1,430 matches
-
nici o intenție să facă rău, avea să fie un rege dăunător.“ Putem să ne imaginăm consecințele pe care le-ar fi suportat ducele de Saint Simon, dacă această descriere ar fi căzut în mâinile contemporanilor săi. Dacă ne permitem o supoziție, probabil memoriile sale conțin informații deosebit de importante, dacă statul francez încă nu le-a oferit în întregime publicului larg. Marie de Rabutin-Chantal, marquise de Sévigné, este una dintre puținele aristocrate franceze ale secolului al XVII-lea celebrate pentru inteligența, vivacitatea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
are despre lume. ... aceste ipoteze, și nu starea reală a lumii, afectează interpretarea unui enunț. Astfel definit, un context nu conține numai informații asupra mediului fizic imediat sau referitoare la enunțurile precedente: previziunile, ipotezele științifice, credințele religioase, amintirile, prejudecățile culturale, supozițiile privind starea mentală a locutorului joacă de asemenea un rol În interpretare”<ref id=”117”>Ibid., p. 31 referință </ref> . Cel puțin trei concluzii putem desprinde din această definiție: 1) contextul nu se referă la obiecte și stări de lucruri
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de spirit, cât și ergonomia locului de muncă); • abilități personale sau competențe pe care indivizii trebuie să le demonstreze în îndeplinirea sarcinilor sau în plan relațional; • moduri de gândire, modele mentale și paradigme lingvistice, cadre cognitive care orientează percepțiile, gândurile, supozițiile; • semnificații activate, moduri de înțelegere a evenimentelor cotidiene; • metafore și simboluri, reflectate în idei, trăiri, sentimente sau imagini despre sine sau despre fenomene prezente în organizație. Cercetând conținutul mai multor culturi organizaționale, Edgar Stein (1985, apud Păun, E., 1999, p.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de care dispune individul pentru a menține armonia relației dintre el și mediu. Aceste resurse "constau în întregime din cunoștințele pe care le dezvoltă și le elaborează individul în raport cu lumea și cu propria persoană. Aceste cunoștințe nu sunt altceva decât supoziții, ipoteze, postulate sau prezumții" (idem, p. 395). Potrivit lui Hadley Cantril (1950, apud Rimé, 2008, pp. 396-397), pe parcursul vieții, al acțiunilor, al experiențelor și al relațiilor noastre ne înarmăm cu o serie de prezumții. Acestea ne servesc drept bază pentru acțiunile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cere din ce în ce mai extinsă, din ce în ce mai promptă" (Berger, 1976, p. 51), și piesa de teatru este ancorată, de către fiecare spectator, în ceea ce (se) știe deja despre ea, despre autorul textului, despre regizor, despre echipa de actori, despre premieră etc., respectiv în universul supozițiilor, al prejudecăților, al datum-urilor culturale, sociale etc. ale fiecărui individ. Fie că este adeptul tehnicii observatorii sau al implicării în derularea/trăirea spectacolului (uneori, chiar cu asumarea unor "roluri" vezi exemplul teatrului participativ: un spectator poate fi străjerul, un altul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
încercându-se surprinderea unor factori, evenimente relevante pentru actul comis - infracțiunea de omor. Experiența trecută determină comportamentul prezent, iar consecința unei decizii trecute nu poate fi evitată. Ne putem controla opțiunile, dar nu avem control asupra consecințelor acestor opțiuni. Valorile, supozițiile, dorințele, imaginile, credințele, prejudecățile, schemele aperceptive învățate, stereotipiile și obișnuințele socioculturale, reprezentările noastre sunt determinate de condiționarea, paradigma noastră (modelul în care „vedem” lumea, în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el a exprimat spunând că după aceste discuții s-a simțit „ca un copac ale cărui ramuri au fost tăiate“74. Stimulând o reconsiderare radicală a modului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în Tractatus pentru stări de lucruri simple sau complexe care există, nu pentru posibilități. Black admite, totodată, că există argumente puternice nu numai în favoarea, ci și împotriva acestei interpretări. Se pare că el are dreptate. Cel mai simplu argument împotriva supoziției că Sachverhalte sunt elemente constitutive ale faptelor este acela că ar fi fost suficiente doar două expresii care să desemneze faptele și componentele elementare ale acestora, ai căror corespondenți sunt propoziția și propoziția elementară. De ce avem totuși Sachverhalt, Sachlage și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lucru. Limitele descrierii lumii, date prin „forma logică a lumii“, sunt și limitele lumii. În 5.6 se spune: „Limitele limbajului meu semnifică limitele lumii“, iar în 5.61: „Logica pătrunde lumea: limitele lumii sunt și limitele ei.