12,131 matches
-
ți-a inoculat ideea asta. Discut eu cu domnul Alex, am să-l întreb ce anume nu-i convine!? - Ar fi mai bine să n-o faci. Discută mai întâi cu tata, vezi ce părere are și el. L-ai supăra foarte tare pe Alex. - Nu mai pot eu de supărarea lui! Și așa, nu vezi, în afară de câteva cuvinte în care strecoară ca printr-o sită făcută dintr-o plasă de sârmă ghimpată cuvântul mamă, altceva nu discutăm!? - Mamă, tu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-l ocrotiți, îl alintați și-i faceți toate voile lui Mihăiță, sunteți mai mult decât niște bunici adevărați! - Acesta e un fel de a spune, Alex, cuvinte meșteșugite, zise mama Inei, cu un ton tolerant. Tu nu vrei să ne superi, dar acum ți-a intrat în cap o idee și nu ți-o putem scoate nici cu cleștele. Fie cum vrei tu, cum vreți voi! Muta asta de Ina de mult nu mai are păreri. Dacă gândiți că nu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și viața a continuat, nici mai rău, și nici mai bine ca la început. Acum, rămăsese din nou grea. Bărbatul nu s-a bucurat, când a aflat vestea. Ea a observat. și, tăcerii lui, ia răspuns cu încurajare: nu fi supărat, că, poate o să fie fată, și-apoi, gata, ne oprim. Ne oprim. Da, ne oprim, răspunse el morocănos. Părinții însă, cu mentalități retrograde: nu, și nu! Să nu mai audă de copii, de nepoți. Ei, tinerii, nu văd ce viață
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat pe un actor cunoscut, fiindcă acesta a refuzat un rol Într-un film pe scenariul său, revine la origini și restabilește ordinea judecății de valoare :”Dicționarul zice că e actor fără talent, care din vanitate și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prin valuri de metafore scenice. Spectatorii, prefăcîndu-se Încîntați, aplaudă fără noimă”... Evident, nici un intelectual nu e obligat să iubească arta spectacolului ; poți fi mare critic literar, fără a fi dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În spate!”. Mă rog... Ideea nu-i nouă și nici nu cred că poți fi atent la mesajul unei reprezentații, cînd trebuie să te ferești de jetul tubului de muștar care e Îndreptat spre tine ; ori de pumnul vreunui interpret supărat pe burghezii care vin la teatru să se simtă bine. Am semnat și eu, În vreme, vreo 15 spec tacole interactive : dar erau destinate copiilor. Și aceștia chirăiau fericiți În sală. Să-l pui pe Hamlet Însă, să te stropească
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în America aia a lor. Era vineri. Dom' profesor Corneliu Cuzbășan, Băși cum îl alintam eu în gând, nu tocmai cu simpatie, șeful catedrei de organică, în subordinea căruia mă aflam, era într-o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înțeleg." "Ne întâlnim azi, pă la trei, în Mazagrand? Ca să-mi dai pachetu', știi?" Da." "Pă la trei. Că am o treabă în Amzii și p-ormă servesc masa cu niște prietene acolo. Înțelegi?" "Înțeleg, da. Da' să nu vă supărați, parcă domnu' Sandu a zis că-i vrea pă săptămâna viitoare, cân' s-o întoarce dumnealui dă la Strasbourg..." "Așa o fi, dragă, numa' că acu' a apărut o chestie și are nevoie dă ei, fix azi. Înțelegi?" "Da, bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o văd: Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scoți. M-ai prăduit ca să-ți scapi pielea răpănoasă. Aia e, ce-o mai dai la întors acu'?" " Nu m-a prins nimeni cu nimic și io n-am prăduit niciodată-n viața mea pă cineva. Acuma înțeleg că sunteți supărat la maxim' și că toate bănuielile au căzut pă mine, da' ia gândiți-vă nițel. A avut vreo supărare doamna? I s-a înscenat vreun flagrant, ceva?" Nu. Atâta mai trebuia, că te haleam cu fulgi cu tot!" "Păi vedeți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a dat. Iar mai departe știți restu' poveștii. D-aia, zic io că lucrarea asta nu era pentru dumneavoastră, ci tot pă mine mă viza." "Înțeleg. Da' tot nu-i cușer, orice mi-ai spune tu." "Acuma, să nu vă supărați, da' să șteargă și doamna Nuți scrisu' ăla și să vi-i trimită prin bancă cumva. N-o să aveți nicio problemă, garantez!" "Băi, Relule, garantezi tu, da' faptele-s fapte. Ți-o spun pă șleau, nu mă dau pă după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și numa'. Acum însă, mă uit la dumneata, băiat tânăr și, de!, mai trec și eu cu vederea...", spuse el