1,487 matches
-
mai firesc din lume, Luați-o pe acest coridor, drept înainte, când veți ajunge la capătul lui, va trebui doar să urmați indicațiile, nu puteți greși, spuse. Se afla la parter, la un moment dat va trebui să coboare în subterana unde, în vremuri mai fericite, judecată pe care cu siguranță subșeful cel simpatic n-o va împărtăși, se prezenta pentru a-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și În Turcia, numeroși oameni cu știință de carte, negustori sau Înalți funcționari, vorbesc franceza. Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să depășești cercul restrâns al seraiurilor și legațiilor, dacă vrei să călătorești În afara marilor orașe sau În subteranele lor, trebuie să te pui la punct cu persana. Provocarea mă stimula și mă amuza, mă delectam cu afinitățile pe care le descopeream cu propria mea limbă, ca și cu acelea cu diverse limbi latine. Tată, mamă, frate, fiică, „father
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
examenul de intrare în diplomație -, era reputat pentru viteza de reacție și pentru lovitura de pumn. În zilele așa zisei revoluții române, fusese când terorist, când revoluționar. Era s-o și încurce. Noroc că s-au recunoscut între ei în subteranele CC ului. Ce-au mai râs! Tempi passati. S-au dus vremurile bune când Securitatea era Securitate și nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert. Lionel îi spune: — Ia preșul din fața ușii! Atât mi-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la picioare decât... nimic. Adică, eventual: instituția subordonată. Micul său regat în republica nenumăratelor regate, mari și mici. Și ce instituție! ASOCIAȚIA! Asociația subteranei, subdezvoltaților, subînțelesurilor. Asociația Tăcerii, Handicapatii subordonati. Dacă n-aș ști că, de fapt, și asta nu-i decât o firmă. În spate și dedesubtul și deasupra căreia este REȚEAUA. REȚEAUA, asta e totul. Nu contează firma, scopul, structura. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care mișuni. Timpul macerează obsesiile, știi bine, professore. Până și tovarășul Orest Popescu obosește, sub atotputernicia timpului: pasiunea se mediocrizează, ura devine mai curând o rutină, o mimică, necesară aparențelor. Întrebi de ce nu găsesc alt salariu, alt serviciu, alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsea răspuns. Limbajul era aidoma tuturor ziarelor accesibile de-a lungul și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul de măsuri al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă, e iarăși Irina. Irina, iarăși Irina.“ Peste jumătate de oră, detectivul repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție se coboară la Alimentara, apoi la dreapta, până la școala omului nou, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
expansiune, cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totuși. Măcar, iritantă. Iritantă, cel puțin! Dar dacă acest Țăndărică spilcuit a fost, pur șisimplu, manipulat de Instituția Exemplară? Dacă a căzut în capcana pe care i-o întinseseră? Doar nimic nu este lăsat la voia întâmplării în haotica noastră subterană. Seară de vară. Ștefan Olaru întâlnește un fost coleg de școală. O seară care părea a fi de vară, în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am devenit cu toții, te-ai gândit, spune? S-a ascuns între ei sau chiar le-a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care sè te ghideze prin acest labirint fèrè ieșire care este lumea virtualè, dacè n-ar fi izbucnit cu zgomot cafeaua în recipientul de sticlè al cafetierei, Matei și-ar fi exprimat și pèrerea în legèturè cu puterea care, din subterană informaționalè, acționeazè nebènuit asupra tuturor consumatorilor de biți, toate aceste teorii fècând parte din repertoriul lui preferat de discuții atunci când se întâlnește cu Șerban, Rèsucit pe jumètate înspre ea o urmèresc cum îndeplinește cu încetinealè ritualicè turnatul cafelei și jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
