3,238 matches
-
la termenul latin respondeo, ere, care înseamnă „a răspunde cuiva” pentru că suntem interogați. Prin gestul de cerere, în realitate, cerem cuiva să aibă grijă de noi. Atunci a răspunde înseamnă a avea grijă, fapt care-l presupune pe celălalt ca subiectivitate și această recunoaștere, într-un fel, ne face să ne odihnim în celălalt. Concluzie Criza antropologică oarecum voalată de un mod utilitarist și nereligios de a gândi despre om manifestă faptul că descoperirile tehnice și progresul științei, însoțite de o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mai presus de sine (sopra se stessi). Fundamentul uman al persoanei este dependența divină de Absolutul personal. În schimb, când în tradiția gândirii occidentale acest fundament a fost dezrădăcinat de dimensiunea veșnică a lui Dumnezeu și a fost orientat spre subiectivitate, conștiință, rațiune, după o perspectivă clar antropocentrică, persoana este considerată înăuntrul ei (dentro di sè).” Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
drept ca persoană în secolul al XII-lea (de la Grotius la Leibniz), momentul recunoașterii (Fichte și Hegel), momentului dialogului interpersonal (M. Buber și E. Mounier). Ceea ce determină reflecția creștină asupra persoanei este gândirea augustiniană - actul de naștere a persoanei ca subiectivitate, astfel încât prin concepția sa despre suflet, gândit ca imagine a Sfintei Treimi și identificat ca „eu”, Augustin a contribuit la elaborarea noțiunii de persoană. Punctul culminant îl constituie meditarea dogmei sfintei Treimi, dând naștere unei noi modalități de a concepe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care solidaritatea este prima dintre atitudini? Credem că există niște linii metodologice de respectat pentru ca intervenția educativă în domeniul familial să păstreze bunătatea, disciplina echilibrată și responsabilitatea: linia respectului demnității fiecărei persoane, deoarece fiecare copil are un aspect de originalitate, subiectivitate, care face din el un individ diferit de celălalt și scopul său nu este să încerce să dobândească trăsăturile celuilalt, ci să existe ca om rațional și liber și să nu se simtă vinovat pentru că nu este ca celălalt; linia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în cei care îl generează, ci în Dumnezeu Creatorul, izvorul prim al vieții umane. 1.2 Filosofia bolii Este cazul să recunoaștem că un discurs despre boală sau despre condiția bolnavului este mereu dificil, nu numai pentru componenta inerentă de subiectivitate ce caracterizează percepția pe care o avem despre bolnav, ci și pentru varietatea de interpretări care s-au făcut despre el. Aceasta o confirmă, înainte de toate, cultura mediteraneană antică, pe care o luăm în considerare în elementele sale esențiale. Filosofia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un titlu polisemantic: Vieți răscolite. El acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o vedem ; meandrele destinului; capriciile morții; lumini și umbre ale destinului; copiii În viața oamenilor ; românii și străinătatea ; realități crude postdecembriste ; drame
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deoarece ea cere observatorului un efort maxim de obiectivitate pentru a putea st(pîni efectele pozi(iei sale de observator (i efectele impunerii unei viziuni proprii observa(iei (ideologie politic(, norme morale, opinii etc.)1. P(strarea unui echilibru (ntre subiectivitatea (i obiectivitatea observatorului face din observa(ie o tehnic( (i o metod( destul de greu de aplicat (n adev(ratul sens al cuvîntului. Numai dup( o (ndelungat( ucenicie (i (narmat cu o experien(( de via(( (social() serioas( se poate p(trunde
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
serios libertatea de a se autodepăși pe ele însele, asumându-și responsabilitatea de a discerne drumul pe care vor să-l parcurgă prin alegeri concrete care construiesc împreună itinerarul vieții. „Responsabilitatea înseamnă recunoașterea de sine, definirea propriei realități, inventarea propriei subiectivități prin actele care se îndeplinesc, căutând propria transformare, pentru a deveni tot mai dispuși să adere la ceea ce vor să devina”. Vai dacă se deleagă altora această misiune, dacă se așteaptă timpuri mai bune, superiori mai buni, vocații mai bune
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a trăi îndreptat către ceva diferit de sine (...), a fi profund angajat și implicat într-o anumită situație și a fi confruntat cu o lume care nu-și pierde obiectivitatea ei și a cărei obiectivitate nu poate fi micșorată de subiectivitatea acelei «ființe» care este «în lume» (...); a fi om înseamnă a se găsi în fața multor sensuri ce trebuiesc realizate și a multor valori ce trebuiesc actualizate. Înseamnă să trăiești în polaritatea tensiunii ce se stabilește între realitate și idealurile ce