blajin. Simți nevoia unei suplimentări autoritare: Da' să nu dea naiba să-mi mai faci ghidușii d-astea că ne supărăm rău de tot! Ai înțeles?" Am înțeles, fiți sigur." "Bine. Atunci te las, că trebuie să mă duc la cursul final de sinteză, la anul trei. Mda... Peste o oră ai și mătăluță treabă, dacă nu mă înșală pe mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pleca de acasă și mai ales unde trebuia să ajungă. Se debusola, dar oameni de bunăcuviință îl aduceau acasă fie pe jos, fie cu mașina. Karin-tante zâmbea și-l apostrofa cu arătătorul, în glumă, zicând: S-ar putea să mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur că soția lui nu putea și nu poate fi o femeie ușoară, se sculă și ieși împreună cu Ilea. Ha, ha, ha! Ce mă distrează! - strică Iozefina în așa fel, ca să fie auzită-Adevărul supără pe om! - și mai apoi lui Gerard, aproape cuprinsă de panică, în momentul când văzu că acesta se ridică să plece - Gerard, te rog nu pleca. Gerard își smulse parcă în galop, hanoracul de pe marginea scaunului și, fără să scoată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș, devine și mai receptivă la poante. La noi, domnule Gerard, după cum ai văzut, vine foarte multă lume. Și numai oameni și oameni. Unul și unul. Numai oameni care nu au voie să se supere pe nimeni. Iar începi să te lauzi, domnule director. Vorbește gura fără tine - făcu Finica, apoi se ntoarse către mine-Domnule Gerard, la noi e ca în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când născusem acel băiat mort, intrat deja în putrefacție, de altfel copilul lui Gicu. În concluzie, eu aș ori să salvăm măcar ce-a mai rămas din frumoasa noastră prietenie. Dacă nu ești de acord, spune-mi. Nu mă voi supăra. Faci ceea ce crezi. Dar, în cazul în care n-o să ne mai întâlnim niciodată, nu uita să le povestești cândva, peste ani, nepoților tăi câte ceva despre iubirea noastră cea mare, de dinainte de cutremur, și mai ales de fascinantul nostru corn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot, simțeam că n-o să mă mai pot apropia, ca și de o femeie care, din greșeală, ajunge cu un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pot apropia, ca și de o femeie care, din greșeală, ajunge cu un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în sănătatea divină și în ocrotirea divină! Considerați corpul, cel mai bun prieten și ghid de pe pământ, reînvățați să-l respectați, să-l ascultați, să-l acceptați și să-l iubiți așa cum se cuvine! Nu servește la nimic să fii supărat pe natură sau să te simți ofensat din cauza bolii. Mai bine încearcă să captezi mesajul corpului și să-i mulțumești conștiinței tale că ți-a trimis acest mesaj, iar când vei înțelege, e suficient să-ți spui: Te rog, ajută
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-o trimis la piață singură, iar tu să aștepți aici până se scoală. Și dacă ar fi numai atâta, da’ mi-o zis să trec întâi pe la nevasta maiurului, să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi om de treabă, apoi cărăușii i-or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici pomeneală. Asta s-a întâmplat pentru că am vrut eu. Dacă mă supăram pe tine, îndată te vedeai în coada șirului de care. Dar ai avut noroc, Pâcule. Păi norocul îi cum și-l face omul. Și eu mi l-am făcut cu rost... Mai degrabă norocul tău ți l-o purtat gura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aceste vorbe, Cotman s-a oprit din vorbire, privind cam încruntat la Gheorghe Amnar. Spune, Ioane! Nu te opri! - l-a îndemnat Hliboceanu. Păi am să spun eu, dar dacă mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea și prin lulea pe noi... O desfunda, o ștergea, o umplea cu tiutiun și până mai scăpăra să și-o aprindă - și nu știu cum, dar iasca ceea numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fim doar doi cărăuși, ca și ceilalți. Tu și cu Mitruță trebuie să aveți grijă ca toate treburile să fie la locul lor - a precizat moș Dumitru. Acum am să vă spun și eu ceva, dar să nu vă supărați pe noi. Dacă îi o treabă de soi, supărare nu încape, Hlibocene. Să auzim! - l-a liniștit moș Dumitru. Am hotărât ca banii să-i luăm de la Aizic doar vinerea seara. Și angrosistul știe asta? - a întrebat Pâcu, făcând ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]