“ Obiecțiile împotriva supoziției că propozițiile elementare au un conținut descriptiv, că ele sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, tot așa cum propozițiile sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri, sunt puternice. Ele sunt și argumente împotriva interpretărilor realiste ale „ontologiei Tractatus-ului“. Caracterizarea propozițiilor elementare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
descrierea naturii prin „imagini“ pare să fi reprezentat modelul după care s-a condus Wittgenstein în caracterizarea propozițiilor ca imagini, ca modele ale faptelor. Este o observație care a fost făcută încă mai demult de către James Griffin.64 Una din supozițiile pe care se sprijină construcția Tractatus-ului este că nu numai în știința mecanicii, dar și prin propoziții în genere noi „ne facem imagini ale faptelor“. Iar dacă propozițiile sunt „imagini“ în sensul caracterizării pe care le-a dat-o Hertz
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului ar constitui contribuții fundamentale la cunoașterea lumii, adică pretenția lor de a reprezenta știința cea mai înaltă. De îndată ce devenim conștienți că propozițiile nu pot exprima nimic mai înalt (6.42), va trebui TRACTATUS-UL ȘI
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este David Pears. Din comentariul lui Pears rezultă clar că opoziția dintre perspectivele schițate în cele două lucrări va fi considerabil accentuată dacă acceptăm supoziția că în Tractatus este elaborată o teorie filozofică pretinzând, ca orice teorie, că pătrunde dincolo de fenomene și dezvăluie structuri profunde.24 În acest caz, Tractatus-ul va putea fi socotit tot atât de reprezentativ pentru o gândire inspirată de idealul științei ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
omenești, de asemenea cuvinte se pot lega întrebări care generează impasuri conceptuale și confuzii, inducând o stare de indispoziție mintală. Odată ce nu li se acordă însă o poziție specială, ele nu se vor bucura de o atenție aparte. Ruptura cu supoziția ce susține lucrarea de tinerețe se conturează aici foarte clar. Ne trece în mod firesc prin minte gândul că, dacă ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra limbajului de care s-a distanțat în anii ’30 este calificată de Wittgenstein drept „simplificatoare“. Tractatus-ul s-a sprijinit pe supoziția că limbajul este construit după o schemă simplă și unitară. Și anume că el este alcătuit din cuvinte, care desemnează obiecte și însușiri, și din propoziții ce descriu stări de lucruri, prin combinarea acestor cuvinte. Este acea imagine pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fac ei în afara unui context. Evident că, pentru cel care a ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu noțiunilor ar fi, cum arăta încă Socrate, că ele rețin ceea ce este general, lăsând la o parte diferențele individuale. O mai bună percepere a folosirii expresiilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbajului“. Descrierea EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 237 limbajului prin raportare la asemenea noțiuni, pe care Wittgenstein le numește acum „supranoțiuni“ sau „supraconcepte“, este descrierea a ceva mult mai simplu decât este în realitate limbajul nostru. În supoziția consacrată într-o istorie îndelungată a cultivării gândirii pure, supoziția că înțelegerea a ceea ce este limbajul, gândirea, cunoașterea, a ceea ce este binele sau virtutea reprezintă o pătrundere spre esențe situate dincolo de orizontul experienței curente, Wittgenstein vede trăsătura distinctivă a tradiției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
