KorAP: Find »[drukola/base=sultan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...244 >

6,080 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

de competent ca Mohamed. — Asta înseamnă unirea minții cu norocul. Cum tata răspundea că întreg orașul Fès cunoștea inteligența și iscusința lui Zeruali, acesta i-o întorsese: — Tu, care ai citit atâtea cărți, nu știi ce a spus mama unui sultan din vremea veche la nașterea fiului ei? „Nu-ți urez să ai minte, căci va trebui s-o pui în slujba celor puternici; îți urez să ai noroc, pentru ca oamenii deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi făgădui comanditarului său mâna lui Mariam. Cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Când se spune „boală“, la Fès, asta înseamnă lepră, iar când se spune „cartier“, fără nici o altă precizare, înseamnă acela al leproșilor. Nu înțelesesem încă prea bine cele ce îmi fuseseră spuse, când am auzit bătăi sacadate în poartă. — În numele sultanului, poliția! Nu mai sunteți singure acum! Tocmai a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
explicat: — Șeicul leproșilor este un om puternic pe meleagurile astea. Doar el are dreptul să scoată din Fès persoanele contaminate, doar el se bucură de autoritate asupra locuitorilor cartierului. Puțini cadii au curajul de a se opune hotărârilor lui, iar sultanul însuși rareori cutează să se amestece în macabrul său domeniu. Pe deasupra, mai e și un om extrem de bogat, căci mulți dintre credincioși își lasă după moarte avutul în folosul cartierului, fie pentru că boala le-a lovit familiile, fie că au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
iarăși să sper. Crezi că o vom putea salva pe sora mea? — Cere-I Celui-de-Sus să-ți acorde nădejdea și răbdarea! Va trebui să ne batem cu niște personaje puternice și diabolice. Știi doar că Zeruali e un prieten al sultanului. — Dar, dacă Mariam va fi nevoită să trăiască vreme îndelungată în cartier, va deveni până la urmă cu adevărat leproasă. — Trebuie să mergi s-o vezi, să-i spui să nu se amestece cu ceilalți, să-i duci de mâncare carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la palat. Dacă aș spune că ai mei l-au plâns îndelung pe bătrânul monarh ar fi o minciună, nu doar pentru că el fusese prieten cu Zeruali, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
iunie 1504 3 iunie 1505) Anul acela a fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe tron și a-i făgădui stabilirea celor mai prietenești relații între cele două regate. Așa cum îmi promisese în urmă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te face s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te face s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din călăuze, care îi spuse că ocolul ne va întârzia cu cel puțin două săptămâni. Așadar se scuză pe lângă soldați, spunându-le că un trimis al sultanului nu putea face vizite seniorilor care se aflau în afara drumului, cu atât mai mult cu cât boala îi încetinise deja considerabil misiunea. Totuși, pentru a arăta stima pe care o avea pentru acest senior - de care mi-a mărturisit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să însăileze încet, cu o mână pe care frigurile o făceau tremurătoare și nesigură. Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de familie, devine complice la hoțiile și la nelegiuirea lor. Răspunsul meu a fost însoțit de o izbucnire de furie: — Prin cuvinte de soiul ăsta au pornit toate războaiele care au distrus țările islamului. De altfel, poți să stai liniștit, sultanul nu m-a poftit la masa lui, nu mi-a oferit nici un dar și nici nu mi-a acordat mâna fiicei sale. Nu sunt așadar nici hoț, nici nelegiuit și nu risc să mă pomenesc azârlit în focul Gheenei. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
M-a salutat făcând un gest elegant cu capul și s-a prezentat în calitate de șef ales al orașului. Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
