3,280 matches
-
După Anul Nou, flăcăii de prin satele învecinate de la poalele Munților Cibinului ieșeau pocnind din bice, călare pe cai împodobiți cu pături cu ciucuri multicolori. Cu apa rece, scoasă de prin copcile pe care le spărgeau în râul înghețat se stropeau unii pe alții, „botezându-se”. Pe seama lor, tata se amuza teribil imitând glasul fonfănit cu care își dădeau ghes, repetând la infinit obsedantul refren „Sfântul Sol Văsâi, Sfântul Sol Văsâi, și-o cupă cu viiiinuu!”. Supărată, mama, care tot din
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
vor mai primi daruri. Bătrânica a rănas uimită. Niciodată nu își văzuse soțul atât de supărat. Oare va reuși? Ce ziceți copii? Cu lacrimi în ochi, doamna Crăciun s- a așezat pe unicul scaun din atelier pe care nu ajunseseră stropi de vopsea și a privit dezastrul fără să spună nici un cuvânt. Bulgăraș a coborât, parcă simțindu- i tristețea bătrânei și a început să toarcă încetișor. Stăpâna a întrebat- o în șoaptă: - Ce ai făcut Bulgăraș? Ce ne facem? Dacă anul
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
urmă, Dumnezeu, prin Moise, a salvat poporul evreu din robia egipteană, prin sacrificarea unui miel de parte bărbătească, fără cusur. Cu sângele mielului sacrificat, evreii ungeau ușiorii caselor, pentru a fi recunoscute de îngerul Domnului care trecea pe lângă casele israeliților, stropite cu sânge, lovind în același timp casele egiptenilor. Noaptea aceea, a fost numită de către israeliți, Noaptea Salvării sau Sărbătoarea Pascală, sărbătoare în amintirea evenimentului, dar și a animalului sacrificat, care prin sângele său a salvat familiile evreilor de la moarte. O
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
cea mică, dar și pentru Emanuela, a fost o adevărată distracție. Daniela și-a revenit total, molipsind-o și pe Emanuela cu veselia ei. Lovea apa cu palmele și dădea veselă din piciorușe. Râdea zgomotos și totul în jur era stropit cu apă, inclusiv Emanuela și Cristina, care, îi stătea aproape în tot acest timp. Când a venit Simona, în casa Emanuelei veselia era în toi, iar aceasta părea să fi uitat de toată supărarea și de toate grijile. Nu uitase
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Să-nmuguresc și să-nfloresc în Duhul Să-Ți mulțumesc de tot ce Tu ne-ai dat Și de prezența Ta ce umple azi văzduhul. Cluj Napoca 9 martie 2016 Noapte de primăvară S-au strâns la sfat azi stele cântând, Stropind cu raze de lumină amosfera... Curgând din aștri clipe surâzând. Țesând cu fire-albastre serii diadema. Se împletesc priviri din mii de șoapte Ce încălzesc cu drag din nou natura S-au adunat iar astrele în noapte Să vadă cum va
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
rupte și uscate ale plopilor. Tânțarii s-au trezit din somn imediat după apusul soarelui și au trecut la atac, îi simțeai cum îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
o carte atât de bună că de câte ori vreau liniște, o împrumut vecinilor. * Mai bine niciodată decât nicăieri...( Nae Cernăianu). Cred că a făcut facultatea pe întuneric... * Problema e că dacă dai cu bâta în baltă, nu știi pe cine mai stropești. * Civilizația n-a oprit niciodată înaintarea barbarilor. * Mai ții minte când umoriștii și memorialiștii aveau umor ? * O vizită la stomatolog costă mai mult decât o înmormântare (Mihai Batog Bujeniță). * Când e necesar, vaca este un bou cu țâțe. * "Eu am
(187/188) – CONFUZII & CAMERE SEPARATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373261_a_374590]
-
au așteptat dovezi, note de reflecții celor care nu au crezut în ea...! Pare că festivalul acesta s-a-nălțat dintr-odată, dar nu este așa! El a încolțit dintr-o sămânță semănată în inima Ancăi Sigartău, care-a încălzit-o, și stropit-o cu propria ardoare, cu zilele și iubirea ei, cu priceperea și forța omului care știe ce vrea și făptuiește ce știe. „Sămânța”, izbucnită în lujer umplut de flori, e rodul întâi de toate al încrederii în sine, iar această
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
