1,498 matches
-
o frumusețe deosebită a chipului, cât printr-un farmec al Întregii ființe și o mare mobilitate a gesturilor.,, -Era frumoasă? Kawabata conturează cu un gest precis al mâinii propriul chip, pentru a părea și mai convingător. -Cum să-ți spun, strigoi puturos? Era luminoasă, o priveai și te umpleai de lumină, uneori aproappe că te orbea strălucirea de pe chipul ei. În seara cu pricina, nu puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Era desfigurată.Avea aceleași semnalmente. Fusese găsita în Dunăre,lânga Grindu. A admis că este soția lui.A fost înmormântată. După un an a mers în concediu la părinții săi din județul Calărași.In comună a fost privit ca un strigoi.Cei dragi s-au mirat de faptul că l-au văzut în viață.Cu greu au admis ca trăiește. Se minunau.El le-a povestit de dispariția soției și de înmormântare. Ei i au completat istoria,neștiută de el. In
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Din circulara de la 7 august aflăm că datorită ravagiilor făcute de holeră mai ales în comitatul Hunedoara și scaunul Orăștie, populația superstițioasă din partea locului - aparținând lumii rurale - s-a arătat convinsă că această boală drăcească, cruntă și nemiloasă se datorează strigoilor, drept care s-a dedat la excese, dezgropând morții, înmuind cârpe în sângele din inima lor sau arzîndu-le cadavrele, cu toate interdicțiile lansate de autorități. În circulara din 9 august este inclus și orașul Deva, unde s-au semnalat primele 5
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sub căciulă căpățâni de usturoi. Se știe că, în medicina populară românească, usturoiului i se atribuie virtuți protectoare, datorită mai ales presupusei lui capacități de "a curăți". De pildă, în folclorul nostru, cățelul de usturoi concurează cumva busuiocul în ce privește alungarea strigoilor și a duhurilor rele. Iată deci usturoiul utilizat ca un "dezinfectant" sui-generis înaintea afirmării antisepsiei listeriene... Și la Rîmnicu Vâlcea s-au întîmpinat mari dificultăți la punerea în funcțiune a spitalului temporar, pentru izolarea holericilor suspecți sau confirmați. Odată cu izbucnirea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
păcătoșilor și să contribuie la menținerea unei cifre optime a populației. Pe acest ultim rost al flagelului se întemeiază cumva opinia unui bănățean că holera vine "și din ursită". Un hunedorean crede că treaba răufăcătoare a holerei se datorește intervenției strigoilor, care ies din morminte și "mănîncă inima omului", prin "inimă" înțelegîndu-se, eventual, și aici burta sau pântecele. Se știe despre holeră că, asemenea purtătoarelor altor molime, este "o ființă" peste măsură de rea. Cum aflăm dintr-un răspuns primit din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unul exact cum v-am spus adineauri. E drept că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca un strigoi? - s-a auzit întrebarea din mulțime. ― Nuuu. Nici pomeneală, fiindcă la prima revistă de front comandantul a dat ordin să-i schimbe echipamentul urgent. Nici nu și-au dat seama când trenul s-a oprit. Intrarea în vagon a locotenentului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva voastră, cu atât mai puțin. Nici unii nici alții nu sunt reali ci doar proiecții, metafore, exteriorizări a ceea ce se află în interiorul nostru. Singurii monștri din această lume sunt cei ce trec drept ființe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu-mi spui nimic nou, acestea au fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că lumea este cel mai puternic atrasă de întâmplările rare, întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oricât de greu s-ar fi făcut împăcarea, nici nu i-a trecut prin minte să mai facă o rugăciune. - Într-o zi, vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a spus de tine: "Sandu va deveni strigoi!" Cu toate că până în clipa aceea fusesem liniștită, am început să țip! Așa lovise de exact - din greșeală sau înadins - în imaginea ta din subconștientul meu. Au venit cu toții, m-au calmat, m-au întrebat ce am și le-am dat o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în imaginea ta din subconștientul meu. Au venit cu toții, m-au calmat, m-au întrebat ce am și le-am dat o explicație oarecare. Apoi s-au dus, mai înainte de a avea curiozitatea să priceapă ceva. Iubitul meu era un strigoi! - Să-l fi văzut cum mînca! Se obișnuise să rămână totdeauna lamine la masă, neinvitat. Dacă ne găseam în stradă, mă grăbea să nu pierdem mâncarea și atunci nu mai băga de seamă de ceilalți, lua bucata cea mai bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Va fi găsit