4,020 matches
-
teatrul luptelor pentru putere. Albinus, instalat la Lyon, este bătut de Septimius Severus în 197 și Lyon este devastat. Totuși, cele mai grave probleme apar în cursul secolului al III-lea. DOCUMENT Vicus-ul de la Sanxay este situat la 30 km sud-vest de Poitiers (Vienne), pe valea rîului Vonne. Pe malul stîng, templul domină situl; el se află în centrul unei curți pătrate, înconjurată de o galerie. Niște trepte duc la sanctuarul construit în formă de cruce în mijlocul căruia se găsește sălașul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Fiul său, Ioan cel Bun, bătut și făcut prizonier la Poitiers în 1356, semnează în 1360 tratatul de la Brétigny-Calais care, cu Calais și o despăgubire de 3 milioane de scuzi de aur, îi cedează lui Eduard al III-lea tot sud-vestul Franței, de la Pirinei pînă la vărsarea Loarei. Rege în 1364, Carol al V-lea a înțeles lecția: el recrutează mici trupe permanente și plătite cu soldă, care, sub conducerea lui Du Guesclin, recuperează țara prin gherilă. Pe la 1375, englezii nu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
feudale: actul unirii provinciei Bretagne cu Franța este semnat în1532; trădarea conetabilului de Bourbon care a trecut în slujba lui Carol Quintul în 1523 antrenează, în 1531, confiscarea provinciilor Bourbonnais și Auvergne. Doar Casa de Albret păstrează importante domenii în sud-vest. Dar provinciile recent alipite domeniului regal (Bourgogne, Provence, Bretagne) păstrează o parte din instituțiile lor (stări provinciale) și se bucură de anumite privilegii. Regatul este împărțit în guvernăminte (12 în 1559) sub autoritatea unui guvernator, personaj puternic însărcinat cu menținerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Maria de Medici, scăpată de la Blois, complotează cu marii regatului și pune mîna pe arme. În aprilie 1620, la Ponts-de-Cé, în apropiere de Angers, regele împăștie trupele mamei sale și se împacă cu aceasta. Pe de altă parte, protestanții din sud-vest se revoltă și țin în șah trupele regelui. Ludovic al XIII-lea, lipsit de Luynes, mort pe neașteptate în 1621, preferă să negocieze cu ei, dovedindu-și în felul acesta slăbiciunea. În sfîrșit, în 1624, cedînd mamei sale care reintrase
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ultima fază a Frondei, cea mai lungă, cea mai anarhică, dar cea mai dezastoasă pentru regat din cauza mișcării trupelor și a ravagiilor lor: este Fronda condeană (septembrie1651-august1653). De la Bordeaux, Condé intră în legătură cu Spania și încearcă să ridice toată partea de sud-vest. Mazarin, neliniștit, se întoarce în Franța la sfîrșit de decembrie și îi întîlnește pe regina mamă și pe tînărul rege la Poitiers. Condé hotărăște atunci să părăsească sud-vestul și să se întoarcă în capitală, iar Turenne, în fruntea trupelor regale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Bordeaux, Condé intră în legătură cu Spania și încearcă să ridice toată partea de sud-vest. Mazarin, neliniștit, se întoarce în Franța la sfîrșit de decembrie și îi întîlnește pe regina mamă și pe tînărul rege la Poitiers. Condé hotărăște atunci să părăsească sud-vestul și să se întoarcă în capitală, iar Turenne, în fruntea trupelor regale încearcă să-l împiedice. Bătălia decisivă are loc la 2 iulie 1652 sub zidurile Parisului, în foburgul Saint-Antoine. Condé, învins, este salvat în ultimul moment de fiica lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
curînd violența militară a dragonadelor. Uzînd de un procedeu politic tradițional constînd în a impune o garnizoană de soldați indivizilor nesupuși sau rău-platnici, unii intendenți îi cazează pe dragoni la hughenoți, cel din Poitiers începînd din 1681, apoi cei din sud-vest în 1685. Siguri că nu sînt pedepsiți, acești "misionari încălțați cu cizme" se dezlănțuie și, în curînd, doar la vestea sosirii lor, convertirile se înmulțesc. De fapt, Ludovic al XIV-lea nu ignoră nici în ce condiții sînt obținute aceste
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
axa comercială America de Nord Europa de Vest scapă Franței și porturile franceze, interiorul țării, numeroasele industrii pe care porturile le încurajează intră într-o fază de regres care explică în bună măsură contrastul viitor al activităților dintre Franța de nord-est și cea de sud-vest. Industria, în ceea ce o privește, a cunoscut o evoluție mai contrastantă. Unele sectoare progresează: bumbacul care a profitat de pacea de la Amiens pentru a se moderniza cu echipament englezesc, industria chimică beneficiind de progrese tehnice (procedeul Leblanc pentru sodă), mătasea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prima restaurație, în 1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
