2,394 matches
-
despre ce face Partidul pentru noi, apoi numește un caporal să ne citească din presă și iese, bucuros că În ierarhia unității e cineva mai jos ca el care să-l scape de sarcina asta. Caporalul, pentru că e un tip stupid, citește cu intonație. Din nou realizările Partidului și alte chestii pe care le-a zis Tovarășul la Întoarcerea În țară din Camerun, sau din Mozambic, sau din Nigeria, sau din altă țară pretenă. Habar nu avem că zilele Întîiului CÎrmaci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîțiva metri de gardul unității. Pe răcanul speriat Îl vor găsi spre dimineață, undeva la jumătatea povîrnișului. Mort, gerul l-a transformat Într-o statuie neînsuflețită de gheață, nu avea cum să reziste atîta vreme În viscol. O poveste Îngrozitor de stupidă, o moarte fără nici un rost! CÎnd Îți dai seama cît de... cît de simplu și de tîmpit se poate pierde o viață de om... În linii mari, cam așa se vor petrece lucrurile, provocate de un moment de Înfierbîntare adolescentină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În capul mesei și să țină o predică despre cum bunăstarea socialistă se construiește cu morți? Cu ce pot să mă laud eu? Aș vrea să Îi pot spune povestea cu CI-stul. Aș vrea să scot din mine acel episod stupid, care se depune undeva În sedimentele capului, se face din ce În ce mai mic, un putregai - un transplant nedorit, CĂCATUL. Îmi dau seama că nu e momentul, Îl urmăresc cum fumează tăcut, obosit și preocupat. Ce-ar Înțelege el din toată povestea? Fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o rază de cîteva mii de kilometri. Conflictul cu santinele revoltate de cruzimea stupidă a caporalului a devenit o parte din spectacolul zilnic. Cum uneori e bine să vezi și profitul din părțile rele, aș spune că partea bună e că frigul și mizeria Împiedică o infecție mai veche să mi se vindece. Degetul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă, Încît vede treaba asta ca pe o campanie pe termen lung. Mă ofer voluntar În această misiune deosebit de periculoasă. Și stupidă. Și o fac pentru că pățesc un acces de conștiință - Încerc să-mi răscumpăr În fața lor păcatul de a fi un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se cheamă că-s umblată, a zis tanti Coca rîzÎnd. Maria i-a scris prima scrisoare cu reținere. Nu știa la ce să se aștepte, ce poți să-i scrii unui om despre care nu știi nimic? E un pic stupid. I-a spus că studiază medicina, că e studentă În anul Întîi, i-a vorbit despre familie, despre sora ei, o belea mică. Apoi i-a vorbit despre cît de ușurați s-au simțit românii cînd au scăpat de Ceaușescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar trebui să-i dea în judecată. Astăzi oamenii nu pot fi dați afară din slujbă cu una cu două. „Oh, să-i ia dracu pe toți, se gândi el. De ce-oi fi atât de nesăbuit, fac întotdeauna lucruri stupide! E numai vina mea, Doamne, cât sunt de nefericit!“ Se întrebă dacă ar trebui să încerce să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și înoată, o să-ți facă bine. „Îmi aruncă mingea îndărăt, gândi George, aceeași minge, ca la tenis. Sau așa, sau ceartă! Stella nu-i în stare să discute cu mine, ăsta-i necazul. Nu-i în stare să facă glume stupide, să vorbească prostii, așa ca toți oamenii. Realmente, nu-i în stare să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult, un timp a trecut printr-o criză de demență, după cum și-a caracterizat singură starea. Se îndrăgosti și ea nebunește de John Robert Rozanov. „Cine o pusese să i-l prezinte Lindei pe omul acela excepțional? Totul pornise de la stupida ei vanitate. De ce-și făcuse singură rău cu atâta ingenuozitate? De ce nu avusese atâta minte și imaginația creatoare de a-l cultiva pe acest bărbat atât de neobișnuit? De drept, îi aparținea ei, fără îndoială! Ea ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
său. Cel care-l rănise și numai el îl putea vindeca. Ce anume fusese, cum și când se întâmplase, îi era neclar lui George. Știa doar, că încercările lui de a se reîntoarce la filozofie, după ce o părăsise cu atâta stupidă obediență, scrisorile lui pretențioase (rămase fără răspuns), insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se oprească de tot, să ajungă, poate, la o moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l îmbrățișeze pe George, să-l ierte, să-l strângă în brațele ei izbăvitoare, Gabriel simțea o durere ascuțită, și știa că e o durere vinovată. Sentimentele ei pentru George țineau în parte de prostia ei, și în parte de stupida slăbiciune și sensibilitate care o făceau să încurajeze fragila atitudine a lui Adam față de lume, deși în același timp era îndurerată de ea. Brian o acuza că face din Adam un băiat slab și visător. Dar totul pornea de la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid, egoist, fără să profit cu adevărat de el. Sunt ca fata din poveste căreia zâna bună îi oferă să-i împlinească o singură mare dorință și ea cere o prăjitură sau o rochie frumoasă. N-am știut să mă folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să fugă