petrecere. Pentru mine, petrecerea de adio. Am cunoscut la scurtă vreme biblioteci cu adevărat spectaculoase, deschise tuturor sau hiperprivate, specializate sau cu de toate pentru toți, vechi și foarte noi, bine strunite sau diseminând vicios. Am călătorit cu bibliomobilul prin subterane, m-am dat cu liftul de sticlă printre rafturi de oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi se părea așa. Acum însă îmi dau seama că era o faptă logică, normală, pe linia firii mele, născută în subteranele inconștientului care urmărea un scop cu adevărat diabolic. (Despre restul și urmările lui voi pomeni la timp.) Peste câteva zile, am trimis Alexei actul de proprietate, așa cum fusese vorba. Săptămâni întregi, Mihaela nu vru să audă de dania aceea. Ținea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
devin melancolic, spunîndu-mi că, o dată cu prăbușirea Constantinopolului, s-a surpat ceva și în destinul nostru. Cum ar fi evoluat Europa și, îndeosebi, Europa de Est dacă turcii n-ar fi cucerit acest oraș? Ieșind de la Sfânta Sofia, trecem strada și coborâm în subteranele "palatului de apă". De fapt, o enormă sală, cu mai multe rânduri de coloane, care fusese construită pentru a fi un "depozit de apă", o "cisternă", pentru cazul că asediatorii cetății ar fi tăiat aprovizionarea cu prețiosul lichid. Acum apa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul, dar racul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se recunoaște pe sine definitiv și ireversibil, cu toată tristețea pe care o presupune această Înălțare fatală. Se liniști la gândul acesta și se hotărî să părăsească Zahanaua, să iasă la lumină - dar parcă poți fugi când vrei tu din subterana cu miasme de infern. — Băi, țugulani, și fași tu? Plieși fără să plătiești? Păi, dacî hin la tini ti snopiesc, băi! a zbierat chelnerul cu o voce de puber isteric. Vasile nu a zis nimic, nici măcar nu s-a Întors
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și din Senat. Avem... Administrație supradimensionată, Sărăcie cvasigeneraiizată, Hoți mari și mărunți, Cerșetori tot mai mulți, Mică și mare corupție, Nelipsita prostituție, HIV și SIDA din belșug, Mulți oameni cu beteșug, Traficanți de droguri și persoane, Indivizi ce trăiesc în subterane, Contribuabili sufocați de poveri, Coloși industriali cu pierderi, Parlamentari cât un batalion, Multimiliardari de carton, O clasă politică debusolată Și o economie degradată, Demnitari îmbogățiți peste noapte, Prețuri din zi în zi mai umfate. Nemaiavând ce pune-n blid, Mulți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș; unele sunt mici cât o falangă a degetului mare. Apoi au făurit vase de lut și au înscris și pe ele semnele sacre, ca să nu se piardă. Au ascuns totul în subteranele sacre de la Ab-du, orașul-mamă pe care voi îl numiți Abydos. Și toate acestea s-au întâmplat în vremuri atât de îndepărtate, încât tu nici măcar nu ți le poți închipui. Soarele din ziua numită de romani solstitium - Germanicus observă că silabisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putut să le vadă, răspunse bătrânul, și mândria de a fi avut un asemenea privilegiu îi însufleți glasul slab. Aveam anii tăi și aceeași curiozitate. Studiam în templul de la Ab-du; marele preot mă iubea, și împreună cu el am coborât treptele subteranelor; sunt o sută douăzeci, abrupte și obositoare. Era noapte: nu poți bate ziua la poarta regatului morților. Și am văzut vasele și plăcuțele de fildeș îngălbenit cu semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prinseseră. Dar jurnalul acela teribil, pe care-l luase în ultima noapte din scrinul din bibliotecă, unde era oare? Milos, ofițerul nu-i spusese că Drusus, având cu puțin peste douăzeci de ani, se afla aproape fiindcă era închis în subteranele din Domus Tiberiana, unde o serie de încăperi secrete aveau să intre în istorie drept Carcer Palatinus. În casa Liviei, liniștea nopții era înspăimântătoare. Visele lui Gajus erau scurte și agitate, o adiere de vânt în canatul ferestrei le risipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de Roma, unde staționau două temute legiuni, A Patra și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se exprima în latina grosolană a tăietorilor de lemne și a păstorilor din ținutul său; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]