6,881 matches
-
vine o noapte - și afară plouă, Des și mărunt, Din empireul de plumb, Nesfârșită singurătate mereu ne-ntâlnim, În noaptea cenușie, mereu ne iubim, Cutreier în noapte, pe drumuri pierdute, Stropi blânzi s-adună, în șoapte cu vise și doruri tăcute.” (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
visele, adulmecând Al fericirii trist, dar minunat parfum, Și m-am trezit în norul tău de fum, Pe toamna dorului hoinar călcând... Aș fi plecat, în grabă, cu indiferență, Dar tu mi-ai strâns mâna la piept, Iar eu, simțind tăcutul tău accept, Am consimțit, naivă-a ta prezență. Am mers, o vreme, împreună, Unindu-ne în tristele destine, Urcând pe trepte clandestine, Doar amintirile le-am dat arvună... Iar când, din apogeu ne-am coborât, Cu lacrimi am plătit visarea
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382349_a_383678]
-
am uitat să iubesc chiar tot ce-am iubit. Dragostea pierdută-n umbra de vară rămâne-n cuget un strigăt de fiară doar amintirea, vagă alinare , arde-n mine, o tristă lumânare. Evadez de-ntuneric și de târziu, de blestemul tăcut și-atât de pustiu, ziua lupt cu umbra, noaptea-i tăcerea, durerea din suflet, mi-e mângâierea. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Jocul sentimentelor... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de
JOCUL SENTIMENTELOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382333_a_383662]
-
ale Mării Negre, ce se spărgeau zgomotos de țărmul amorțit de ploi. Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc briza mării. Zâmbetul îi inunda fața de fiecare dată. Știa că el îi urmărește toate gesturile, și se simțea iubită. Uneori, privea valurile înspumate, furioase, și se reinventa în neliniștea mării, în
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
cu firavul plug. E și visul ăsta ca un fel de luptă, Jumătate rugă,jumătate rug. * Cănd gemănd în carne eu la vis mă-njug, Atunci veșnicia blănd în sfere-mi căntă Iar dureri ,păcate nu mă mai frămăntă, Stau tăcute toate-n falnicul coșciug... E și visul ăsta ca un fel de luptă, Jumătate rugă, jumătate rug. Referință Bibliografică: Rondelul lui Don Quijote / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
RONDELUL LUI DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382391_a_383720]
-
nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E noapte...târziu și te-aștept... E iarnă, e frig și e noapte Mă-nvăluie umbre și șoapte Iar serile-s lungi și pustii Și doru-mi te cheamă să vii... Sunt gânduri tăcute ce plâng, Dorințe ce iar mă ajung În noaptea de iarnă și frig Te caut printre vise...te strig... Departe...așa de departe Pierdut, rătăcit ești în noapte Spre tine străbate-un ecou Căci doru-mi te cheamă din nou... Cărări
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
strângând pădurea-n scrin de-amiezi, eu, fir de floare-ntr-un ulcior, tu, doar stropindu-mă ușor, pășuni coseai boțind cărări, cu tălpi din veșnicii de zări, strângeai în ace de arici, ninsori verzui de licurici. Ningea frumos, ningea tăcut, prin gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un dor, păleau, sub țurțuri, primăveri, spălându-ți ochii de poveri, tăiai colinde-n lemn de brazi, să nu-ți simt plânsul pe obraji. Ningea, cândva, cu
NINGEA, CÂNDVA... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382532_a_383861]
-
e vie în suflarea tuturor, acesteia îi revine locul de a i se da șah-mat, în limitarea ei umilă la granițele tangibile simțirii lumești, de către eternitatea spirituală, în existența sa supralumească, nelimitată și neegalată, în care milioane de aștri, martori tăcuți ai galaxiilor, privesc cum bucăți ale ființei noastre se contopesc cu cele ale neființei, devenind părți din infinit!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Realitatea existenței în oglindă / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
