2,656 matches
-
La început, când cerul era foarte aproape de pământ, Dumnezeu a binecuvântat prima pereche de oameni cu toate darurile sale, lăsându-le în jos la capătul unei frânghii, într-o zi, el le-a trimis o piatră, dar strămoșii, surprinși și supărați, o refuzară. După câtva timp, Dumnezeu a coborât din nou frânghia; de astă dată cu o banană, care a fost acceptată imediat. Atunci strămoșii auziră vocea creatorului: deoarece ați ales banana, viața voastră va fi scurtă precum a acestui fruct
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsase amprenta asupra unei garderobe ale cărei piese cu greu ar fi fost achiziționate chiar și de comercianții ambulanți de haine degradate: telalii! Mi se scrie că ești tulburată Că ți-e dor de mine ne-ncetat Că ades bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora mea. Era tivit pe margine cu o bentiță din blăniță de iepure de culoare albă, lată de vreo doi centimetri. Silvica era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niciun moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În primul moment, reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
necaz al Țurcăniței, mă topeam de plăcere când o tot auzeam spunând că sunt un băiat care "va deveni inteligent". Eram foarte mândru de aceste vorbe care nu știu dacă s-au adeverit... De la o vreme însă, Țurcănița era foarte supărată și pe urmă a dispărut. Bunica mea evita orice răspuns când o întrebam despre Țurcănița. Dar m-a lămurit un om de la vie, unul cam bețiv. "A murit Țurcănița", mi-a spus acela, hlizindu-se. A mai trecut o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rămâne așa cum v-am spus. Ceea ce am publicat eu este autorul X. V-au plăcut paginile lui?” Nu-i displăcuseră. Al doilea: aveam sub tipar o foarte interesantă corespondență inedită între Tudor Arghezi și un patriarh al exilului literar românesc. Supărat că am publicat paginile autorului despre care mă chestionase cu umoru-i inegalabil dl Ierunca, patriarhul cu pricina mi-a comunicat că își încetează colaborarea la Agora și m-a rugat să-i trimit înapoi corespondența cu Arghezi. Am încercat tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a spus în sinea lui. Înăuntru, a aprins lumina din hol și întâmplător a aruncat o privire spre ușa de la camera de zi. Pe loc, gândul i-a zburat la ceea ce văzuse cu o seară înainte. Marriott s-a scuturat supărat. Era într-adevăr timpul să arunce o privire în camera aceea. Camera de zi era la fel ca și în seara trecută. De mai bine de patru ani fusese la fel de goală ca și restul casei. Acum, era complet mobilată. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Ca și cum ar fi fost vorba de un joc de subtilități între noi, și nu de o confruntare armată. Nu, prietene, nu este vorba despre asta și iată un alt echivoc pe care vreau să-l lămuresc. Eu nu fac pe „supăratul“, nu iau „atitudini“ și nu fac gesturi demonstrative. Domnul să mă păzească de așa ceva. Dar simțeam pur și simplu că nu mai puteam suporta o seară (încă una) în care ar fi trebuit să fac față, sau în care ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cineva trebuie să gătească. După ce mă chema de 30 de ori, după ce mă înnegream de nervi, începea să-și ceară iertare. Faza a doua dura cel puțin o oră. Aceleași cuvinte. Aceleași explicații. Trebuia să-l conving că nu sunt supărată, că-mi este foarte drag, că suntem prieteni, altfel nu mai termina niciodată. Ți se pare ușor să faci lucrul ăsta? Alzheimer este o formă de demență. Obsesii pentru propria persoană, temeri că cineva ar putea să uite de tratamentul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
grijă să nu întârzii, firește, dar ne-au primit, pe rând, abia la ora zece seara. Șase ore cumplite de așteptare! Asta nu le-am iertat-o niciodată. Împreună cu mine aștepta și Corina, plânsă toată acum și parcă un pic supărată pe mine, pe noi, pentru povestea în care am băgat-o, fără voie, firește, și totuși... Când mi-a venit rândul să intru, m-am trezit în fața a vreo douăzeci de inși așezați la o lungă masă de ședințe. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adormit și sforăie încetișor. Descoperirea mă înveselește, râd și o strig, ca să o readuc la datorie, să privească mai departe filmul căruia îi trăsese clapa. Doina mă mustră. E prea târziu însă: mama s-a trezit deja, nu e deloc supărată, zâmbește „vinovat”, amuzându-se ea însăși de situația în care se află: prinsă „în culpă” și „demascată”. Izbucnim în hohote, „incidentul” ne-a apropiat și mai mult, privim acum din nou cu toții filmul și ne simțim excelent... [Și totuși, abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fapt, însăși destinația. * Cum a murit lelea Saveta. S-a culcat, ca de obicei, devreme, dar n-a putut să adoarmă: o supăra un ghimpe de lumină, apărut în acea seară nu se știe de unde și cum, încât, intrigată și supărată, s-a ridicat din pat și s-a dus la fereastră, să vadă ce-i cu lumina aceea și să mai tragă un pic perdeaua. Și a murit. * În primăvara lui 1986 am vizionat, pe micul ecran, la bulgari, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă pe care mi-a zvârlit-o deunăzi În obraz cea mai de pe urmă eroină, supărată foc că nici nu s-a măritat cu mine și nici n-am făcut-o să moară de dragul meu: „Toată viața ta a fost o farsă, o mare farsă; afară de cartea pe care o scrii acum, care nu-i deloc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poveste a vieții noastre. Dar câți sunt norocoși să treacă cu bine peste un prag greu din viața lor? Uneori nu rămâne decât să învingi sau să fii învins, măcinându-te până se termină totul. Într-o lume atât de supărată, zdruncinată, după o revoluție despre care se spusese atâtea, acum cui îi mai păsa? Trebuia să aibă grijă să nu cadă întru-un viciu, să nu se lase pradă lașității, să nu-i distrugă pe cei care îi iubea atât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
