1,669 matches
-
Început prin a scrie versuri În românește; stabilit În Elveția, apoi În Franța, a inventat literatura „dada“ și a animat mișcarea dadaistă. Printre pictorii avangardei, tot un evreu român, Victor Brauner (1903-1966), a dobândit un renume european prin compozițiile sale suprarealiste cu teme fantastice. Ar putea să pară curioasă această substanțială contribuție românească la curentele de avangardă, România fiind, la extrema cealaltă, o societate pronunțat tradițională (și cu destule manifestări tradiționaliste În literatură și artă). Fenomenul are o Întreită explicație. Mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate, acoperișuri curbate ca niște scoici, un pod suspendat care leagă pavilionul german (cel mai întins dintre toate - mă rog, cine împarte, parte își face!) cu zona de vest a Expoziției. Facem poze din cabină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de echipaj, de fapt, nici nu mă gândisem că ar fi putut să-l aibă - era, în definitiv, treaba gazdelor să-și bată capul cu serviciile. Atunci, cine avea grijă de noi? Am schițat la repezeală trei răspunsuri, unul mai suprarealist decât altul: 1) nava era programată, aidoma unui computer, să se deplaseze pe un anumit itinerar; 2) era ea însăși o ființă vie și sensibilă care-și cunoștea bine obligațiile; 3) la timonă putea să se afle o fantomă. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria afectivă a unui creator situat într-o altă dimensiune, aburcat la un nivel ontologic inaccesibil fantoșelor care mișună pe pajiștea verde. VASILE GÂRNEȚ: Atmosfera e de spectacol suprarealist. Evenimentul poartă numele POST SCRIPTUM - am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus ce semnifică - și constă în a prezenta, concomitent, câteva happening-uri, independente unul de altul, antrenând grupuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că poate „vedea” și primi un exemplar de semnal. Am urcat la etajul unu al vilei luxoase de pe strada Orlando, în holul uriaș și luminat din care dădeau ușile spre cabinetele celor doi șefi - Ion Bănuță, ilegalistul și poetul surrealist (suprarealist mai mult fără voia sa!Ă, și Mihai Gafița, redactorul-șef și factotumul acelui monstru editorial, și ne-am așezat pe o banchetă, la perete, alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unul singur se află "în coproprietate", cel al patriarhilor, de la Hebron. Cuvintele mai sus citate ale monseniorului Sabbah, născut la Nazaret, mi-au revenit în memorie în acest oraș aflat sub stare de asediu, atunci când am fost martorul unei scene suprarealiste: celei mai înalte autorități a islamului palestinain i s-a interzis accesul în locul său de cult. În picioare pe culoarul lateral rezervat musulmanilor, marele muftiu trăgea în zadar de bara metalică a dispozitivului rotitor care bloca trecerea. Santinela israeliană postată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plăcerea de a desena nu m-a părăsit nici astăzi, iar în liceu și în facultate pictam. Cine îmi vizitează casa de la Rădăuți descoperă acolo zeci de pânze din perioada mea de adolescent, era vârsta când mă "afirmam" ca pictor suprarealist. La Paris am avut noroc de la bun început. Am simțit că orașul îmi era favorabil, deși într-un fel intram în plină ficțiune. "Oare chiar am ajuns la Paris?" mă întrebam deseori plimbându-mă pe străzile Parisului. Mi-au trebuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de 40x50, 40x60 cm, pasiune ce o datorez lui Peter Schweg dascălul meu din anul I a Școlii de Artă Reșița. Peter Schweg era un bun grafician, un bun pedagog. Invita toată clasa în atelierul său, unde am văzut grafică suprarealistă, de la dimensiuni mici până la dimensiuni de 70x100 cm. Fiind de vârstă apropiată ne-am împrietenit și îl vizitam mai des la atelierul lui unde luam lecții de grafică și mai ales cum se aleg subiectele pentru compoziții. De la el am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mi se pare cea mai tristă din săptămână. În sala de conferințe, sclipitoare ca un interior olandez, venea din grădina Copou o melancolie întunecată. Când au început să se lege câteva vorbe despre doctorul Dobrescu (Tinel), printr-un miraculos proces suprarealist s-a presimțit deodată o ciudată senzație de lumină; una dintre fețele neînțelese ale eternului mister care este lumina. Era acolo un mic stand cu fotografii din viața doctorului Dobrescu, dar nimeni nu s-a mai uitat la aceste documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cancelarii ale guvernelor donatoare înțeleg în totalitate faptul că Africa cu care mențin relații nu este adesea nimic mai mult decât un decor de trompe-l'oeil. Discursurile privind ,,buna guvernare" [...] folosite de donatori ca remedii terapeutice sunt mai mult suprarealiste decât reale, dacă le privim din perspectiva a ce se petrece în Liberia, Sierra Leone, Chad și Republica Centrafricană, unde singura lege efectivă este frecvent cea a diverselor bande armate ale căror coduri politice și morale, deși pot fi într-adevăr neoficiale
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd de mă prăpădesc. Realismul devine halucinant, suprarealist. Realismul extrem se transformă în ceva profund comic. Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e o groaznică greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care încheagă o nație. Îi dă substanță. „Luăm becul și ne mutăm în sufragerie.“ Sau: „Mai punem o haină groasă pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
