2,086 matches
-
încă un pas: Ținând seama de cele de mai sus, fapte ce pot fi larg dezvoltate, ne gândim la două lucruri care ar putea fi utile țării noastre, în efortul ei pentru construirea socialismului: reconsiderarea activității lui Dimitrie Gusti, și sublinierea laturilor ei progresiste; reorganizarea studiilor de sociologie de teren, pe baza principiilor marxist-leniniste, folosind ceea ce a fost științific din cercetările înaintașilor. Această reorganizare trebuie să dea posibilitatea sociologiei, ca, în colaborare cu disciplinele ce îi pot fi folositoare, dar independent
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
povestise o dată cum asistase la audiența unui scriitor la președinte, căruia acesta îi cerea să-l sprijine pentru obținerea unui pașaport, ceea ce D.R.P. îi promisese călduros. După plecarea solicitantului, același D.R.P. telefonase unde trebuie pentru a impiedica plecarea respectivului. 11 Sublinierea și completările între paranteze drepte îmi aparțin (M.D.G.). 12 În 1985 era vorba de participarea la cursurile de vară de limba germană de la Univeristatea din Freiburg, în cadrul schimburilor cu universitatea ieșeană, RSC și RDG nefiind decât țări de tranzit. 13
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
speciale ale acestora. Caracterul social este impus de faptul că un raport juridic civil se stabilește întotdeauna între oameni priviți individual sau colectiv. Această caracteristică se menține chiar și în situațiile în care conduita părților privește un lucru. Facem această subliniere întrucât, izolat, s-a exprimat și părerea potrivit căreia lucrul 16 (valoarea economică), ar putea fi privit ca obiect direct (principal) al raportului juridic civil, mai ales în raporturile de proprietate. Un asemenea punct de vedere nu poate fi susținut
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
presupune întrunirea anumitor condiții speciale de organizare, conducere, patrimoniu, răspundere etc., ce nu caracterizează toate subiectele colective de drept. De aceea, noțiunea de persoană juridică are o individualitate proprie, pentru că "nu acoperă toată participarea colectivă la construcția raporturilor juridice"49. Sublinierea se impune întrucât există, cel puțin în materia dreptului civil, tendința de a plasa subiectele de drept fie în categoria persoanelor fizice, fie în cea a persoanelor juridice. Este adevărat că multe dintre subiectele colective au și capacitate civilă, fiind
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de procedură civilă definește înscrisul ca fiind: "Orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material, ori de modalitatea de consumare sau stocare". Noul Cod de procedură civilă, face unele sublinieri în plus cu privire la înscrisurile pe suport informatic și înscrisurile făcute în formă electronică. Înscrisurile pe suport informatic, sunt asimilate cu înscrisurile pe suport hârtie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege (art. 266 din noul Cod de procedură civilă), iar înscrisurile
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de dovadă, în folosul părții potrivnice"492. Suntem în prezența unei prezumții de recunoaștere tacită, care însă nu este obligatorie, nefiind o prezumție legală, ci una simplă (a judecătorului). În practica instanțelor noastre judecătorești, în mod constant s-a făcut sublinierea că "instanța nu este obligată să considere refuzul părții de a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire deplină, ci are facultatea, de a stabili din acest fapt o prezumție de recunoaștere tacită în favoarea celeilalte părți". Dacă în cauză pot fi
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
definitivă a triburilor 21. S-a vorbit, de asemenea, despre "idealizarea trecutului". Totuși, nu trebuie uitat că Facerea conține numeroase istorii sordide, "care arată că redactorii erau preocupați mai degrabă de transmiterea fidelă a tradițiilor decât de idealizarea lor"22 (sublinierea noastră, n.a.). Oricare ar fi originea sa, episodul ilustrează cu o forță inegalată în Vechiul Testament semnificația profundă a credinței "avraamice". Avraam nu se pregătea să-și sacrifice copilul în vederea unui rezultat; cum a făcut-o Mesha, regele moabiților, sacrificându-și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la o dominantă comună a unor scriitori care împart același context existențial. Deși originalitatea este trăsătura cea mai clamată în spațiul literar, aceasta se evidențiază tocmai atunci când creatorii sunt apropiați ca tematică și expresivitate. Se impune, de asemenea, și prin sublinierea opoziției față de momentul literar imediat anterior, fără să presupună un set de reguli de urmat pentru scriitorii acelei perioade. Curentele literare au fost întotdeauna mult mai consecvente, apariția sau disparația lor a fost întotdeauna susținută de manifeste, de sintetizări ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee literare - și generația aceasta pare să fi reușit să reinventeze motivul lunii integrându-l într-o varietate uimitoare de contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna la geamuri - buruiană,/ inimă plângea pe zid: virană/ pasăre tăiată-n curcubeie." (Pacienți). Vidul interior pare a intra în contradicție cu simbolul ascensional al păsării, dar posibilitatea acesteia de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
enunțuri eliptice, sacadate, din construcții frânte (ingambamentul revine constant), din trecerea rapidă de la o imagine la alta, din enumerații și gradații, din invocații retorice care introduc schimbări de ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu există aici loc de autoiluzionare. Dacă anumite motive par a fi prelungiri ale arghezianismului ("Parcă s-a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Încolo nu mai e nimic" (Eumene). Poemul, atât de citat, Înger vagabond, în care Stelaru își conturează, în același mod teatral cu care-și va obișnui cititorii, portretul, îl înscrie în linia vechilor poeți rătăcitori. Și intertextul devine evident prin sublinierea motivelor preluate de la Fr. Villon: "îngerul vagabond", ceata de "vagabonzi, hoți, nebuni", moartea prin spânzurare. Acel "noi", subliniat prin anaforă, îl face exponentul unei întregi comunități, unei generații nefericite, dar e, totodată, un plural al autorității, indicând detașarea de condiția
