KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

să stea de vorbă cu toate călugărițele și li-l prezenta pe soțul ei, ca să vadă că are un cămin trainic, că ea nu era ca alte femei, care pierd adresa croitoresei În fiecare an, ca verișoara ei Susan. Frumoasa Susan se plictisea de moarte, abia aștepta să se termine odată ceremonia asta. Julius o căuta din ochi, o privea de pe scăunelul lui și se topea de dragul ei, o controla, o implora mut să fie atentă, să-i vadă pe prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mîngîiat pe creștetul capului și i-a prins la gît o medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a sfîntului Iosif, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de drăguț; depărtase atît de tare vîrfurile picioarelor, Încît se loveau de pedale, cînta la pian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel nou. Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan nu-i venea să creadă. Nici nu era de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată, care Încheia serbarea În mod strălucit și le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vechiul Mercedes sport al lui Juan Lucas și, dacă intra, ar fi mers ca un domn la facultate și ar fi putut să-și realizeze planurile de distracții În cartierul Lince, bunăoară. „Sărmanul Santiago, cît de mult Învață!“, Îl compătimea Susan stînd pe marginea bazinului de la club. Bobby, În schimb, ducea o viață de prinț, sărind de nenumărate ori de la trambulină ca s-o dea gata pe o fetișcană străină, de treisprezece ani, fata ambasadorului Canadei. Lui Julius i-au spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea costumul de baie și ieșea imaculat și rotofei din cabină pentru a se muia puțintel În bazin. RÎdeau de el cînd Înota pentru a-și menține tinerețea și Susan Îl compătimea În englezește, Îl ruga să n-o mai facă să rîdă și-i spunea lui Julius să nu cumva să repeți those horrible things pe care le spuneau despre unchiul lui. Dar Juan Lucas nu s-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fandosit și nu prindea unele amănunte importante. Dacă Juan Lucas nu-l lua la masa lui, bietul de el trebuia să-și găsească singur loc la alta, bineînțeles că pe urmă achita nota, semna un cec, asta a Învățat repede. Susan Își dăduse seama de problema asta și de multe ori Îl chema ea la masa lor, Îi era tare milă cînd Îl vedea În costum de golf și totuși fără să semene a jucător, cine i-o fi vîndut tricoul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o fi vîndut tricoul ăsta? După ce stăteau la masă, se odihneau cîtva timp tolăniți În șezlonguri și plecau din nou să lovească mingea albă și micuță, să continue arcul acela larg marcat de optsprezece gropi, pe care-l Începuseră dimineața. Susan Îi Însoțea și ea, În tovărășia cîtorva prietene, soții de diplomați și de oameni bogați, ca Juan Lucas. Uneori venea cu ele și cîte o englezoaică, nord-americană ori nemțoaică. Vorbeau englezește sau spaniolește, dar oricare ar fi fost limba pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
circula În oraș și comentariile despre viitoarele partide de golf. Se auzea cîte un glas spunînd: „Nu, nu! Azi e rîndul meu să plătesc“ și jucătorii de golf Începeau să plece În grupuri. Juan Lucas ieșea s-o caute pe Susan pe terasă, o săruta și o sorbea din ochi. Se așeza alături de ea și rămîneau cîteva minute În tăcere, contemplînd cum dispar Înghițiți de Întuneric copacii de pe terenul de golf și se Întrerupe dintr-odată vara verde și aurie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
observe mîna neagră, enormă și palma aceea de culoarea fildeșului, ce ciudat! Și apoi firele de păr alb. Părul atît de alb la tîmple făcea ca negrul să pară un bărbat foarte distins și el povesti acasă toate astea și Susan Îi spuse că Într-adevăr șoferul era un om foarte amabil, Îl văzuse și ea o dată, așa sînt negrii descendenți ai sclavilor, continuă să fie foarte credincioși, foarte nobili, trăiesc fericiți cu gîndul că poartă numele foștilor stăpîni. Julius o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Într-o seară la masă, aducînd planul și pe inginerul constructor. Casa avea să fie foarte modernă, așa cum dorea Juan Lucas și, cu excepția acelor detalii extravagante, va fi realmente funcțională; nimic, În afară de acele detalii extravagante, nu va fi de prisos. Susan putea să dea la restaurat toate tablourile aparținînd școlilor din Cuzco și Quito, fiindcă ar fi putut decora cu ele mai multe camere. Bineînțeles că nu era loc pentru toate tablourile, dar, deocamdată, patru aveau să dispară oricum, fiindcă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vor simți ca Într-al nouălea cer și se vor Împărtăși prima vineri din fiecare lună și duminica, de ce nu. Fiecare se ferea de păcat cum putea mai bine, nu era ușor