4,883 matches
-
ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui de reflexivitate completă, garantat de corespondența cu atributele divinului și legitimat ontologic de schema cunoașterii inteligibilului și de mitul eshatologic din finalul textului; de partea suveranului, filosoful odiseic, care își asumă binele și conștiința restului și care legitimează minciuna politică, instituie eugenia, suspendă familia prin generalizarea ei la nivelul cetății, desființează istoria prin caracterul atemporal al regulilor instituite și suprimă, în general, întregul spațiu privat în numele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alege viața viitoare a particularului anonim. Dar indiferent de această coincidență, este limpede că tocmai criteriul distribuției reflexivității este cel care face să șovăie judecata asupra receptării modelului Republicii: pe de o parte, am înțeles că un regim în care suveranul preia conștiința celorlalți poate deveni un regim abuziv, pe de altă parte, acceptăm ca un instinct natural dorința de a gândi printr-un altul. Nu putem să îl așezăm, triumfători, pe Platon, în seria surselor tiraniei, nici nu putem reține
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
important să fie bună, temeinică, ci mai cu seamă, conducătorul să fie filosof: „Într-adevăr este, într-un anume fel, clar că arta legislației ține de cea regală; lucrul cel mai important este ca nu legile să fie puternice, ci suveranul dotat cu înțelepciune”. Puterea politică și competența retorică se află în strânsă legătură, chiar dacă nu în retorică stă adevărata înțelepciune. Iată cum se exprimă Platon într-un fragment din Omul politic: „- Așadar cărei științe îi vom atribui noi capacitatea de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Din 1990, funcția de președinte a fost deținută de Mihai Drăgănescu (1990-1994), Virgiliu N. Constantinescu (1994-1998) și Eugen Simion (din 1998). Din 1879 s-a instituit și calitatea de președinte de onoare și protector al instituției academice, deținută succesiv de suveranii țării; în 1948 s-a păstrat doar calitatea de președinte de onoare, în care s-a aflat președintele Marii Adunări Naționale, calitate păstrată până în 1969; titlul de președinte de onoare a mai fost conferit în 1985 președintelui Republicii și s-
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
materie, scrie cu privire la aceasta: În toate societățile în mod reglulat constituite în cadrul cărora există ceea ce se cheamă un guvern, nu vedem doar felul în care autoritatea acestuia din urmă se exercită în numele poporului, al unei aristocrații dominante sau al unui suveran unică, ci regăsim în mod constant altceva: guvernanții, cei care dispun de puterile publice și le exercită, nu rămân decât o minoritate, dedesubtul căreia se află un mare număr de persoane care nu participă niciodată în mod real și în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul; în guvernările democratice apare parlamentul. Dar cei care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației arată că Pareto include în această „clasă guvernantă” o elită guvernamentală și una neguvernamentală, care îi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o „poziție oferită în sânul unui sistem politic”. Funcțiile lor evoluează pe măsură ce aparatul de stat se consolidează. Aceste persoane „pot proveni din pături superioare ale ierarhiei averilor, ale ierarhiei prestigiului sau din amândouă”. Totuși, cel mai adesea, tocmai „serviciile aduse suveranului și statului sunt cele care stau la baza averii și a prestigiului acestor oameni” (ibidem, p. 10). Există, bineînțeles, și alte elite în societate (economice, religioase și intelectuale), dar elita puterii își păstrează specificitatea ei în ordinea politicului. Pentru studierea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
creșterea vertiginoasă a puterii banului care reglează ansamblul problemelor, provoacă și acest fel de reacție printre exclușii mecanismului social și economic. Aspirantul trebuie să solicite admiterea într-un colegiu al adepților Spiritului Liber. Dovadă că nimeni nu decide acolo ca suveran, cea care decide este majoritatea. Autogestiune și comunalism anarhic... Se constituie apoi un cuplu care presupune o relație magistru-discipol. înveți de la celălalt conformându-te acțiunilor lui: faci ce face el, spui ce spune el, îl imiți în tot și în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realizat visul? Nici măcar ideea nu se susține... Chiar dacă admitem că gestul lui Constantin ar fi fost