2,461 matches
-
replici în tipare conflictuale schematice (relații inter și intrafamiliale, examenul retrospectiv al conștiinței civice exemplare ș.a.), în texte parcă prematur îmbătrânite, deși înzestrate cu un soi de ingenuitate acidă. Cu timpul, depășind sfera teatrului în maniera lui Mihail Davidoglu în favoarea subtilităților maziliene și afiliindu-se la linia Horia Lovinescu sau Ecaterina Oproiu, G. începe să dilueze grandilocvența în favoarea tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
provocarea nu pot fi apucate și ingurgitate: după Întâlnire, celălalt rămâne celălalt. El Își desfășoară (nu voi spune nestingherit, tocmai fiindcă el poartă „sămânța” mea) pe mai departe drumul său; s-ar (prea) putea să ne mai Întâlnim odată. O subtilitate se ivește aici, care Îmi pare extrem de importantă și asupra căreia Îmi permit să insist: avem de-a face cu posibilitatea unui tip cu totul nou de fenomenologie - una care nu mai pleacă de la relația subiect/obiect. În aceasta, era
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
eroică, cu arma În mână. Forțele aflate În conflict sunt prea inegale pentru așa ceva. Nu, Bulă contestă pieziș, refuzând evidențele la toate nivelurile. Vrând-nevrând, așadar, ne Întoarcem la aceeași tipologie a demersului pieziș, de tip „unde dai și unde crapă!”. Subtilitatea și rafinamentul imaginației lui Păcală și Tândală au luat Însă aici forma extremă a rudimentarului, naivității ori a cinismului. În lumea politrucilor, rafinamentul și subtilitatea nu-ți pot asigura supraviețuirea. Numai nebunia sau lipsa de inteligență te pot scoate În afara
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ne Întoarcem la aceeași tipologie a demersului pieziș, de tip „unde dai și unde crapă!”. Subtilitatea și rafinamentul imaginației lui Păcală și Tândală au luat Însă aici forma extremă a rudimentarului, naivității ori a cinismului. În lumea politrucilor, rafinamentul și subtilitatea nu-ți pot asigura supraviețuirea. Numai nebunia sau lipsa de inteligență te pot scoate În afara suspiciunii generale. Din acest punct de vedere, Bulă reprezintă soluția aleasă de români În conflictul cu dictatura ceaușistă. Retragerea În neînțelegere, În cinism jucat, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Să fie presentimentul schimbării unui ciclu solar cu un altul, Întunecat? Urmele unui mister păgân? Antecamera unei tragedii menite să sfâșie calmul unui paradis necreștin? Câte ceva din toate, și poate nimic. Fiindcă, de fapt, printr-un efect de o mare subtilitate, tot ceea ce urmează după dezvăluirile miraculoase ale oiței preferate nu este decât o reverie prelungită, imaginea morții ca o contopire În univers. Balada Miorița Își păstrează, fără Îndoială, intactă capacitatea de fascinație și misterul. Ea face parte din șirul capodoperelor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
roman care pare a fi scris la comanda partidului, descriind biografia unui revoluționar de la 1848 din Italia. Ei bine, la o primă vedere, textul dezvoltă un discurs patriotic cu vagi accente proletcultiste, În timp ce, În subsidiar, se construiește cu foarte multă subtilitate o teorie despre narațiune În care povestirea devine o evadare care se construiește interior și vine să submineze, dar numai pentru ochiul unui cititor avizat, discursul de la suprafață. Am Îndoieli cu privire la termenul rezistență, Întrucât el comportă mereu o duplicitate de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se opună: oferta pieței apucase să estompeze achizițiile caricaturale, distorsionante ale jdanovismului, atenția lor ostilă fiind integral captată de protagoniștii purpurii care mai supraviețuiau prin redacții, scriau În reviste, blocau cercetarea pe unde apucau etc. Opoziția aceasta Își avea Însă subtilitatea ei, din punctul de vedere al sistemului: era o luptă cu un trecut repudiat În mod oficial de către partid, cu reziduurile unui trecut pe care nu-l mai cauționa nimeni - altfel spus, era o opoziție canalizată exclusiv pe un făgaș
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care faptele, personajele sunt motivate de logica internă a textului, procedând la analiza, scenă cu scenă, a desfășurării acțiunii. E pentru el un bun prilej de a face considerații despre existența umană, despre relațiile sociale, familiale etc., relevând sensuri, nuanțe, subtilități psihologice sau ideatice. Când ia în discuție interpretarea, pleacă de la corectitudinea distribuției, de la necesitatea respectării compatibilității între datele naturale ale unui actor și caracterul fundamental al personajului. Cronicile cuprind și impresiile unui spectator ce trăiește cu adevărat magia scenei, participând
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
prin adresarea către elementele naturii, ca în poezia populară, fie în metru folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină,/ Când privești atâta tină?”), fie în ritm de sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și mă cheamă-n noapte iar / Mult temutul cântec”). Un procedeu frecvent e acela de a atribui altcuiva confesiunea: unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
Bălăciu, S. Dobrogeanu, S. Tuzleanu. Prima lui carte, Azi pitic, mâine voinic, apare în 1963. Înzestrat cu o fină capacitate de observație a oamenilor din diverse categorii sociale și psihologice, ca și a moravurilor mereu schimbătoare, posedând o cunoaștere a subtilităților oralității și un perfect meșteșug al versificației, F. a fost deseori clasificat între poeții satirici. Însă temperamental liric, mai ales în povestirile scurte, scriitorul se relevă a fi cu precădere un umorist sentimental, cald-comprehensiv, în descendența lui G. Topîrceanu și
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