care e scrisă legea iertării, a compasiunii, a bunătății, a omeniei și sub alb jurământ să aplice tot ce a respins până atunci. În închiere îți urez frumoasă ființă, să cunoști oameni deosebiți. De asemenea ca umerii tăi să fie stropiți cu lacrimi de fericire, iar părul tău ca abanosul să fluture în zbor, ori de câte ori vei alerga să fii alături de cel care are nevoie de mirosul tău, Fii binecuvântată și îndeplinește-ți până la cap menirea, ca oamenii să te iubească. Cu
SCRISOARE CǍTRE PRIETENIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372146_a_373475]
-
troiței, a subliniat faptul că înălțarea unei troițe „reprezintă un simbol al jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe cruce, un gest de mulțumire și recunoștință față de Tatăl ceresc, față de părinți și eroi ai neamului”. De altfel, prea cinstitul paroh a stropit cu agheasmă inclusiv vița-de-vie existentă lângă troiță, aducându-i binecuvântarea sa, apreciind că ea simbolizează sângele Domnului, viața însăși. Se întâmpla în ziua de 24 septembrie 2009... Mergând în lungul gardului, am lăsat poarta în urmă pentru a mă opri
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
Bălan nu avusese din ce să facă covrigul tradițional. Este obiceiul ca din făină de grâu nou să se face un covrig mare. Se împletește coca în formă de roată, se coace în țest, apoi covrigul este împodobit cu flori, stropit la fântână cu apă proaspătă pentru cinstirea noii recolte și se rupe în bucăți, dându-se câte una fiecărui membru al familiei. Cum tot grâul fusese predat la stat, Bălanii, ca multe alte familii din sat, n-au mai gustat
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
rupte și uscate ale plopilor. Tânțarii s-au trezit din somn imediat după apusul soarelui și au trecut la atac, îi simțeai cum îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
le-a fost ușor, dar au răbdat, au îndurat, au muncit mereu și meticulos și au păstrat cu sfințenie ceea ce au moștenit: limba, pământul, patria. Sunt trei lucruri esențiale pentru ființa oricărui popor. Mai mult decât atât au adus jertfe stropite cu sânge și cu sudoarea frunții lor. Din ce în ce mai mulți pribegiți prin lumea largă constată că ceea ce îi definește și îi face să se simtă cu adevărat ei înșiși, împliniți și fericiți este această zestre lăsată cu limbă de moarte de
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
și atât de măruntă, că nici n-o vedeam, ploaia a început să cadă. Mai repede și mai zgomotoasă ca un șuvoi pieziș, din cerul plumburiu cădea ca apa unei cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat. Ploaia îmi stropea fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de cristal. Ploaia cădea repede și măruntă, O auzeam șiroind prin jgheaburi. Nu tuna deloc. Mirosea a iarbă și a
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
treceau în viteză. Va privi în liniște apartamentul, după care va stabili, ca un om care știe exact ce vrea, termenii chiriei. Opriră într-un cartier de vile. Era atâta verdeață, încât soarele abia își făcea loc să usuce străzile stropite de ploaia măruntă care însoțise înserarea. Curți imense cu petice de gazon tunse impecabil, brazi pitici plantați într-o geometrie complicată, fântâni arteziene și statui de piatră, trădau luxul unui cartier orbitor. Cum s-ar fi simțit să își petreacă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
nins pe noi petale de cireș. Cândva, mi-ai prins în păr o floare de măceș. Cândva, odată, de Florii mlădița salciei mi-ai dat. Cândva, întinși pe iarbă tu m-ai sărutat. Cândva, în firul apei râzând, noi ne stropeam. Cândva, cu tine-alaturi prin ploaie alergăm. Cândva, în noapte, stele sclipeau doar pentru noi. Cândva, ne căutăm, ca să fim doar în doi. Cândva, sărutul tău el mă făcea să zbor. Cândva, am fost cuprinși de dragoste și dor. Cândva, demult
CANDVA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379663_a_380992]
-
