3,015 matches
-
piață, În timp ce producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând cu atenție fiecare persoană zări mai lateral o mașină blindată a miliției, iar doi caralii Îmbrânceau agresiv un tânăr să intre În duba lor. Broboane de sudoare Îi brăzdară frunte. Dar dacă...? Respinse imediat ipoteza, Încercînd să acționeze pe alte variante. Imposibil. Ideea odată Încolțită, luă dimensiuni astronomice! Se Îndreptă aproape alergînd către Circa 6-a miliție care nu era prea departe dând buzna direct la șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ți-a cerut nimeni să faci aprecieri...!” - Îl contră torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea auzit. “Sunt sigur, faceți o glumă. Acest om prezenta seriozitate și nu-mi puteam permite. Nu domnilor, niciodată nu am avut cutezanța să-i ofer măcar o singură foaie de tablă zincată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment fu azvârlit În ceață...! Câteva momente, rămase fără grai ne mai știind ce atitudine să adopte. Broboane de sudoare se formară instantaniu pe frunte gândindu-se la gestiunea lui ce rămânea la voia Întâmplării, la lucrători, la mulțimea lucrărilor Începute iar În ultima instanță la Atena care spera să nu se piardă În mocirla acestei imposibile societăți...!! Parcurse câțiva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă află ? N-o să afle, i-a răspuns Jina, deși cu vocea sugrumată. O să vrea să știe totul despre tatăl lui. Tu ești singurul tată pe care l-a cunoscut, a spus ea, dar fără să-l privească în ochi. Sudoarea pe care o ștersese de pe fruntea fiului ei în timpul coșmarurilor fusese rece ca apa de râu și albastră. N-am vrut ca tu să ... Mike și-a retras brațul și și-a coborât mâna de-a lungul gâtului. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a imobilizat șoldurile cu mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de apa mineralizată. Asta o să le zicem, a spus el sărutând-o pe pleoape și sub ochi, acolo unde, din cauza căldurii, sudoarea se condensase deja în bobițe lichide. Când n-o să apărem la Vinegar Creek. Când o să ne ascundem de echipa de salvare și-o să mai rămânem pe-aici un an-doi. O să le zicem că, pur și simplu, am pierdut foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici. Mike a tras adânc aer în piept. Mirosul și zgomotul râului erau atât de pregnante încât aproape că înecau lucrurile minore. De exemplu, aroma schimbătoare unui băiețel de doisprezece ani, care nu mai mirosea acum a zahăr, ci a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la mine aș vrea să știi că satele-s frumoase cu oameni gospodari și buni ce te-or primi cu drag te-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se prea înțelegea cum ar fi trebuit, toate făceau să se amestece în mine varza cu miel și rachiul de pere. Dădeam în felul meu din picioare dar nu mai era chip de stat în mirosul de mâncare amestecat cu sudoarea care se scurgea de pe pereții plini de unsoare. Aveam nevoie de aer. Într-un minut am ajuns împleticindu-mă la fântâna din fața școlii. Sini scria cu un băț pe zăpadă. Gata, te-ai săturat și tu? mă întrebă ea. Îs
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lăudam și ea îmi trecea mâna prin păr desenând mici rotocoale cu degetele ei de pianist. Mii de fiori mă treceau pe șira spinării și prin toți porii, alcoolul căuta să iasă, lăsând în urmă miros de stătut și de sudoare. Tu ai iubit până să vii aici la școală? Îți poartă dorul careva acasă? Te poartă cineva în vis? Nu știam cum să-i răspund fără să mint. Fusese Liliana, stătusem în același pat amândoi, o ținusem în brațe, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
minte o mie de scuze, dar nu scoteam niciun sunet fiindcă ea deja mă prinsese de mână. Mă prostesc, îmi ziceam remarcând cum inima îmi bate mai tare și sângele îmi arde prin vene. Pe frunte aveam broboane reci de sudoare, un tremur nebun pusese stăpânire pe mine și totuși nu înțelegeam de ce îmi e bine. Pot veni la tine în pat? M-am săturat să stau singură și n-am somn. Ce-o să spună Mătușa? o întreb speriat știind în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