inundat pe dată obrajii și ridicându-mă pe vârfuri cât am putut am exclamat: Dar, uitați-vă cât sunt de mare! La care clasa a izbucnit în hohote. Doamna m-a mângâiat duios pe cap și a afirmat: Nu fii supărată! Astăzi rămâi cu noi. Nu trebuie să pleci și oricând ușa clasei noastre va fi deschisă și pentru tine. Dar, iepurașul va mai fi la anul? Bineînțeles. El are menirea de a primi bobocii în clasa I. Nu pleacă din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
privirile verișorilor Buzilă Iliuță și Mircea. Nu le-am spus părinților de "onoarea" ce-am avut o la bal, nici că nu mi-au stat picioarele, căci altădată nu m-ar mai fi lăsat s-o însoțesc pe sora. Mama supărată c-a avut musafiri și încărcată de treburi nu ne-a lăsat să ne odihnim deloc, ci ne a făcut program. Să culegem cânepa de vară căci e întrecută de coaptă. Așa că ne-am schimbat hainele și-am aterizat în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să mă spăl și să servim masa împreună. Apoi a "certat-o" pe mama și ne-a trimis să ne odihnim. Cânepa am lăsat-o pentru a doua zi. Doar sănătatea e înainte de toate, îi spune tata mamei, prefăcându-se supărat. Tusea măgărească Se spunea mai demult pe la noi, prin sat, că, dacă schimbi aerul, îți trece tusea, nu ai complicații la plămâni. De aceea, tata îngrijorat de sănătatea surorii mele, Oltea, a vorbit cu pădurarul poreclit Tafulă, să ne ia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de mai multe ori în sus și-n jos și să plimb suveica prin țesătură. Ce încurcătură! Când m-a văzut mătușa s-a crucit. Na, acum ce-i de făcut? Aurelia nu-și putea stăpâni râsul, în timp ce eu stăteam supărată ca o mireasă. Noroc de uncheșul Vasile, care mi-a luat apărarea, zicând că nu-i nici o nenorocire și că totul are rezolvare. Ne-a chemat la masă, ne-a servit din bunătățile de clătite coapte, am băut suc de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii, familia Ciubotarului (celui orb) au venit în grabă să ne compătimească și să ne încurajeze, spunându-ne că: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oxigenată, le-a dezinfectat cu alcool sanitar și apoi mi-a zis, ca-n glumă: Lasă, n-o sa-ți iasă mintea din cap, din cauza lor! Altădată să ai mai multă grijă când mergi la nuci! Bine, mamă! I-am răspuns supărată. Și deodată mi am înjghebat un plan de răzbunare în minte: voi alunga toate ciorile din nucii noștri. Nu voi mai suferi din cauza lor. M-am sfătuit cu colegul de peste drum, Vasile Grigoraș și acesta mi-a propus să facem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mănăstirii. Asta-i o treabă prea lumească... - Nu-ți vine a crede, dar așa stăteau lucrurile, dragule.Cuvioșiile lor aveau dugheni și în iarmarocul din Târgușor (Târgușorul Nicolina). Numai că nu-i prea trăgea ața să facă treabă. Atunci vodă - supărat - la 31 martie 1763 a „poruncit” cu tărie: „Io Grigorie Ioan Calimah...Poruncim sfinției sale, părinte arhimandrite de la...Galata pentru ocolul de la Târgușor, care vă s-au și mai poruncit și cu altă carte a domnii mele, să-l tocmiți și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
timpul. Dar să-L chemi pe Dumnezeu în ajutor când sufletul și gura ți-s doldora de blesteme împotriva semenilor tăi și asta s-o facă cel mai înalt arhiereu al țării mi se pare o blasfemie. - Te văd tare supărat, ba chiar revoltat, dragule. Se vede treaba că nu ai citit destule zapise domnești sau arhierești. Multe din ele se termină cu o afurisenie aruncată asupra presupușilor încălcători ai voinței lor. - Ai dreptate, mărite Spirit... - Să revenim la porunca lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de casa lor. Educatoarea, soția învățătorului Corogeanu de la școala cea nouă, i-a explicat surorii Maricica, că nu-l poate primi pe frățiorul ei Săndel, că nu a împlinit vârsta de cinci ani. Copilul care era și el de față, supărat că nu este primit, începu să recite o poezioară pe care o învățase de la soră-sa. Anunță cu glasul tare titlul, „Drapelul”, și începu să turuie iuteiute, ca să nu fie întrerupt: „De-l vezi trecând, ridică-ți fruntea/ șiascultă glasul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vine și ea în casă, mamă-sa îi povestește întâmplarea cu buhaiul dar fata se uită mirată, cum poate să capete așa răni de la o căzătură într-o groapă, chiar dacă fugea după buhai. Văzând-o pe maică-sa atât de supărată, nu spune nimic, însă parcă nu credea în povestea spusă de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]