sevele necuvintele poemelor închise cu o vrajă căci scris mi-este și cred că mi-e scris să nu-l scriu să nu-l spun să nu-l strig altfel îmi voi pierde graiul și lira și viețile viitoare Martor tăcut rămân pentru voi și-mi dau cuvântul de poet Referință Bibliografică: Destin / Marius Horvath : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DESTIN de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382563_a_383892]
-
nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Referință Bibliografică: Moment de seara / Marius Horvath : Confluențe
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și sufletul îți plouă Când scoți din hăuri norii; Degeaba, dintr-odată, Te-așezi în noi tăcută, Când Ea-mi e supărată Iar muza mea e mută!... Referință Bibliografică: DEGEABA TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Un ultim zâmbet, Și-apoi plec spre toamnă, Fără regrete, Fără remușcări, C-aș fi putut rămâne Printre ierburile verii, Un fluture, O floare de salcâm . M-am șters la ochi, De lacrima tăcută, Alung tristețea, Duca-se-n pustiu! Pășesc încrezătoare Către culme, Spre viile Și codri aurii. Un anotimp de binecuvântare, Îl port pe umeri, Ca un dar de preț, Ca, toamna infloreste-n fiecare, Sublima, radiind de frumuseți. Referință Bibliografica: Un
UN ULTIM ZAMBET de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383880_a_385209]
-
tastelor, dându-i impresia că privește mișcarea delicată a unor... urechi de iepure - așa îi venise atunci în minte. O mirase atunci asocierea de imagini. Însă pe drumul pe care-l parcursese apoi către spital, urmarind prin geamul microbuzului jocul tăcut al fulgilor de nea, înțelegerea începuse să prindă contur; dincolo de hotarele aparențelor, în Melania era atât de multă fragilitate... Și înțelegea că spaima sa se privise în oglinda - strâmbă - a spaimei, până atunci neștiute, a celeilalte... Zborul fulgilor de nea
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
începuturi, era albă, dar la bondiță primul era confecționat din blană de miel negru; cojocul era decorat cu modele simple, pe alb-negru. Ornamentul monocrom, de străveche tradiție, legat de sobrietatea vieții agricole, pastorale și forestiere desfășurată în secolele trecute, de tăcuta austeritate a oamenilor din regiunile montane și deluroase ale Țării de Sus, a persistat multă vreme. Portul popular era confecționat la origini chiar de țăranii câmpulungeni, din ceea ce oferea gospodăria. Aplicarea unei singure culori pe fondul alb al cămășilor și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
nostru. - Bine femeie, mergi cu Dumnezeu dacă tu gândești că e bine ce faci și nu te mai gândi la prostii. Fermecele harpiei ăleia nu mă ating pe mine! Nu trebuie să ai temeri din partea asta. Ea l-a sărutat tăcută și a pornit la drum. Referință Bibliografică: VRĂJITOAREA / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
ca un catâr el continuă dezbaterile începute data trecută, vine cu alte argumente despre piața valutară potrivnică debitorilor, se întreabă și întreabă auditoriul, își răspunde singur sau primește scurte aprecieri de la celelalte funcționare sau de la directorul sucursalei. Nimic, nimic de la tăcuta și misterioasa domnișoară, fiind cert acest fapt, el îi zarește doar un inel de logodnă , din aur galben, artistic lucrat, ce-i lucește pe degetul său inelar. Dar, deodată, la una din glumele sale, se produce un fenomen galactic, tânăra
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de cele ramuri tinere..., la ele te gândești? Contrar așteptărilor Mariei, dar și ale tatălui său, amândoi așteptându-se la o reacție violentă sau cel puțin la o ieșire din casă cu uși trântite în urma lui, Gheorghe rămase la masă tăcut, dus pe gânduri, învârtind absent lingura în strachina goală din fața lui. După câteva secunde bune, care păreau o eternitate pentru cei doi, pentru că nu știau la ce să se aștepte, Gheorghe se adresă tatălui, fără a ridica privirea: - Ai dreptate