motiv, dacă vreți, că era capabil să se ocupe de afaceri Într-un asemenea loc... Acum jumătate de an... Cred că a fost perioada cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest printr-o singură placă din lemn, strigă: — Tashiro ! Tashiro ! Vino-ncoace repede! Își șterse broboanele de sudoare de pe cap cu palmele pe care și le trecu apoi peste turul pantalonilor. Oare cîtă Încredere puteam să am Într-un individ ca ăsta, cu zîmbetu-i fals mereu pe buze. — Vine imediat. E un tînăr care promite... Are viitorul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici?... Ce joc blestemat și neamazant!... Ca să prinzi un cîine turbat, trebuie să te prefaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat lângă cele două femei, care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
data asta ceva. Acum era în oraș, la obișnuita lui plimbare din centru. - Este insuportabil! vorbi, în timp ce înconjura, plimbându-se, circulara grădiniță din centru, și-și scoase din buzunarul pantalonului alb o batistă cu care, despăturind-o, se șterse de sudoare pe frunte. - Fantastic de cald! întări domnul Andronescu, alături, de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o spumă ușoară ieșise la colțurile buzelor; ochii se mișcau crunți în orbitele învinețite. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta trupul scund cu mișcări iuți; ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca varul, pe care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor. Băieșu simți a doua arsură de cuțit. De pe brațul stâng, în lungul degetelor, curgea sânge fierbinte. Tălharii se încordau, veneau plecați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de iarbă mâna stângă iar umplută de sânge. Întinse degetele și coborî pleoapele mortului. Oftă, parcă se deștepta din gânduri, și se sculă în picioare. Larma de glasuri creștea, venea ca un vârtej din porumbiște. Sfărâmând strujenii, gâfâind, plini de sudoare, cu cuțitele în mână, cu ochii crunți, cei patru țigani deodată izbucniră din desiș, strânși alături, încolțiți de toate părțile de românii care săltau în juru-le și-i ajungeau. —Îs de la Ciohorăni! strigă cineva. Îi cunosc. Cel lung a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu piciorul?... Apoi tot una-i, răspunse zâmbind unul din oameni, că nu-i așa de departe... Doctorul mă privi țintă, voi să râdă, apoi oftă greu o dată, își scoase batista și începu să-și șteargă cu năduf fruntea de sudoare. O istorie de demult, 1908 Mergând spre Hârlău a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în scrierea povestirii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie, pleoștită. Cetea mergând spre casă câteva vorbe zgâriate cu o peniță rea pe un petic de hârtie; cetea, și-și ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu-i venea a crede! Un băiat de ovrei îi ieșise înainte în capătul uliții și-i pusese în mână hârtia - pe urmă se dusese în treaba lui, la fugă, desculț și cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumneata acasă... ș-acuma-i însărcinată...“ Domnu picher cetise până la sfârșit hârtia, și simțise că i se ridică în cap sângele. Acuma, aproape de casă, iar o cetea, o cetea până la sfârșit, frază încurcată după frază încurcată, și își ștergea de sudoare obrazul întunecat. Se uită în juru-i. Băiatul desculț și cu capul gol nu era nicăieri. De la ferestre îl priveau cum trece nevestele mahalalei. Zări și chipul fetei lui Leiba Sanis, dar numai o clipă - mai curând doi ochi înfocați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în chilote: — Nu mai pot! mă arde! nu mai pot! Ce-ați făcut cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt împunsături vrăjmașe, cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două sute de pași. Culi nu se grăbi prea tare. Trase carabina de la bourii săniei și se duse la Murgu, ca să-i mântuie cel puțin suferințile. Îi puse împușcătura în ureche; îl privi o clipă țintă și-și șterse fruntea de sudoare rece. Se întoarse apoi cătră cal, lepădă arma și făcu semn spre cer cu securicea. Era un semn spre cer, spre pădure, spre necunoscutul care-l copleșea. Începeau iar să roiască fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ora trei după-amiază, Ariella și șapte dintre importanții ei colaboratori s-au instalat în jurul mesei din sala de consiliu. Eram și eu acolo, însă doar în caz că ar fi avut cineva nevoie urgentă de ceva - apă, cafea, să li se șteargă sudoarea de pe frunte. Mi se dăduseră instrucțiuni să nu deschid gura. Puteam să le întâlnesc privirea dacă era nevoie, dar fără a vorbi. În timp ce stăteam acolo cuminte, am auzit-o pe Ariella spunându-i în șoaptă, dar foarte serios, lui Franklin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]