realmente făcut, Silvestru nu l-ar fi acceptat: reputația de care se bucură acest papă este una excelentă, și nu-l vedem pe acest suveran pontif contrazicând principiul creștin care presupune că împărăția lui nu-i pe această lume. în sfârșit, și pentru nevoile raționamentului, să convenim că împăratul și papa au încheiat acest acord: odată ajuns suveran, papa ar fi bătut monedă cu chipul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelentă, și nu-l vedem pe acest suveran pontif contrazicând principiul creștin care presupune că împărăția lui nu-i pe această lume. în sfârșit, și pentru nevoile raționamentului, să convenim că împăratul și papa au încheiat acest acord: odată ajuns suveran, papa ar fi bătut monedă cu chipul lui, ca întotdeauna în asemenea cazuri: or, nu există nici o astfel de monedă, numismatica o atestă... Concluzia: acest fals a fost fabricat în secolul al VIII-lea pentru a legitima lovitura de stat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contra plăcerii, eroismul contra seninătății, apatia contra ataraxiei. Ea străbate istoria ideilor timp de multe veacuri: Epicur sau Cicero, Seneca sau Lucrețiu, alegerea echivalează foarte adesea, în ochii adepților filosofiei oficiale cu o mărturisire a moralității sau a desfrâului... Binelui suveran stoic identificat cu virtutea, Antonio îi opune plăcutul și utilul. Poziția oficială a Magistrului Grădinii. Pentru că plăcerea este în acord cu natura. De unde și necesitatea de a-i înțelege lecțiile: animalele și copii se supun în mod firesc mișcării care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de arahnida care migrează în istoria filosofiei! De la cirenaici, a căror operă s-a pierdut într-o și mai mare proporție decât a cinicilor, Montaigne împrumută pasiunea heraldului său, Aristip din Cirene, pentru libertatea absolută și mai apoi identificarea binelui suveran și a voluptății, nu epicuriene și negative - absența tulburării -, ci a celei în mișcare, active, dinamice. Focul de artificii din ultimele capitole ale cărții a III-a ține tocmai de această sensibilitate hedonistă: încrederea în trup, în carne, în simțuri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Montaigne, în ce-l privește pe Valla Epicurism ataraxie, bucurie, creștin, goliarzi, Grădină și asceză, apă, Edenului, lui Epicur, și inițiere, paradisului, și picătură, personaj conceptual, transcedentală, opus creștinismului persistență, plăcere în acord cu natura călăuză a virtuților, ca bine suveran, Erezii. bibliografie, docetism, și credință, hedoniste, texte păstrate, Estetică arhitectură, muzică, pictură, poezie, Carmina Burana, Catul, Properțiu, Ronsard, sofisticată, Tibul, Femei egale cu bărbații, erotică feministă, folosința femeilor, Montaigne și femeile, prima teză feministă, de rând, rol major, ca obiect
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuceriri, epicurian, prima formulare, și Reforma, supraviețuire, și gnosticism, Grădina Măslinilor, hedonist, și hrana, și moartea, și prietenia, purificat, și răul, religie a Imperiului, și suferința, triumfător, unificare, violente, deism, divinitatea omului, Dumnezeu, accesul la el prin plăcere, ca bine suveran, și Biserica, egal cu oamenii, existent, inexistent, și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale, este un construct puternic genizat, o prezență abstractă cu atribute masculine, similare cetățeanului rațional al teoriei politice liberale. Este rațional, suveran (autonom), interesat de atingerea obiectivelor sale prin maximizarea câștigurilor și/sau diminuarea pierderilor. El se raportează la semenii lui (alte state) în mod conflictual sau cooperant, prin contracte (tratate și înțelegeri internaționale). La fel, dihotomia anarhie - ierarhie, suprapusă celei internațional
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unui singur stat sau chiar a unui număr limitat de state neantrenând efecte vizibile. Pentru o eficiență maximă a obiectivelor acordului este nevoie, de fapt, de o acțiune de mare amploare, care să antreneze toate tipurile de actori, de la cei suverani la simpli cetățeni ai lumii. Abordări teoretice ale problematicii securității Problemă centrală în studierea relațiilor internaționale, securitatea s-a bucurat de atenția cercetătorilor, indiferent de orientarea lor teoretică. Se poate spune că studiile dedicate securității constituie și locul celor mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