venit, separarea Bisericii de Stat. Electoratul radicalilor era încă, în 1879, cel din cartierele muncitorești ale marilor orașe, dar el se implantează din ce în ce mai mult în regiunile rurale, "roșii" de multă vreme, precum nordul Masivului Central, sau provenite din bonapartism, precum sud-vestul și departamentele Charantes. Anii 1881-1885 sînt dominați de republicanii de guvernare, "oportuniștii". În cîțiva ani, ideile republicane se transpun într-o serie de legi: în 1881, libertatea de reuniune și libertatea presei; în 1884, libertatea de asociere și legea municipală
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Valea Proviței - în centrul regiunii, b) dealul Sultanu, altitudinea maximă a regiunii - 848m - în nord, (Fig. 5) c) dealul Babanuța - 647 m - pe stânga Proviței, d) plaiul Giurcăi - 636 m - la sud de Babanuța, e) dealul Teișu - 714 m - în sud-vestul regiunii, f) dealul Pițigaia - 575 m - pe stânga Proviței, în sud-estul regiunii, g) dealul Măgura - 647 m - pe stânga Proviței, h) dealul Vf.Crucii - 598 m - în estul regiunii, (Fig. 5) i) dealul Mesteceni - 620 m - pe stânga Proviței, în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
repausului se învelește c cu aripile. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine de denumirea. Răspândirea: E răspândit de la nordul Africii și Peninsula Arabică până în munții Himalaia, Koreea și Japonia, incluzând Europa de sud-vest și centrală. Este răspândit în România, formând populații numeroase. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți pâna la altitudinea de 3500 m, î în apropierea lacurilor, în deșerturi. Vara se adăpostește în peșteri, grote, mine și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
corpului este de 6,5-15 gr. După aspectul exterior este foarte asemănător cu Liliacul urecheat brun. Culoarea blănii de pe spate variază de la gri intens la gri pal. Abdomenul e mai deschis la culoare. Raspândirea: Poate fi întâlnit în centrul și sud-vestul Europei dar vestul Europei dar și în nordul Africii, Asia mijlocie și Mongolia. În România este mai răspândită decât P. auritus. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Preferă zonele de deal, precum zonele de deal, precum și habitatele antropogene. Atât vara
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
lilieci din Peștera Măgurici, Pod. Someșan, media temperaturilor de hibernare este cuprinsă între 2,9 și 4,1°C (Bord et al., 2004). Toate aceste v valori sunt similare celor înregistrate pentru speciile respective în diferite adăposturi de hibernare din sud-vestul Germaniei, care au v variat între - 2,5 și +9°C (Nagel, 1991). Pentru liliecii arboricoli, temperatura optimă de hibernare este mai mică, coborând adesea sub 0°C. Speciile de origine mediteraniană și sub-mediteranian mediteraniană, precum Miniopterus schreibersii și reprezentanții
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
de prezența unor blocuri masive de calcar: Vârful Rarău (1651m), Pietrele Doamnei (1634 m), Piatra Zimbrului (1627 m), Piatra Șoimului (1470 m) și Colții Tihăraei spre Vest; Popii (Popchii) Rarăului (1628 m) aproximativ în centrul p platoului; spre Est și Sud-Vest, Vârful Todirescu (1487 m) și Arșița Rea (1324 m). Microrelieful abruptului are un aspect ruiniform cu turnuri și piramide, clențuri, pereți și ho hornuri verticale. Masivul Rarău se integrează în peisajul Bucovinei printr-un relief semeț, generat pe seama dolomitelor și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
cercul cupolei. Simbolic vorbind, p?tratul reprezint? p?m�ntul cu cele patru elemente ale sale, dominate de imaginea cerului � referin?? divin? � care este cupola, mai mult sau mai pu?în emisferic?. ?i naosurile, ?i transepturile mai multor biserici din sud-vestul Fran?ei s�nt chiar acoperite cu ?iruri de cupole pe pandantiv. A?a se face c? Saint-Front din P�rigueux (1020-1060) ?i Saint-Etienne din Cohors unesc �ntr-o solu?ie elegant? probleme de static?, valoarea simbolic? ?i un spa?iu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dependin?ele acestora, de exemplu, P.�Abadie (1812-1884) nuan?eaz? chiar pe acest principiu: bisericile sale s�nt �n stil român din secolul al XI-lea pentru sate, ?i �n stilul gotic al secolului al XIII-lea pentru prefecturi din sud-vest, �n timp ce Sacr -Coeur (Paris, 1874-1919) este desenat? �n stil romano-bizantin. Cu excep?ia bisericilor ?i castelelor, codificarea eclectism-program este �ntru totul conven?ional?, a?a cum o dovedesc distribuirile riguros func?ionale ale spitalelor arhitecturate �n stil gotic
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