237 limbajului prin raportare la asemenea noțiuni, pe care Wittgenstein le numește acum „supranoțiuni“ sau „supraconcepte“, este descrierea a ceva mult mai simplu decât este în realitate limbajul nostru. În supoziția consacrată într-o istorie îndelungată a cultivării gândirii pure, supoziția că înțelegerea a ceea ce este limbajul, gândirea, cunoașterea, a ceea ce este binele sau virtutea reprezintă o pătrundere spre esențe situate dincolo de orizontul experienței curente, Wittgenstein vede trăsătura distinctivă a tradiției filozofice occidentale de care el se desparte acum. La această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a doua este însă o combatere a celei dintâi.“ (N. Malcolm, „Einleitung“, în (Hg.) R. Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, Suhrkamp Verlag, 1992, p. 13.) 23 N. Malcolm, Wittgenstein. Nothing is Hidden, Basil Blackwell, Oxford, 1988, p. VII. 24 Supoziția este că „fenomenele familiare - în acest caz propria noastră gândire și propriul nostru limbaj - pot fi explicate numai dacă noi mergem sub ele și descoperim structura lor adâncă și baza ei în realitate“. (D. Pears, The False Prison. A Study
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și baza ei în realitate“. (D. Pears, The False Prison. A Study of the Development of Wittgenstein’s Philosophy, vol. II, Clarendon Press, Oxford, 1988, p. 203.) Cei care cred că Wittgenstein ar fi gândit Tractatus-ul pornind de la o asemenea supoziție au în vedere și unele pasaje din însemnările lui pregătitoare. Astfel, la 1 iulie 1915, el își nota: „Marea problemă în jurul căreia se învârte tot ceea ce scriu este: există a priori o ordine în lume, și dacă da, în ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
evident, dacă folosirea unui cuvânt este adoptată ca definiție a expresiei «semnificația unui cuvânt», ea nu poate fi înlocuită cu «purtătorul unui cuvânt»“ (Wittgenstein’s Lectures, p. 44.) 43 Wittgenstein’s Lectures, pp. 94-95. 44 Ibidem, p. 46. Distanțarea de supoziția că semnificația tuturor cuvintelor ar fi dată de obiecte sau însușiri pentru care stau ele, tot așa cum în Tractatus semnificația numelor este dată de obiecte, devine aici vizibilă. Un interpret al filozofiei lui 246 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein afirma că una
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofice dintre cele mai diferite. Altfel spus, de un mod de a gândi care se situează deasupra a ceea ce desparte și opune marile orientări și curente care au ilustrat istoria filozofiei. Iată doar câteva indicații în această privință. Una din supozițiile care par să fi fost universal împărtășite de toți cei care au fost socotiți „filozofi“ este aceea că derivarea din principii și concepte de cel mai înalt nivel de generalitate a ceea ce este particular, trecător, vremelnic reprezintă o îndeletnicire demnă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că există mai multe folosiri ale termenului, dar insistă să-i convingă pe cei care îi citesc că numai una dintre ele ar fi legitimă, adică ar putea fi justificată rațional.14 Pentru Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor, dacă facem abstracție de scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
faptul că ea este folosită pentru o varietate de activități între care există doar asemănări parțiale.32 Când reflectează asupra unor întrebări pe care și le-au pus filozofii, cum este întrebarea privitoare la semnificația expresiilor limbajului, Wittgenstein pornește de la supoziția că nu există o raționalitate superioară celei pe care o conține și o exprimă modul obișnuit de a trăi și de a acționa al oamenilor. Cu toții suntem de acord că o expresie a limbajului are sens dacă ea este folosită
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
62 Este mai mult decât problematic că ceea ce și-a propus Wittgenstein a fost să ofere temeiuri pentru sau împotriva unei teorii a limbajului sau a minții. Paradoxul la care se referă el, în § 201 al Cercetărilor, are drept premisă supoziția că formularea unei reguli ar fi cea care determină un mod de a acționa. Wittgenstein respinge însă această supoziție. Individul „urmează o regulă“ atunci când acționează într-un anumit fel. Urmarea unei reguli se exprimă într-o practică comună membrilor unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]