face obiectul uneia dintre rarele inițiative de a aborda fenomenul păcii democratice în contextul mai larg al globalizării și al noii fragmentări mondiale. Din coliziunea tematicii pacifismului democratic cu problematica transnațională, Barkawi și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al organizațiilor transnaționale ori transformările în ceea ce privește folosirea forței la nivelul sistemului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
religioase, de aceea vom face deliberat abstracție de orientarea religioasă a resurselor bibliografice. La sfârșitul primului secol al mileniului al doilea, în Apus a apărut ideea de cruciadă în acord cu dezideratul politic de a reuni toate popoarele, principiile și suveranii sub conducerea papei și de a elibera Locurile Sfinte de sub musulmani. Inițiatorul cruciadei a fost papa Inocențiu al III-lea (1198-1216), care a făcut apel ca toți creștinii să se alăture cruciadei pentru eliberarea Ierusalimului și recucerirea Țării Sfinte. În
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
realitate: cetățeanul francez. Procesul de omogenizare a unităților de măsură era parte a unui plan mai amplu de emancipare prin simplificare. Dintr-o dată, egalitatea tuturor francezilor În fața legii era garantată de stat și ei nu mai erau subordonați seniorilor și suveranului lor, ci, În calitatea de cetățeni, beneficiari ai unor drepturi inalienabile. Toate distincțiile „naturale” de până atunci erau acum „denaturalizate” și anulate, cel puțin din punct de vedere juridic. În acest context revoluționar fără precedent, În care se crea de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ordonării unor societăți Întregi era aproape exclusiv proiectul statului-națiune. Noua concepție cu privire la rolul statului reprezenta o schimbare fundamentală. Înainte ca aceasta să aibă loc, activitățile statului fuseseră limitate, În cea mai mare parte, la acțiuni ce sporeau averea și puterea suveranului, după cum ne dovedește exemplul silviculturii științifice și cel al cameralismului. Ideea că unul dintre obiectivele centrale ale statului era acela de a Îmbunătăți viața tuturor membrilor societății - prin ridicarea nivelului de sănătate, calificare, educație și moralitate, prin creșterea longevității și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cea nouă. Un stat care Îmbunătățea calificarea, rezistența, morala civică și obiceiurile de muncă ale populației sale Își creștea baza de contribuabili și Își Întărea armatele; era o politică pe care ar fi fost de așteptat să o urmărească orice suveran luminat. Însă, cu toate acestea, În secolul al XIX-lea, bunăstarea populației a ajuns să fie văzută tot mai mult nu doar ca un mijloc de a spori puterea națiunii, ci ca pe un scop În sine. O condiție premergătoare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fie datorită respectului sănătos pentru agitația politică pe care o puteau provocau asemenea intervenții. În al doilea rând, un factor conex Îl constituie sectorul privat din cadrul economiei politice liberale. După cum afirmă Foucault: spre deosebire de absolutism și mercantilism, „economia politică arată că suveranul nu poate cunoaște procesele economice În totalitate și că, prin urmare, suveranitatea economică este imposibilă”. Centrală pentru economia politică liberală era nu doar ideea că piața liberă protejează proprietatea și bunăstarea dobândită, ci și aceea că economia este mult prea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un alt mod de a spune c) statele sunt suverane. Ins) suveranitatea reprezint) și ea un concept neconvenabil. Mulți au convingerea, așa cum a spus și antropologul M. G. Smith, c) ,,în cadrul unui sistem de state suverane, nici un stat nu este suveran”. Eroarea const) în identificarea suveranit)ții statelor cu capacitatea lor de a proceda dup) cum doresc. A spune c) statele sunt suverane nu înseamn) a spune c) ele se pot comportă dup) bunul plac, c) sunt libere de influență altora
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și Piaștilor, în rândul supușilor s-a încetățenit tradiția apartenenței la un neam și la un trib de la care se trage dinastia conducătoare. Din secolul XIII, pe măsură ce și-a asumat dirijarea treburilor publice și a considerat că reprezintă țara alături de suveran, nobilimea și-a atribuit și numele tribului originar - bohemi sau poloni. Impunerea individualității etnice s-a datorat în măsură covârșitoare politizării cultului sfinților - Sfântul Ștefan în Ungaria, Sfântul Václav în Cehia, Sfântul Adalbert și Sfântul Stanisław în Polonia. Acestui subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]