accesul altcuiva la informațiile pe care le solicită, el consideră că acest aspect este mai puțin important, asemănător problemelor organizatorice inerente structurii complexe a serviciilor secrete moderne: Indiferent de cât de importante sunt, aceste elemente complementare, după cum le-am numit (subtilitate, expertiză, clandestinitate și mărime), sunt colaterale miezului problemei: activitatea de informații rămâne efortul cel mai simplu și mai natural de a culege acele date pe care se bazează derularea cu succes a unei acțiuni 5. Totuși, legătura dintre informații și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
al continuității tradiției culturii creștine, idee apărată de Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele care au constituit armătura marilor construcții teologice și filosofice. Și se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci când se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
publicat în 1938, a emis o judecată foarte restrictivă în privința artei episcopului din Hippona, însă într-o „Retractatio”, publicată în 1949 și inclusă în a patra ediție a operei (în 1958), a subliniat cu entuziasm și iubire câtă finețe, câtă subtilitate, ce capacitate de a construi armonios o operă și de a se exprima în mod adecvat există în retorica lui Augustin. De aceea, se poate spune fără greș că Augustin a fost un scriitor-retor și că prin el această artă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apolinarie, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și a subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgâne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura de o oarecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și rare, când obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii pe care Sidonius o stăpânește cu o precizie aproape scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin acest stil rafinat și elegant el vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc artificial. Potrivit unei informații a cărei interpretare e incertă, Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. mai departe), prezentat aici ca un bărbat în vârstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul de homousios, respingând în schimb homoiusios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Era compusă din trei părți, iar ultima era consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplângea totodată faptul că acesta se adresase papei Celestinus, pe care îl considera incapabil să priceapă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una din culegerile de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele din Vechiul Testament pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor care caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru alcătuirea altor masive dicționare, eleno-român și româno-elen. G. este și în folcloristică un precursor, prin culegerea Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești (terminată prin 1845), apreciată și de M. Eminescu. Moralistul, cu gustul observației tipologice, și amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
a ocroti” (proprietatea privată) și „a garanta” (proprietatea privată) utilizate în textul Constituției. În 2003, odată cu modificarea Constituției, dreapta a obținut, cu sprijinul intelectualității, o victorie categorică, cuvintele respective fiind modificate. În prezent, Constituția României „garantează” proprietatea privată, iar această subtilitate semantico-juridică nu are nici un fel de impact asupra realităților economice și sociale ale noii societăți românești. În domeniul intelectual și ideologic însă, efectul acestor evoluții ale intelectualității a fost major și negativ. Cea mai gravă consecință dintre toate a constat
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei, îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul parcurs al operei (cu excepția romanului Drumul ascuns, apreciat drept cea mai obiectivă creație a scriitoarei), ponderea psihologicului în prima sa parte și a epicului în cea de-a doua, în fine, sinteza
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Un loc aparte îl ocupă transpunerile din Gabriele D’Annunzio, o tentativă de a readuce un mare scriitor în atenția publicului românesc după o lungă perioadă de interdicție. Criticii au remarcat frecvent virtuozitatea stilistică a traducătoarei, capabilă să păstreze „toată subtilitatea expresivă a sondajului psihologic” (Al. Balaci) și să echivaleze exuberanța lexicală și muzicalitatea frazei lui D’Annunzio, bunăoară. Un filon bine reprezentat în activitatea de transpunere și de prelucrare de texte desfășurată de L. pe durata mai multor decenii este
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
limbajele celor două registre (social și lingvistic). Subzistă însă întotdeauna un risc datorită formidabilei plasticități a limbajului natural. Cercetarea calitativă de tip comprehensiv lucrează tocmai în sensul flexibilizării interpretării în funcție de contextul semantic de suprafață și de adâncime, bazându-se pe subtilitatea spiritului de finețe al minții umane. Nu e mai puțin adevărat că tot datorită ingeniozității creierului omenesc, tot mai mult din ceea ce părea doar „spirit de finețe”, inefabil aproape, este tradus în „spirit geometric”, inclusiv în programe de calculator. Astfel încât
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu este altceva, în fond, decât o redenumire a paradigmei teoriei învățării, prin care consecințele determină comportamentul, după cum afirmă L. Leslie (1988). Discutând despre echivalentele enunțiale, trebuie menționat că, dintr-o perspectivă formal-lingvistică sau chiar logico-semantică, sunt posibile disocieri și subtilități foarte fine, însă atunci când termenii lucrează efectiv în textele de specialitate, multe dintre ele dispar. (Desigur, pentru vorbitorul de limbă română se adaugă dificultatea de traducere.) Oricum, dincolo de posibilele nuanțe, pornind de la ideea suprapunerilor și echivalențelor, vom proceda în continuare
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]