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e doar o încercare de respingere a clișeelor verbale/ literare, ci și o afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și Ion Caraion. Ultimul nu este legat direct de revista Albatros, dar se apropie de gruparea de acolo atât prin preocupări, cât și prin creația sa. Cei patru poeți ilustrează poate cel mai bine spiritul albatrosist, prin tăgada tradiției, prin sublinierea discrepanței dintre viziunea tradițională asupra artei și a lumii, prin universul artistic creat și care, deși are aparența ancorării în viața de zi cu tot arsenalul ei de fapte, obiecte, trăiri insignifiante, se construiește halucinatoriu ca într-un colaj în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
modul de organizare a discursului. Ironia este unul dintre procedeele dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai incertitudinii. Descrierea banală, pasajele "serioase" sunt puse mereu sub semnul incertitudinii, al neîncrederii, pe când asocierile cele mai absurde, șocante sunt prezentate ca adevărate axiome. Adesea întâlnim
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cărți voi adormi uitat” Cuvintele cu care începe acest vers din „Plumb de toamnă”1) mai figurează de două ori în poem: o dată la începutul primei strofe și o dată la începutul celei de-a patra, ultima, cu același rol,- de subliniere a unei concluzii deznădăjduite, a unui soroc ce nu mai poate fi, sub nici un chip, schimbat. Mai multe fapte diverse l-au anunțat: fata moartă de ftizie, visătorul care s-a împușcat, nebunul care răcnea în grădina publică, precum și cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei atenți atît la esență, cît și la nuanțe. Monotonia lui Bacovia înseamnă profunzime, iar diversitatea lui Minulescu evanescență. Deși tot Bacovia se cuprinde întru-un singur volum, aș putea vorbi despre saga lecturilor mele din și despre opera sa: sublinieri, reluări etc. N-ar fi o exagerare. De cîteva decenii, în aproape tot ce citesc, îl caut pe el. în autorii cu care a fost comparat, dar și în alții aparent foarte deosebiți. Unele analogii mi se impun în chip
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mai puternici din mediul internațional, Mečiar a reușit să-și bagatelizeze propriul statut de elită în calitatea lui de șef al guvernului și a afirmat răspicat că adevărata putere - adevărata elită - se află în altă parte. 9.1.3 Subliniere asupra diferențelor morale dintre "popor" și "elită" Însăși principiile de care Mečiar și partidul său s-au folosit pentru a stabili omogenitatea "poporului" și omogenitatea "elitei" l-au ajutat să traseze linii și mai clare între grupuri. Devreme ce partidului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
literar" în antologia sa publicată în 1984, "The Literary Jounalists" (Jurnalist literat), unde, fără să dea alte explicații suplimentare, declară în examinarea critică introductivă că, "spre deosebire de jurnalismul obișnuit, jurnalismul literar presupune incursiuni în inima unor subiecte complexe și dificile" (3, subliniere adăugată). Folosind termenul de "jurnalism literar", el nu face totuși altceva decât să uzeze de un vechi termen. În 1907 Bookman, o revistă literară prestigioasă, publică "Confesiunile unui jurnalist literar" în care autorul anonim examinează strădaniile sale de a scrie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Kaul notează: "Criticii, cercetătorii și practicienii jurnalismului literar au încercat din răsputeri să găsească modalități de definire ale apariției acestei forme de expresie care a revitalizat scrisul american în epoca postbelică și care a apărut prima dată în reviste." (xvi, sublinierea autorului). Și: "Nașterea jurnalismului literar în epoca de după al Doilea Război Mondial..." (xvi). Deci mitul este perpetuat. Totuși lucrarea lui Kaul este o importantă examinare a celor cincizeci de ani incluși în perioada 1945-1995. Încercările mai timpurii făcute pentru a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
când spune: "un inventar tropologic a fiecăreia din narațiuni ne arată diferite șabloane figurative. Numărul comparațiilor depășește cu mult pe cel al metaforelor în povestea jurnalistică, de exemplu, în timp ce în Open boat sunt împărțite în mod egal" (Two Tales 130, sublinierea lui Frus). Frus afirmă că linia de demarcație o oferă numărul mare de comparații. În opoziție vom spune că Stephan Crane a avut la dispoziție șase săptămâni ca să scrie "The Open Boat". Greutatea simțitoare a metaforei poate totuși întări convingerea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
altor sute de mii, servind la deschiderea față de o lume identică ca și tovarășii de călătorie din tramvai, un tovarăș care rămânea îndepărtat, distant și străin ca și știrile care soseau părând a fi "familiare", personale și reale (Incorporation 124-25, sublinierile lui Trachtenberg). În altă parte, Trachtenberg notează: "În tehnologia comunicării, experiența acumulată în postura de observator începe să erodeze experiența contactului fizic direct cu lumea. Văzând și privind la reprezentări, cuvinte, imagini, orășenii s-au găsit mai des în postura
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cititorului a fost exclusă de la participarea imaginativă. Imaginația a fost cu adevărat paralizată. O concluzie asemănătoare poate fi trasă cu privire la nașterea în acea perioadă a presei de senzație. Jurnalismul de senzație încearcă să producă scârbă, oroare, sau să sperie prin sublinierea diferențelor dintre subiectivități, și nu prin încercarea de a îngusta prăpastia dintre ele. Subliniind diferența, sau ceea ce ne face diferiți de Celălalt, jurnalismul senzațional reactivează problema epistemologică moștenită, a obiectivizării, a jurnalismului "factual". Dar o asemenea alienare izolată nu putea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu este constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția prozei în vernacular, chiar și după ce eufuismul secolului al XVI-lea a fost respins de cei care au crezut că puteau ajunge la ceva mai bun și prin aceasta la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]