magazin la Farmacistu muncea un pârlit de paișpe ani, care era plătit cu țigări și rachiu contrafăcut în loc de bani. Asta era perfect adevărat, dar Tarabă nu mai lucrase acolo de aproximativ cinci ani. Faptul se prescrisese. S-au întâmplat chestii suprarealiste. Reacția mea a fost una hibridă, între consternare și curiozitate. Am dus muncă de lămurire, am luat pulsul satului. Consternare, pentru că nu mă așteptam la așa reacție disproporționată la împunsăturile nevinovate și benigne din carte. Am scris că băneștenii sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmărire sofisticate. Nu au putut accepta că sunt previzibili. Că pot fi citiți. Și apoi scriși. Între timp, în casă a venit la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scandal propice strategiei sale literare, a abordat apoi o lume mai accesibilă Înțelegerii sale literare și care i-a adus succesul. În echipa noastră cu lavaliere la gât, am numărat, la un mo ment dat, și pe Urmuz, inventatorul genului suprarealist În literatura noastră (și poate un precursor al acestei tentative literare), diletant Într-ale scrisului, gustat printre cei dintâi și lansat de Tudor Arghezi, pe atunci nu prea larg cu Încurajarea tinerelor talente. Prietenul cel mai apropiat al lui Urmuz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
anunțați să pună oglinzi?“. Ca și norocul, nefericirea e o chestiune de loc, de timp și de oportunitate. Câteva zile la rând, cele două angajate ale editorului fără simțul locului, al timpului și al oportunității au trăit un tip profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în viitor Am citit într-un anunț mortuar că defunctul Dăbuleanu Pamfil trăise numai în viitor. Asta vroia să fie o virtute. Poate că totuși familia dorise să spună altceva, dar, neavând percepția corectă a timpilor, căzuse într-o formulă suprarealistă. Pe de altă parte, ai lui puteau să aibă dreptate, fiindcă și eu, până la 34 de ani, am știut că n-am treabă cu prezentul, că îmi era dat să construiesc viitorul până când o să ies la pensie. Și nu orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în sine, camera nu avea sobă, neputând fi locuită decât vara. În schimb, avea patru geamuri îndreptate către cele patru zări ale Muscelului, așa că, neexistând nici un perete liber, patul era așezat chiar în mijlocul camerei, ceea ce îi dădea un aer vag suprarealist, ca în romanele lui Cocteau. Fiind vară, Dinu Noica avea puține lecții și-și ocupa mai tot timpul lucrând la una din scrierile sale de inimă - Anti-Goethe - sau discutând cu prietenii, în speță cu Mihai și cu Ionel Crăifăleanu, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cap de căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap, dar de cocoș, din ceramică, au lipit pe zid și țiganii din casa de peste drum. Văzut de departe, efectul este extraordinar, suprarealist. La "Rogojina" se pot găsi mici de calitate excepțională, bere bună, ieftină, rece și nebotezată. Clienți de la vlădică la opincă. Astăzi am văzut un grup de patru muncitori de la Apă-Canal în pauză de prânz. I-au cerut grataragiului să le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sute de codițe unse atent cu unt de arahide ceea ce le dă, de altfel, un aer veșnic unsuros, la propriu. De fiecare dată când îi văd, mă gândesc la două lucruri. Pe de o parte, la monștrii creați de artistul suprarealist HR Giger din filmul Alien. Pe de altă parte, la un cur de păianjen cu cruce din grădina bunicilor mei, care mă fascina atunci când eram copil din cauza formei lui imposibile și a spaimei iraționale provocate. Trei fețe ale secularizării la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și se adresează celuilalt, vizibil golit de forță, ca un atlet ce tocmai a alergat maratonul: "Ficatul. Ficatul cedează întotdeauna primul". După care bea cu sete din sticla de plastic cu băutură energizantă, verde-fluorescent, pe care o purtă în bandulieră. Suprarealist. Puterea obișnuinței sau plasticul face diferența: după ani de lupte și guerille diverse, guvernul liberian încheie un acord istoric cu nu-știu-ce fracțiune rivală. Negri sărmani omoară cu bâta, maceta și AK-ul 47 alți negri la fel de sărmani ca și ei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după părerea mea, analizând tablourile de la ultimele expoziții la care am participat, apreciez că într-o expoziție de artă naivă din România, peste 70% din tablouri sunt de factură rurală, 20% sunt de alte diverse genuri, cum ar fi naiv suprarealiste, iar în final doar 10% sunt tablouri urbane. Dacă vom intra în detaliu la diversele teme legate de arta naivă rurală, o mare parte dintre tablouri reprezintă obiceiuri de iarnă, cum ar fi: Capra, La colindat, Cu buhaiul, Cu steaua
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din portretele mele, se spunea că „acel” portret seamănă cu mine. Este posibil acest lucru, nu contest, dar este doar ceva care vine din subconștient, fără a fi ceva voit. De asemenea în câteva din portretele mele strecuram unele elemente suprarealiste, de exemplu pictam un moș cu o pipă în care era un lac, iar pe lac erau niște păsări, sau în alt caz am făcut un moș care fuma pipă, din care creștea un mic pom, la care i-au
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sus am dorit să redau una din marile mele plăceri, aceea de a bea o bere bună, astfel că a ieșit ceea ce se poate vedea aici. Și bineînțeles am specificat și pe etichetă faptul că îmi place berea brună. Tematica suprarealistă în arta naivă Am dorit să abordez și această temă, deoarece pentru mine este deosebit de interesantă, unele din lucrările mele având elemente de suprarealism, remarcat și de către diverși critici de artă, cum ar fi Ecaterina Preda, care a fost la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]