îngrozită, spintecând apa, la auzul glumei stupide și nesăbuite a lui Tom, era dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață. Atunci, rolurile ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl, nu al lui Tom și își amintea cu o plăcere tristă, vinovată, că fata îi acceptase sau, cel puțin, îl tolerase. Își aducea aminte cât de pregnant o remarcase pe Pearl de prima dată când o văzuse. Dar ce stupid și lipsit de sens era totul! Tom părea pe jumătate îndrăgostit de Anthea Eastcote, și oricum era făcut de Dumnezeu spre plăcerea femeilor. Figura asta ambiguă de „cameristă“! Ce știa despre ea? Nu discutaseră împreună decât o singură dată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de s-a aflat... imposibil să fi fost el... poate că, într-adevăr, au născocit... — Îți dai seama ce rău îngrozitor ne-ai făcut, lui Harriet și mie, ce rău cumplit, ireparabil? — Nu se poate, replică Tom. E o bârfă stupidă, insolentă, dintr-o fițuică locală. Toată lumea o să râdă. — Și-ți închipui că-mi place să se râdă de mine? Îți închipui că am să trec ușor peste faptul că m-ai făcut de râs, că m-ai făcut caraghios? Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea o certă pondere pentru el. Dar nu prea știa ce concluzii să tragă în ce o privea pe ea. Când trenul se apropie de Ennistone, întreaga idee de a se duce să-l caute pe Tom îi apăru ca stupidă și chiar nerecomandabilă. La gară, sub impulsul momentului, chemă la telefon casa de vară Papucul, al cărei număr îl găsi în carte, sub „McCaffrey“. La sosire, o sărutase pe Pearl și după ce ea îi relatase toate întâmplările recente, o sărutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transforma în nimic. S-ar zice că am intrat în viața ta. — Nu există asemenea loc. Ești doar interesat de un singur lucru. — La fel de interesat de acel anume lucru ca și de ochii tăi verzi. Să nu purtăm o conversație stupidă. Nu însemnăm nimic unul pentru celălalt și nici nu putem însemna. — De ce nu, pentru numele lui Dumnezeu, din cauza diferențelor de clasă socială? — Nu fi prost. — Pearl, nu fi distructivă, haide să vedem cum vor decurge lucrurile. Eu simt dragoste pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
absurda cădere de pe marginea alunecoasă a căzii. Deși știa bine cât de nefericită era structura psihică a lui John Robert, nu cred că Hattie și-a pus vreodată întrebarea dacă nu cumva moartea lui a fost altceva decât un accident stupid. Cât despre Tom McCaffrey, dacă a existat vreun moment în care a avut impresia că fusese recrutat pentru a o ocroti pe Hattie împotriva lui John Robert însuși, acum înlăturase, probabil, orice speculații de acest gen, sau poate că, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băgă pumnii adânc în buzunare și dădu posomorât din cap, în semn că da. Strânse din buze și se simți stupid până în rărunchi. Beraru se găsea tocmai atunci să se strecoare pe lângă ei, intrând în clasă c-un rânjet la fel de stupid. Hai să nu stăm în ușă. Era sigură că Dragoș avea s-o urmeze. Se răsucea în loc și o lua înainte de-a lungul coridorului, sfidând toate rânjetele neobrăzate din jur. Acolo unde coridorul era mai puțin înțesat de elevi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
resemnată a scriitorului cu gândul morții: Viața nu e vis, dar trebuie să devină; Zău, trebuie să mori înainte să mori; Moartea ta nu este opera ta personală și, poate că, de aceea, Bineînțeles, cea mai mare plastografie, cel mai stupid fals în acte publice este certificatul meu de deces! - cum remarcă apoi Poetul, în poemul dramatic. Imaginea vieții-spectacol, desfășurată la Localul familial al Popeștilor se continuă în poem, unde se accentuează ideea de destin implacabil, indiferent de strategia la care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-a dreptul stupidă! Și-apoi știi dumneata cât costă un pașaport?! Știi de câți euro ai nevoie pentru o simplă excursie la Honolulu sau acolo unde ar exista antropo ăia de care ziceai?!? O a - ve - re, domnule! De unde bani? Cine să ți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
celuilalt ceva la ureche. M-am hotărât, uitând vechea mea aversiune față de ideea asta, să iau o doză mare de somnifere capabilă să ucidă un bou. Și cum stăteam cu somniferele în palmă, mi-a trecut prin minte un gând stupid: Aceasta va fi singura mea sentință. Una, într-adevăr, definitivă, fără recurs". Dar, se pare că soarta nu admite la mine excepții. Pentru că în clipa când m-am dus la bucătărie să iau un pahar cu apă, am auzit din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri stupizi ca mine care se crucifică singuri între toate peroanele și orizonturile, așteptând să li se bată cuiele, lumea n-are nevoie. Poate chiar de aceea prietenii mei m-au părăsit. Adevărul e că nici măcar aici nu poți să crezi până la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gata să mă prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-ar putea avea un ochi atât de noroios m-a oprit. Ar fi fost o blasfemie gestul meu, nu o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]