Întotdeauna, trebuia să fii foarte destoinic ca să reușești. Susan a rîs cu o poftă nebună cînd Julius i-a povestit ce se Întîmplase Într-o după-amiază, cu trei zile Înainte de ziua solemnă. S-a suit s-o vadă și să-i spună „bună dimineața“, ca de obicei și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să-i spună lui Juan Lucas să nu cumva să lipsească de la ceremonie; În ceea ce Îl privea, el acceptase ca Juan Lastarria să-i fie naș la confirmare (ar fi fost un păcat să spună ce gîndea despre familia Lastarria). Susan Îl găsi cam ciudat și deloc În apele lui și-l rugă să-i spună ce se Întîmplase. La Început Julius se stăpîni cît putu, dar pe urmă nu se mai putu ascunde și-i spuse tot. Susan află astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
familia Lastarria). Susan Îl găsi cam ciudat și deloc În apele lui și-l rugă să-i spună ce se Întîmplase. La Început Julius se stăpîni cît putu, dar pe urmă nu se mai putu ascunde și-i spuse tot. Susan află astfel că Aliaga, un zdrahon dintr-a doua, Îl faultase, Îl Îmbrîncise tocmai În clipa cînd el era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă Îi plesnea una ar fi comis un păcat. „Bietul meu Julius, spuse Susan, improvizînd un ton cît mai Îngrijorat cu putință și ce-ai făcut?“ „Nimic; i-am spus că nu-l puteam plesni fiindcă trebuia să primesc prima Împărtășanie, dar În schimb l-am chemat pe Bosco, care e prietenul meu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și că aparțineau cu toți unei clase privilegiate, avem nevoie de colegii vrednice de copiii noștri... Îngrozitor de nesuferită și nespus de fericită era mătușa Susana cu șalul ei de dantelă; și mai avea un motiv să fie fericită: În sfîrșit, Susan Își adusese aminte de ei, s-ar fi cuvenit ca ei să fi fost și nașii de botez măcar ai unuia dintre copii, În sfîrșit Își adusese aminte... ...GÎndurile n-o Împiedicau să-i supravegheze pe toți cei de față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Întrunire publică, Își rotea ochii În toată părțile și nu-și Încetă inspecția decît În clipa cînd o văzu intrînd pe vara sa, un zîmbet de aprobare i se citi pe față cînd observă că era Însoțită de, Juan Lucas. Susan, frumoasă și picînd de somn, căuta un loc liber lîngă ușă, să nu cumva să se prelungească prea mult și să nu mai putem ieși afară ca să ne odihnim puțin. Juan Lucas nu arăta mai bine ca o scîndură havaiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu rîdă de el pe ascuns. „Ai merita să rup o crosă pe fundul tău pentru că m-ai adus aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Îi spuse el, zîmbind; se sorbeau din ochi, cînd, Dumnezeu știe cum, Își Încrucișară privirile cu Susana. Juan Lucas o salută și Întoarse capul, ca un copil care nu vrea să vadă mîncarea pe care i-au pus-o dinainte; Susan se prefăcu dintr-odată cuprinsă de un acces de tuse și Începu să caute cartea de rugăciuni pe care n-o luase cu ea. CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte; tocmai Începuse ceremonia. Copiii Înaintau cuminți spre altar; Înaintau printre două rînduri de bănci, privindu-și părinții cu coada ochiului; În urma lor veneau nașii. Susan Îl descoperi pe Julius, fu surprinsă văzîndu-l atît de bine pieptănat și-i făcu semn cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă spectacolul. Juan Lucas Îl zări și-i făcu cu ochiul cînd Julius trecu, prin dreptul lor; Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă spectacolul. Juan Lucas Îl zări și-i făcu cu ochiul cînd Julius trecu, prin dreptul lor; Îl urmări cu privirea În timp ce Înainta spre altar. „Băiatul tău o să ajungă episcop“, Îi spuse lui Susan și ea Își mișcă buzele ca și cum ar fi strigat: poc, amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își Înălțară privirile și, aducîndu-și aminte, poate, de prima lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
poc, amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își Înălțară privirile și, aducîndu-și aminte, poate, de prima lor Împărtășanie, adoptară o ținută gravă, pregătindu-se să cînte; Susan Îngenunche și Juan Lucas rămase În picioare, lîngă ea, la fel cu ceilalți bărbați. După ce s-a terminat ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceilalți bărbați. După ce s-a terminat ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe urmă să aștepte pînă aveau să termine micul dejun... Și să le facă din nou cîteva fotografii... Ca și cum nu le-ar fi făcut destule... Susana, nesuferita, nu mai contenea cu explicațiile și-i ruga să nu se enerveze, iar Susan Îi spunea că era la curent cu toate, fiindcă citise circulara trimisă de călugărițe. În sinea ei se bucura: cu o seară Înainte el conversase o oră Încheiată cu soția ambasadorului chilian, acum e rîndul meu să mă răzbun. — Darling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]