2,072 matches
-
Indignarea provocată de amenințări și mai ales încăpățînarea congenitală îl împinseră să joace cu mai multă tenacitate rolul de moralizator. Obsesia lui Dan Bogdan era de a fi un om obiectiv, fiind în realitate numai un sucit. Astfel, continuîndu-și din ce în ce mai strident sarcasmele contra Mișcării, semnă un protest împotriva judecării unui student din Mișcare, arestat pentru violențe de resortul codului penal. Dan Bogdan deveni odios tuturor, într-o epocă de mare surescitare a spiritelor, și purtarea lui fu considerată de cei mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inițierii, instrucția consta din exerciții de disciplină și ierarhie (eram obligat să salut pe un elev dintr-o clasă inferioară mie, pentru că avea un grad mai mare decât mine: am învățat voluptatea supunerii), cântam în cor cântece de-ale noastre, stridente pentru mine la început, și în fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de a le găsi un ascunziș. Din fericire, tata nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu-și îngăduia să întrerupă vorba prințesei. Râsul său imbeciloid răsuna numai după ce nunțiul papal comisese o îngerească glumă. Hangerliu știa până unde să meargă și unde să se oprească și la propriu și la figurat, și în purtarea lui, stridentă pentru profan, era o stranie rezervă și o supraveghere care îl fereau de orice inconveniență. Hangerliu putea fi oricând mareșal la palat, știind când să tacă și când să înjure, modest și suficient după nevoie, totdeauna egal, niciodată șovăitor. Sastisirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedere. Un chip decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în ziua când acesta îl însoți, laolaltă cu grupul, câțiva pași
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să facă zarvă. S-ar fi aflat numaidecât în lumea actoricească, plină de suspecți, și Carababă ar fi avut timp să se ascundă. Esențialul era de a-l identifica. Agentul priceput în materie de teatru mirosi de la început în înscenarea stridentă și pretenția de a da iluzia vieții filozofia teatrală a lui Carababă. Începu deci să frecventeze teatrul. Dintre toți interpreții, atenția lui căzu asupra lui Jack. Deși grimat, aproape vopsit pe față și mascat, nu-și putea ascunde înălțimea și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rare, punea la gât perle, își umplea degetele cu inele și devizaja, după expresia lui Smărăndache, sala cu un face-à-main de aur. Bastonul însuși pe care se sprijinea avea mâner de argint. Și madam Pomponescu-mamă ieșea împreună cu noră-sa nu strident îmbrăcată, dar cu mult prea luxos pentru conjunctura politică. Punea pe cap o tocă cu pene albe, motiv pentru care fu denumită "Queen Mary". În salonul ei particular, madam Pomponescu, asistată de soacră, începu să convoace săptămânal un număr de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru eventuala soție a lui Demirgian, era și ea o aluzie la caracterul latent al Sultanei prin analogie cu mamă-sa. Aceea, ardentă la început, devenise după căsătorie autoritară, stridentă și, ca un indiciu al schimbării de caracter, un puf negru pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care avea sprâncenele foarte negre și îmbinate, începea să capete o ușoară mustață, deocamdată grațioasă. Singura speranță era aceea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anulau formula ei fizică. Foarte curând rămase gravidă și luă obiceiul să se legene în mers, iar picioarele i se îngroșară, începînd să semene oarecum cu ale lui Saferian. Sultana, tot discutând cu clienții, dobândi de la o vreme un ton strident, alternat cu răgușeală. Strigătul ei părea o comandă și Demirgian tresărea și punea mâna la inimă când o auzea. Căpătase o frică nejustificată obiectiv, pentru că Sultana era foarte îndatoritoare cu el, frică nu mai puțin. Când Sultana striga: "Demirgian, hai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strângă toate detaliile pitorești. Casa n-avea croială, era un monstru de rezistență, un catalog de materiale de construcție. La sobe, Butoiescu alesese teracota cea mai bună, adusă din Saxonia, și le făcuse mari, pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din fața casei sale și de corpul plutonului cu cizme intonînd: Strigăm în ciuda sorții: Să ne trăiască morții! Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta gâlgâitor și strident, cu două sfeșnice cu lumânări aprinse în mână, pe care le depunea pe covor. Obsedat de procesiunea de lumânări, Pomponescu crezu că Ioana îi face o demonstrație. Impresia fu mai mult subconștientă, de o secundă. Cum Indolenta începu să râdă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzica. Fata sorbea dintr-un pahar în timp ce bondocul rîdea cu poftă de ceva ce-i spusese ea. Lanark îi atinse umărul. Ea puse paharul jos și îl lăsă s-o conducă pe ring. Era o fată vivace, cu un machiaj strident, aproape vulgar și cu un bronz intens. Lanark o strînse insistent și o întrebă: — Unde te-am mai văzut? Ea zîmbi și clătină din cap. — N-am de unde să știu. Cred că te cunosc bine. Mă îndoiesc. Te-am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a terminat războiul. Au ajuns noaptea tîrziu, pe o ploaie rară, au luat un taxi din gară și s-au așezat amorțiți înăuntru. Thaw se uita afară la o succesiune de străzi părăsite, cu lumini ce păreau slabe și stridente totodată. Cîndva Glasgow fusese un oraș cu case de raport, o școală și o limbă de canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limbă moartă! zise Thaw. Mama ar vrea să aleg latina, dar îi tot spun că-n franceză-s cărți bune. Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o femeie mărunțică și iute care le spuse că dacă își vor da silința, va face tot ce-i va sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum moțăie mai tot drumul și coboară la satul Glencoe. Suie un drum îngust spre căminul de tineret, o cărare printr-un tunel de crengi. E toamnă și munții revarsă nuanțe de purpuriu, portocaliu, și verde-auriu, care ar fi arătat stridente, dacă lumina cenușie nu le-ar fi îndulcit. — Lasă deoparte culoarea locală. Bine. Nu e încă ora cinci, și cîțiva alpiniști așteaptă pe treptele căminului. Thaw dă colțul spre locuința administratorului, aflată în spate, dar înainte de a bate la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise pe o voce scăzută și tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și o să crăp și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e un proxenet foarte important; chiar acum l-ați lăsat să treacă. Sau Wilkins, trimiteți după Wilkins. Sau Monboddo? Da, contactați-l pe nenorocitul de Lord Monboddo, el mă cunoaște mai bine ca nimeni. Chiar în urechile lui, cuvintele păreau stridente și neconvingătoare. Vocea din buzunarul omului de pază suna ca un disc care se rotea încet, gata să se oprească: „Responsabilitatea de a demonstra proprietatea prezumtivului doveditor.“ — Ce dracu’ vrea să zică? — înseamnă, Jimmy, c-ai face bine să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde se stătea peste zi. Singura lumină era flacăra purpurie (ce avea să vireze în galben peste un ceas) ce intra pe fereastra lovită de crengile părului și se reflecta-n oglinda agățată oblic sus, lângă grinzi. Pe pereți, icoane stridente, de hârtie ieftină, în rame negre: Sf. Gheorghe omorând un balaur verde ca fierea, arhanghelul Mihail în armură medievală și cu un steag înfășurat pe lance, Dumnezeu însuși, în veșminte largi, galbene și albastre, ținând deschisă o carte în care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zăream o bătrână cu părul cărunt căzîndu-i în valuri ca al fecioarelor. Dar parcă tot restul ar fi fost topit în ceață, perlat și destrămat, și-ntr-adevăr restul se topi în vis. Dimineața m-am trezit nervos și absent, în ciripit strident de păsări și-n marea lumină galbenă a verii. M-am ridicat din patul boțit, am străbătut camerele zugrăvite în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clădiri administrative, pustie și tăcută sub soare, despărțită printr-un grosolan gard de beton de teritoriul copiilor care ieșeau diminețile din cele opt scări ale blocului și se răspândeau în umbra lui, luminînd-o cu cioburi de oglinzi și cu țipete stridente. Foarte departe în stânga morii se deslușeau contururile Casei Scânteii, pe vârful căreia toată noaptea ardea o steluță roșie. În dreapta fusese vizibil o vreme Circul de Stat, acum obliterat de carnea, nervii, mușchii și oasele verzi ale plopilor. Circul se mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al paginii. Și o dâră din aceeași culoare murdară pe muchea pixului. În sfertul de oră (poate) de vizibilitate care a rămas, mă întorc la cuvântul decupat în alamă. PÎNCOTA. "Pîntec", mi-am spus imediat, mergând mai departe prin lumina stridentă și fierbinte, dar cotind-o pe o stradă perpendiculară. De-o parte și de alta a străzii se-nșirau clădiri pătrate, galbene, cu tencuiala fărâmițată, ca niște morminte etrusce. Un fel de case-vagon, cu etaj, cu toate ferestrele sparte, răsăreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]