și mulțumirea...”. Închise ochii imaginându-se: era încântătoare, cu adevărat! Întinse mâna spre cuierul din baie, de unde a luat o cămașa de noapte transparentă, de un roz aprins plăcut la privire, trăgând-o pe trupul fierbinte ce, încă, mai păstra stropi de apă, conturându-i trupul frumos și luând forma sânilor și lăsându-i rotunjimile genunchilor dezgolite. Apoi, privindu-se în continuare, își puse neglije-ul, la fel de transparent și de aceiași culoare cu cămașa, în contrast cu părul castaniu-roșcat, care-i curgea în bucle
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
masă, cuverturile și mai ales macatele, vestitele macate din satul nostru. Adică, orice obiect decorativ țesut, cusut, brodat sau împletit de mâinile femeilor era „odor”. Odoarele nu erau simple „obiecte”. Ele reprezentau frânturi din sufletul lor, bucăți din visele lor, stropi din dorințele lor. Odoarele erau țesute, brodate sau împletite, cu fire de zâmbete, din gheme de vise sau înnodate cu suspine și lacrimi din gheme de dor. Din asfel de fire se țesea gingășia sufletelor. Cine putea ghici acel cifru
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
a întins masa ospitalității și a generozității, la o ciorbă de văcuță fierbinte, cu ardei prichindei, câte o friptură de pasăre cu cartof natur și murături asortate și nu putea lipsi nici plăcinta învârtită coaptă la cuptor cu lemne, toate stropite cu țuică bogată-n grade și un vin curat de podgorii. Vă mulțumesc din tot sufletul, Domnule Primar Temistocle DIACONU! Iași, 11.11.2014 Olguța Luncașu Trifan Referință Bibliografică: CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
tu nu bei nimic? l-a întrebat mătușa, privindu-l nedumerită. - Nu, mulțumesc! Eu conduc, s-a scuzat el pe un ton repezit. - Ovidiu, poți să guști ceva, o înghițitură, două, nu contează, am sugerat eu convinsă că evenimentul merita stropit cu un vin bun. - Nu are rost, este mai bine așa, s-a mulțumit el să răspundă scurt, privind platourile cu aperitive și fără prea mult entuziasm, a ales pe o farfurie câteva măsline umplute cu brânză și boia. Eu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
altul și mi-o ridică.”. În același sens am simțit că s-a „justificat” poetul Ioan Grămadă în poezia amintită: „Apoi fără să o rup am luat-o ușor/ Încet, cu tot cu rădăcină/ Și-am răsădit-o în inimă / Și am stropit-o cu lacrimi de dor.” În schimb, în altă poezie - Mi-e dor de tine - își declară direct sentimentele: „Mi-e dor de chipul tău frumos/ De zâmbetul tău cald, senin,/ De trupul fin și mlădios/ Care mă face să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Citește mai mult Iarna, cristaline undepe sub gheață se strecoarăși-n noapte argintul luniiîl transformă-n poleială.Ajunge o zi-nsorităsă se subțieze gheațași prin margini dantelatesă pătrundă-n apă viața.Sălciile arcuite,spre oglinda de cleștar,lasă gheța ce le-mbracăsă prelingă stropi de apă.Cade acum o picăturăși alta se pregătește,gheața râului în razeși cristale-ncet plesnește.Zăresc peștii curcubeu,aurii și argintii,ce-și pun solzii în valoare,fluturând din aripioare.Susur duios se aude... IV. MĂRȚIȘOR, de Cârdei Mariana
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Treburile din grajd, le lăsă doar asupra bunicii, iar el se spălă pe față și pe mâini cu apă înmiresmată cu flori, își pieptănă pe spate părul său lung, alb și mătăsos, îmbrăcă o cămașă de in, albă, curată, își stropi mâinile și hainele cu sirop parfumat de plante, se închină la Cel de Sus, apoi începu treaba lui meticuloasă. Și bunica era pregătită de fapte mari, spălă toate vasele, bidoanele, sitele, cârpele, să fie toate gata, curate și parfumate. În
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
unul cu specific medieval, cu prețuri acceptabile, un ambient discret și liniștit. - De acord. Mergem la restaurant ! am decis eu. Am intrat în baie și mi-am schimbat hainele de oraș cu cele de casă. Din nefericire, pantalonii îmi fuseseră stropiți de un nesimțit aflat la volanul unei mașini sport care - neținând cont de groapa plină cu noroi pe lângă care treceam agale către casă - trecu în viteză pe lângă mine, pictându-mi cu pete mari de lut ud blugii personali. Am îmbrăcat
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]