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și întrecîndu-l, cu un singur loc, pe Paul. Dacă, într-un colțișor abject (al sufletului meu egoist) rezolvasem pe atunci rivalitatea literară cu Adi și Paul, hotărând că eram aproximativ de un milion de ori mai bun decât ei, aceeași subiectivitate mă îndemna să constat că nu eram decât de douăzeci, până la douăzeci și două de ori, mai valoros decât Cristi. Plesneam de obiectivitate și de modestie. De câțiva ani de zile, simțeam, în mintea mea complet nepărtinitoare, răsuflarea lui insistentă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de a face ceva pentru tine însuți și a nu te putea ridica peste o pedagogie a incurabilului! De-am fi liberi în boli, medicii ar ajunge cerșetori, căci muritorii trag spre suferință, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperată și de necesitate invincibilă. Boala este modul în care moartea iubește viața, iar individul teatrul acestei slăbiciuni. În orice durere, absolutul morții gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Și astfel, suferința nu e decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o stare. Căci, în asemenea condiție, ești încontinuu fie în acord, fie în dezacord cu ea. În mod firesc, existența e ireductibilă, o rezistență pur și simplu în fața căreia ne aflăm fără să fim nevoiți a o acorda sau nu subiectivității. Dezechilibrul în lume, fruct al exasperării conștiinței, derivă din incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Oricât ne-am sforța, ea nu-i decât stare, la care aderăm sau nu. Creșterea accentului subiectiv al conștiinței micșorează autonomia firii. Câștigi în intensitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dar să ne întoarcem la taine ca să putem respira... De ce amiezele au mai multă obiectivitate decât înserările? De ce amurgul e interior și belșugul de lumină rămâne în afară, în el însuși? ...Orice-i sugestie de sfârșit reprezintă un plus de subiectivitate. Viața ca atare nu se petrece în inimă. Numai moartea. De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv - deși mai universal decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în El ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în conștiință, devin ruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în același timp a murit ceva din propria ființă, deoarece conținuturile obiectivate își pierd actualitatea din conștiință. Din acest motiv, lirismul reprezintă o pornire de risipire a subiectivității; căci el indică o efervescență a vieții în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie. A fi liric înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuți. Această necesitate de exteriorizare este cu atât mai intensă cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai profund și mai concentrat. Pentru ce e liric omul în suferință și în iubire? Pentru că aceste stări, deși diferite ca natură și orientare, răsar din fondul cel mai adânc și mai intim al ființei noastre, din centrul substanțial al subiectivității, care este un fel de zonă de proiecție și radiere. Devii liric atunci când viața din tine palpită într-un ritm esențial și când trăirea este atât de puternică, încît sintetizează în ea întreg sensul personalității noastre. Ceea ce este unic și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a universalității vede în aceasta mai mult o formă de complexitate în întindere decât o cuprindere calitativă, bogată. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen periferic și inferior, produs al unei inconsistențe spirituale, în loc să observe că resursele lirice ale subiectivității indică o prospețime și o adâncime lăuntrică dintre cele mai remarcabile. Sânt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vieții lor; unii numai în agonie, când se actualizează întregul lor trecut și-i năpădește ca un torent. Cei mai mulți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în tine și ce ascunde lumea, trăiai periferic și mulțumit, când cea mai serioasă experiență după experiența morții (ca presentiment al muririi), experiența suferinței, pune stăpânire pe tine și te transportă într-o regiune de existență infinit complicată, în care subiectivitatea ta te frământă ca într-un vârtej. A fi liric din suferință însemnează a realiza acea ardere și purificare interioară în care rănile încetează de a mai fi numai manifestări exterioare, fără complicații adânci, ci participă la sâmburele ființei noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți stăpâni, care te poate arunca și pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieții ai senzația că nu mai ești stăpân pe viața din tine, că subiectivitatea este o iluzie și că în tine se agită forțe de care n-ai nici o răspundere, a căror evoluție n-are nici o legătură cu o centrare personală, cu un ritm definit și individualizat. La marginile vieții ce nu este prilej
