul de vinovăție roade ca un car, haosul interior irumpe în conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul nebuniei definitive, el are halucinația Domnului cu servieta, ale cărui cuvinte de spaimă („am venit să-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În vreme de război) „dansează” suprarealist - inclusiv tipografic (v. punerea în pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1 februarie 1930, reprodus în vol. Totuși, n-au fost singuri. Solidaritatea intelectualității române și evreiești în anii 1900-1940, ediție îngrijită de Maria Marian, Editura Universal Dalsi, București, 2005, pp. 131-132). „Acuzatorii” - Camil Petrescu și Barbu Lăzăreanu - au incriminat modernismul strident al acestui tip de teatru („orori osifere, monosilabisme care creează impresia de lugubru și hipertranscendental”), în schimb Sandu Tudor, Ilarie Voronca și M.H. Maxy s-au ridicat în apărarea „considerabilului efort de sinteză și viziune” al lui Sternberg, influențînd decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Isou s-a vorbit întotdeauna, și nu datorită lui Eugen Ionescu... În rest - mai e novoie s-o spunem? - valorile care nu circulă nu pot „deschide drumuri pe plan universal”... Recuperarea protocronistă a lui Urmuz devine de-a dreptul stridentă la centenarul său, în 1983, la concurență și, uneori, în convergență cu recuperarea textualist-experimentalistă. Un exemplu în acest sens îl oferă studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească (Ed. Minerva, București, 1983) de Marin Mincu: „Urmînd unei tradiții culturale folclorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una după alta. Tocmai o termina pe a doua, când auzi pași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
holului cu fotografiile lui Amy, toate În alb și negru, realizate de profesioniști. Unele sînt cu Amy și Lisa, unele doar cu Lisa, În mărime naturală și Înrămate artistic În cadre negre și subțiri. Toate lucrurile din apartamentul Lisei sînt strident de pline de gust, stil și eleganță. La Început, asta m-a intimidat, ca și persoana ei, de altfel, dar știu că firea ei trece dincolo de aparanțele acestea și, de cînd a plecat Dan, m-am apropiat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și de felurite excremente, un cocoș își controla găinile cocoțat în vârful unui falus mare de piatră, rămas de la romanii păgâni, care prin astfel de simboluri îl înduplecau pe zeul Pan să le dea recolte îmbelșugate. Am auzit o voce stridentă de femeie spunând: - Era în spatele templului, înainte ca nebunul ăla să-l arunce în apă. De-abia l-am târât până aici ca să-mi slujească drept firmă. A izbucnit în râs ca o mojică. Avea în jur de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele interfonului. Aude țârâitul strident răsunând În liniștea apartamentelor. Clădirea e În curs de restaurare, partea inferioară a fațadei e acoperită de schele mascate de o pânză imensă, pe care un fotbalist faimos apără o lovitură de pedeapsă, proiectând mingea Înspre transversala porții și zburând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul la gură spre camionetă, urmărit de câinele care lătra fericit, ca la o sărbătoare. Sirenele antifurt Începură să urle toate deodată, stridente, Înnebunitoare și totodată inutile. O mână Îl ajută să urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În rucsacul fiicei. Camilla, educată ca Întotdeauna, se opri, așteptând-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de confirmare, pe când ea, nu. Trebuiau neapărat să-i reînnoiască contractul. Era singurul venit fix pe care putea conta. Celelalte slujbe erau mult prea precare - abia reușea să plătească pentru cărțile de școală al Valentinei. Telefonul sună. Binecuvântă sunetul acela strident și cacofonic - căci Îi permitea să-și crească veniturile. — Bună, sunt Emma, ciripi aproape bucuroasă, ce pot face pentru dumneavoastră? Poți face multe, Îi răspunse bărbatul. Deși vocea lui venea de departe, bruiată și acoperită de zgomotul traficului, Îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un vas chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât tot apartamentul bunicii Olimpia. În ascensorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce stridentă, spunea fiecărui nou-venit că nu avea să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și cinci de ani (avea aproape șaizeci). Era acolo și tatăl ei, un slăbănog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înalte decât falnicii brazi și drumurile pietruite, ce dădeau satelor un aspect medieval și clasic, au fost asfaltate. Acum, până și îmbrăcămintea oamenilor s-a schimbat de la materialul folosit, până la culorile utilizate. Dacă pe vremuri culorile erau modeste, acum sunt stridente, furând parcă puternicele și veșnicele culori ale curcubeului și fiind împodobite cu modele care mai de care mai sofisticate și mai complicate ce atrag privirile oricărui muritor. Totul evoluează în jurul nostru, dar ceva din vremurile apuse a rămas le fel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zis eu încet. Mesagerii greșesc câteodată drumul. - Nu, a zis Iosif. Minciuna m-ar omorî în cele din urmă. Dacă nu mă duc, mă va bântui pentru totdeauna. O să mă duc și tu o să vii cu mine, a zis Iosif, strident dintr-odată, ca un om obișnuit să comande. N-am încercat să-mi ascund dezgustul în fața tonului său și când mi-a văzut disprețul, și-a lăsat capul în jos de rușine. Și apoi fratele meu s-a aplecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia cu care plecase atunci când l-am văzut ultima oară, am rămas atât de mirat încât n-am putut rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mașina de cafea, văzându-ne, a încremenit cu cana în mână și s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul de apă din ea s-a vărsat, iar lor le-a spus să plece, dar amândoi se și înființaseră lângă ea, ăla înalt și cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică s-a răstit la mine, fie, o să aperi tu, glasul îi era strident, abia am înțeles ce zice, și brusc a dat un șut mingii, drept spre obrazul meu, iar eu am sărit în picioare, am întins mâinile și am prins-o, mingea mi s-a izbit de palme, pielea mă ustura, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]