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Himalaya și Apalașii. În fața ochilor se desfășura o minunată priveliște. Adevărat spunea Confucius: „O imagine valorează mai mult decât zece mii de cuvinte”. Sunt unii care nu prea văd frumuseți, dar sunt și frumuseți care nu pot fi trecute cu vederea! Tăcuți și liniștiți, în căldura soarelui de vară, copacii pădurilor de foioase și de conifere zugrăveau pe cer verdele lor tonic și plin de speranță, în curbe line, interminabile. Și mașina își făcea loc printre copacii pădurilor din apropiere care nu
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
pântecele băii. Acum, "cel nou" făcea mai multe. Doar în amurguri veselea copiii, iar ziua robotea pe ici, pe colo la vreun bordei, chemat ca sprijin de cineva aflat în nevoie. Alteori însoțea la cules de fructe și crengi bărbații tăcuți, zoriți, mânați de-o grijă mare. Mut ca și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
șir au durat convorbirile între medici la vizita în salon... Minute în șir, analiza „foii medicale„ a tatei. Și , înainte de a ieși, Rusoaica se intoarse și-i zise , luându-l de mână, „Ai incredere în mine?„ Acasă, mama devenise mai tăcută. Noi știam ceva, dar nu pătrundeam lucrurile, eram copii. Într-o zi, luă un plic și o foaie de hartie să-i scrie tatei o scrisoare, la spital. Eu îi spusei într-o doară, poate pentru că aveam o intuiție : Nu
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de copii. Te privesc cum pleci tăcută, toamnă, tu, cu-al tău veșmânt, Picură din ochi ca ploaia lacrima-mi ce te petrece... Din văzduh încep să cadă fulgii grei peste pământ, Când pe suflet mi se-așază iarna veselă și rece... 19 noiembrie 2016 Referință Bibliografică
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
Acasa > Poezie > Imagini > EMOȚII DE TOAMNĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se rup de vânt salcâmii de pe deal, Sărută salcia pământu-n vale, Plutesc tăcute frunze în eter, Pădurea cântă-ncet doină de jale.. Și plâng pe ramuri galbenele frunze După suratele ce au căzut în tină, Iar vântul trist le cânt-acum prohodul, Iar soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
să-mi fii, să ne-mplinim menirea. În doi să-ndeplinim promisiunea De-a-mprăștia-ntre oameni, credința și iubirea. Dar ai venit un înger cu aripile frânte Și ochii mei, fântână de lacrimi, s-au făcut. Îngenuncheate-au stat a noastre suflete tăcute Și-n rugăciune multă au zăcut. Deasupra nostră veșnic, vegheat-a Dumnezeu. Plânsul, durerea ne-au fost prietene de-o seamă, De mână am rămas, din infinit, mereu, Iar eu am învățat ce-nseamnă să fii mamă. Am învățat că
COPILĂ, ȘTII? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383423_a_384752]
-
Autorului E TOAMNĂ, IUBITE... E toamnă, iubite, și eu te aștept Să vii pe alee cu maci strânși la piept, Să-ți joace-n plete vântul și soarele-n privire, Să arzi de dor ca macii, să tremuri de iubire. Tăcuți, să ne-așezăm sub mărul de la poartă, Tu, macii, să mi-i pui în părul ce-a albit, Și luna să cunune în taină-a nostră soartă, Iar martor să ne fie doar satul adormit... Dar macii dorm în țărnă
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
tei un scatiu, Cu glas tremurat ce inima-mi frânge. M-așez printre frunze, pe bancă, sub măr, Iar vântul alungă și frunze, și vise, O frunză stingheră mi se-agață de păr, Privind către ramul de unde venise. O mângâi tăcută și-i plâng trista soartă, Cândva, fi-voi frunză bătută de vânt... Tresar și te văd intrând pe o poartă, Las frunza să cadă încet pe pământ. Tu-n brațe mă prinzi și-mi ștergi lacrimi grele, Tristețea îmi zboară
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]