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot opune decât marile posibilități de înțelegere esențială închise în structura stărilor depresive. Căci în aceste stări, în care dualizarea cu lumea devine dureroasă și progresivă, omul se apropie tot mai mult de realitățile lui lăuntrice și descoperă moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înaintează până în centrul substanțial al subiectivității, depășind toate formele sociale care o îmbracă pe aceasta. Odată depășit și acel centru, interiorizarea progresivă și paroxistică descoperă o regiune unde viața se îmbină cu moartea, unde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
depresive. Căci în aceste stări, în care dualizarea cu lumea devine dureroasă și progresivă, omul se apropie tot mai mult de realitățile lui lăuntrice și descoperă moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înaintează până în centrul substanțial al subiectivității, depășind toate formele sociale care o îmbracă pe aceasta. Odată depășit și acel centru, interiorizarea progresivă și paroxistică descoperă o regiune unde viața se îmbină cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoasă? Dar însăși atitudinea melancolică, prin pasivitatea și considerarea în perspectivă, nu este ea colorată estetic? Atitudinea estetică în fața vieții se caracterizează printr-o pasivitate contemplativă care savurează din real tot ceea ce îi convine subiectivității, fără nici o normă și fără nici un criteriu. Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfășurarea unor aspecte. Concepția spectaculară a vieții elimină tragicul și antinomiile imanente existenței, care odată recunoscute și simțite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
există aceleași cadre de elemente: gol intern, infinit exterior, vag de senzații, reverie, sublimare etc.; numai din punctul de vedere al tonalității afective a viziunii diferențierea apare evidentă. S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei să țină mai mult de structura subiectivității decât de natura ei. În acest caz, starea melancolică, în caracterul ei difuz reveric și vag, ar lua forme specifice în fiecare persoană. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatică, ea oscilează și fluctuează mult mai mult decât celelalte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființei noastre. Din acest motiv, prefer de o mie de ori o existență dramatică, torturată pentru destinul ei în lume și chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare, decât un om abstract, frământat de probleme abstracte care nu angajează fondul subiectivității noastre. Disprețuiesc în această gândire absența riscului, a nebuniei și a pasiunii. Cât de fecundă este o gândire vie, pasionată, în care lirismul circulă ca sângele în vine! Este extrem de interesant și de dramatic procesul prin care oameni inițial frământați
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vine! Este extrem de interesant și de dramatic procesul prin care oameni inițial frământați de probleme pur abstracte și impersonale, obiectivi până la uitare de sine, surprinși de suferință și boală au fost în mod fatal aduși să reflecteze asupra propriei lor subiectivități și asupra problemelor de trăire și experiență. Oamenii obiectivi și activi nu găsesc destule elemente și resurse în ei pentru a-și considera destinul atât de interesant încît să-l pună în problemă. Pentru a face din destinul tău o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu iubește stările haotice nu e creator, iar cine disprețuiește stările maladive n-are drept să vorbească de spirit. Numai ceea ce răsare din inspirație are valoare, ceea ce izvorăște din fondul irațional al ființei noastre, din zona intimă și centrală a subiectivității. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinței și al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligenței sânt sterile și neinteresante. Mă încîntă îngrozitor elanul barbar și spontan al inspirației, curgerea bogată a stărilor sufletești, sclipirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]