la dispoziție o teorie bine făcătoare. Și la dânsul e mai grav, căci știe precis că a fost părăsit cu scârbă, deci amorul lui propriu e rănit. Probabil că acum spune cu aceeași inepuizare, altcuiva, istorii cu strigoi, evenimente amuzante din cine știe care secol sau cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi luminează întreaga față, mereu în tovărășia băieților, glumind cu toții, dar știind cum să păstreze distanțele, așa am știut-o pe Viky! și acum, deodată, s-o imaginez țeapănă, galbenă, plecând în călătoria fără capăt, singură, descifrând taine sau strecurîndu-se, strigoi, printre umbrele nopții. Acum, altă Viky, și la fiecare moment iarăși o schimbare, aceeași ființă multiplicîndu-se la infinit și noi încercînd inutil să explicăm toate aceste aspecte. Ce ciudate sunt capriciile soartei sau ale lui Dumnezeu! De ce a ales-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mare fără de nici o ezitare. Starea care o cuprinde în întregime (o simt în toate fibrele vibrînd) este extazul. Ce magnifică noapte! Ce parfumat e aerul, stelele ce sclipitoare și luna halucinantă, pe razele căreia coboară și urcă fără oprire strigoii și toate arătările. Ursitoarele torc firul vieții noastre din raze de lună! Iar marea! Tot mai aproape se simte mirosul, i se aude neîncetata ei legănare, neobosita ei încercare de a construi miracole și apoi destrămarea înainte de a porni din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost cel care-a comis acest sacrilegiu. Nu vreau să fac din asta cine știe ce enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul n-a fost altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
apocalipse-au venit și-au trecut („Turnuri în prăbușire: Ierusalim Ale xan dria Viena Londra Roma ireale...“), biblioteci s-au scris și li s-a dat foc și-n cele din urmă o femeie a prins în pântec plod de strigoi de voievoid și-o celulă-ou, divizându-se și crescând, a recapitulat facerea lumii, și embrionul a devenit o fetiță ghe muită în uter, și fetița a ieșit din mingea de mușchi ca dintr-o mare rotundă și-a crescut și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort și pare să fie concomitent viu, provoacă groaza față de fantomatic. Este cazul lumii tenebroase a strigoilor și vampirilor care reflectă universul mormintelor. Este adevărat însă că această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Cine e femeia aceasta? Am privit-o în ochi și am crezut că descopăr alte lumi. Are brațe, are picioare și o sută de ochi deschiși ca niște uși. Cine e femeia aceasta oare? De ea se tem până și strigoii, căci tot ce atinge se destramă. Cine e femeia aceasta care îmbrățișează focul fără să se ardă? Pasărea ce aduce laude lumii În timp ce ea se uita spre cer într-o transă de clopote auzeam pasărea ce aduce laude lumii cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca mine au sau nu regrete, dar cel puțin mie nu-mi pasă, toți trebuie să moară, nu-i așa?). Într-un cuvânt sunt un vampir (cum este cunoscut în zilele noastre) sau strigoi (care mi se pare cea mai bună denumire pentru mine). O mână caldă mi-a atins umărul. M-am întors imediat. În fața mea era o doamnă mai în vârstă, foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur sau însoțit de amică, el trece pe lângă casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se scălda într-un râu de munte, drept care a fost ucis fără milă de propriul său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-am putut găsi nici în lumea asta, nici în cea de dincolo. El nu mai există nicăieri, sau poate bântuie ca și mine între două lumi, negăsindu-și locul. Poate caută și el să înțeleagă comportamentul meu inexplicabil. Povestea Strigoiului mi-a amintit de o legendă japoneză, în care stafia unui samurai se înfățișează prietenului și tovarășului lui de luptă, un alt samurai, la locul și momentul convenit dinainte, pentru că un samurai își ține întotdeauna cuvântul. Samuraiul hotărăște să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
peste vreme călărind pe un centaur... frunze galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că moarta-i o rampă de lansare mai bună decât Junior Nash“, iar în timp ce mă îndreptam în cea mai mare viteză spre centru, m-am revăzut cedând în fața fantomelor partenerului meu, deși știam foarte bine că țărănoiul ucigaș era un strigoi în carne și oase. Am intrat în trombă în parcarea de la Primărie și în fața ochilor mi-a apărut Lee, ademenindu-mă, lingușindu-mă, împingându-mă de la spate și convingându-mă să-i accept punctul de vedere. Am urcat treptele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]