focului și astfel pîrjolul era gata! Saul spune că atunci cînd a avut vedenia în ,,drumul Damascului” s-a dus în de-șert, în Arabia să se limpezească și să creadă. Ori aici Arabia era ținutul locuit de triburile arabe din sud-vestul Siriei care se învecinau cu esenii din Palestina, iar rabinul zelot Apolo venit din Alexandria împreună cu clica lui, erau stăpîni la Qum-ran. Cred că Saul aici a stat el în adînci meditații pentru că zicerile lui au multe ele-mente din scrierile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
moldovenești de sine stătătoare”, „independente de națiunea română”, până în 1918) Iată ce se afirma în lucrarea respectivă, teze afirmate, dar nu demonstrate: „Analiza dezvoltării social - economice a Moldovei în secolul al XIX - lea (...) confirmă că ținutul, situat la hotarul de sud-vest al Imperiului Rus, a parcurs în perioada de până la octombrie stadiul capitalismului dezvoltat, în pofida politicii coloniale, promovate de autocrația țaristă față de periferiile naționale. În Moldova s-au format clasele societății capitaliste, burghezia și proletariatul, care, împreună cu țărănimea, au jucat un
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a Rusiei și Angliei în toate problemele europene. Interesele expansioniste ale Rusiei se grupau pe trei axe: spre nordvest - accesul cât mai semnificativ la Marea Baltică, important debușeu comercial și strategic, făcut posibil prin războaiele nordice și prin împărțirea Poloniei; spre sud-vest - accesul nemijlocit la Strâmtori sau măcar la Dunăre, prin ocuparea parțială sau totală a Principatelor Române, realizat, într-o primă etapă, prin anexarea Basarabiei; spre sud - anexarea unor teritorii cât mai întinse din Caucaz, Persia și Afghanistan și avansul spre
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
terminaseră, stomacul îl îndemna la demersuri mai lucrative decât reflecția filozofică. Pedestră sau plimbată într-o mașină de lux, foamea se adeverea la fel de neînduplecată. Așa că, odată ajuns în Cap d'Agde - localitate situată la vreo patruzeci și cinci de kilometri sud-vest de Montpellier - se îndreptă spre plaja de nudiști, a căror lipsă de formalism vestimentar îl scuti de nevoia de a-și mai procura un costum de baie, permițându-i în schimb să se concentreze pe mesajele mai urgente ce-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Hermes), niobiu (Niobe, fiica lui Tantal în mitologia greacă),vanadiu (Vanadis, zeiță din mitologia scandinavă), toriu (Thor, zeul al războiului în mitologia Nordului); numele locului de proveniență pentru obiect/ materie primă - baionetă, bauxită, galiu, siamez, șampanie - (Bayonne, oraș situat în sud-vestul Frantei; Baux-en-Provence, comuna franceză unde a fost descoperită bauxita; Galia; Siam; Champagne, regiune in Franta), badminton (Badminton, castel în Anglia), angora (Angor/Ankara) etc. Paternul preconceptual zoomorf nu este deosebit de productiv: med. semnul ventuzei; med. sindromul leopard etc. Constructele formate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și de tradiționala politică de ostilitate față de regii Angliei. O ostilitate care se cristalizează în problema regiunii Guyenne și a Flandrei. Statele europene la sfirșitul Evului Mediu Ducatul de Guyenne și teritoriile sale anexe, Saintonge, Perigord, Quercy și Limousin (întregul sud-vestul actual al Franței), fuseseră recunoscute drept posesiuni ale regelui Angliei (tratatul de la Paris semnat de Ludovic al IX-lea în 1259) în schimbul omagiului feudal prezentat regelui Franței. Acesta din urmă continuă să intervină adesea pe acest teritoriu pe care englezii
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al Franței și al Angliei, delfinul Carol își ia numele de Carol al VII-lea. Curînd regatul este împărțit în trei. Guvernarea engleză, exercitată în numele lui Henric al VI-lea de către regentul Bedford, este recunoscută în partea de nord și sud-vest a Franței. Carol al VII-lea, la rîndul său, poate conta pe fidelitatea provinciilor din centrul și sudul regiunii Languedoc, dar teritoriul pe care îl stăpînește este atît de restrîns încît adversarii săi îl numesc în bătaie de joc "regele
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Renașterii, castelul de la Fontainebleau servește drept model pentru noua artă care triumfa către 1540 în spatele ultimelor vestigii ale artei gotice. Artiștii francezi reușesc să realizeze o sinteză între contribuțiile italiene și tradițiile naționale: clasicismul francez. Arhitectul Pierre Lescot (aripa de sud-vest a curții pătrate de la Luvru) sau Jean Bullant (Écouen) pun bazele acestuia, în timp ce sculptorii Jean Goujon (Fîntîna Inocenților de la Paris) și Germain Pilon redescoperă idealul frumuseții și echilibrului specific artei statuare grecești. În Țările de Jos, pătrunderea Renașterii italiene este
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]