sarcina de a executa cea mai oribilă dintre misiuni: aceea de a preda orașul și pe oamenii de vază răzbunării clanului rival. Am încercat să-l conving să renunțe. — Proscrișii ăștia sunt niște trădători. Astăzi au dat orașul pe mâna sultanului, mâine îl vor da pe mâna dușmanilor lui. Mai bine să negociezi cu oameni curajoși, care știu ce înseamnă devotamentul, sacrificiul și fidelitatea. Puteam citi în ochii lui că era gata să cedeze în fața argumentelor mele, însă ordinele primite erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să-i pedepsească pe cei ce se ridicaseră împotriva suveranului și să dea cârma șefului clanului alungat, împreună cu o garnizoană care să-i stea alături. Exista totuși un argument pe care nu-l putea da la o parte: — Cât speră sultanul să obțină în schimbul protecției sale? — Clanul proscris a făgăduit douăzeci de mii de dinari pe an. Am făcut o mică socoteală în minte. — Sfatul orașului adună treizeci de notabilități, la care trebuie să adăugăm doisprezece comercianți evrei. Dacă fiecare dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
respectate, am să-i conving să plătească suma. După ce am obținut cuvântul ofițerului, am plecat să mă întâlnesc notabilitățile și le-am vorbit despre înțelegere. Văzându-i reținuți, le-am spus că tocmai sosise o scrisoare de la Fès cu pecetea sultanului, prin care se cerea executarea imediată a personalităților orașului. Au început să plângă și să se tânguiască, dar, așa cum am povestit în Descrierea Africii, peste două zile cei optzeci și patru de mii de dinari au fost depuși la picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
am povestit în Descrierea Africii, peste două zile cei optzeci și patru de mii de dinari au fost depuși la picioarele ofițerului. Nu mai văzusem până atunci o asemenea cantitate de aur și aveam să aflu mai târziu din gura sultanului că nici el, nici tatăl lui nu mai posedaseră încă o astfel de sumă în lăzile lor. Când am fost gata să plec din Tefza, am primit daruri de preț de la cetățenii de vază, fericiți că își salvaseră viața și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul care lumină obrazul Hibei nu avea preț. Mi-am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oamenilor din Fès. Am aflat chiar că a vorbit despre omul acesta în mai multe rânduri, în cuvântările lui. Dumnezeu să-l îndrume pe calea adevărului! am adăugat eu prudent, ca să nu las impresia că aș împărtăși cumva părerile Șchiopului. Sultanul păru că stă să cugete, șovăind. Apoi, fără să zică nimic, își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
acelui an s-au vădit ploioase și reci, astfel că șantierul viselor mele nu mai era decât o mocirlă plină cu noroi. ANUL ȘERIFULUI ȘCHIOP 917 de la hegira (31 martie 1511 18 martie 1512) În anul acela, după cum rămăsese stabilit, sultanul din Fès și șeriful șchiop porniră, fiecare separat, atacuri împoriva portughezilor, cel dintâi voind să recucerească Tangerul, cel de-al doilea încercând să elibereze orașul Agadir; amândoi au fost respinși cu pierderi grele, lucru care nu este deloc amintit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei torțe, niște soldați sunt strânși în jurul unui cadavru care a fost adus. Văzându-mă că tocmai ies, un bătrân luptător cu barbă roșcată se apropie de mine: „Spune-i sultanului să nu-i plângă pe cei care au murit, căci plata lor va veni în ziua Judecății“. Îi dau lacrimile, glasul i se frânge brusc: „Tocmai mi-a murit fiul cel mare, iar eu sunt gata să-l urmez în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
în Rai de îndată ce stăpânul mi-o va porunci!“ Se agață de mânecile mele, iar mâinile lui încleștate de disperare spun cu totul altceva decât buzele. Un soldat din gardă vine să-i spună soldatului să nu-l deranjeze pe sfetnicul sultanului; bătrânul pleacă tânguindu-se. Mă reîntorc la cortul meu. Trebuia să plec câteva zile mai târziu spre Sousa să dau de urma lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe sfetnicul sultanului; bătrânul pleacă tânguindu-se. Mă reîntorc la cortul meu. Trebuia să plec câteva zile mai târziu spre Sousa să dau de urma lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]