1,757 matches
-
voinic și mereu roșu în obraji, nu mai rămăseseră decât oasele feței acoperite de pielea vânătă. Albise deodată, iar kilogramele sale ce băteau suta, erau nevăzute. Rămăsese un metru nouăzeci de piele, acoperit de cuverturi și înconjurat de perne și tămâie. - Amu te găsise și pe tine boala, dă-o-n Doamne iartă-mă, măi cumetre. - Fă-te ‘ncoa și șezi. Crezi că nu știu că eu m-oi duce? Le aud pe astea mari cum bocesc noapte de noapte și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai rămâne. Noi să mergem acum să vedem ce-om târgui. Se apropiau de poartă, iar badea Gheorghe o strânse puternic pe Saveta de mână. Fata zâmbi și își privi zâmbind tatăl. Aerul era atât de dulce, mirosea discret a tămâie și brad. - Gheorghe, Gheorghe!!! Da’ ție nu îți este rușine, ce faci tu? Gheorghe lasă fata în pace, unde o duci? Dă fata înapoi. Ce gânduri ai, măi Gheorghe?! Gheorghe, las-o, las-o să vie acasă. Măi, omule, măi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și treilea an al preoției sale în sat, în ziua întăi a lunii lui cuptor, popa Cucoș, fiu de preot din tată-n fiu, s-a lungit pe patul moale cu rugăciunea în gând. Mirosea frumos, a mentă și a tămâie. Candela ardea liniștită, fără flacără și împrăștia parfumul de smirnă, împletind aromele. Rugăciunea părintelui Cucoș zbura spre Cer, purtată de pala de vânt a credinței, a dragostei sale pentru sat. Erau oițele lui. Decizia o luase, dragostea pentru ei e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căciula neagră de oaie pe urechi. Nu ridica privirea, doar urechile sale auzeau forfota din sat. Femeile se pregăteau de sărbătoare, iar bărbații de o iarnă grea. Mirosea a zăpadă proaspătă, a curat și, pe măsură ce se apropia de Biserică, a tămâie. S-a uitat în sus și a văzut crucea de pe turla Bisericii. Strălucea printre razele soarelui subțiri și învăluite de fulgii de nea. A simțit cum mâna dreapta se încordează, iar degetele nu-l mai ascultau, lipindu-se singure unul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
steaua, n-au mai putut de bucurie. 11. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pămînt, și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămîie și smirnă. 12. În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s-au întors în țara lor pe un alt drum. 13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Boteanu cânta blând, cu glas subțire, cu ochii închiși sau ridicați spre înălțimile cerești. Lumina juca pe fața lui slabă, dîndu-i înfățișarea unui sfânt dintr-o icoană veche. Împrejurul lui Apostol buzele oamenilor, uscate, se mișcau repede, nesățioase. Fumul de tămâie se răspândea în valuri albastre și credincioșii îl sorbeau cu bucurie ca o mireasmă din altă lume. ― ... S-ascultăm sfânta evanghelie! cântă preotul, tărăgănat, uitîndu-se peste capetele mulțimii cu o privire care parcă vestea o taină nouă. Toată lumea căzu în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aibă grijă de logodnica mea... să aibă mare grijă... Căci ele amândouă mi-au sădit în inimă iubirea... și din iubirea lor mi-am întruchipat credința... și credința călăuzitoare... și... și... Își ascunse fața în patrafir, în rămășițele mirosului de tămâie, murmurând cuvinte fără șir. Preotul îi mângâie părul umed, îngînînd: ― În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte... Ți-aduci aminte cum ne spunea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar nu pot smulge dintr-însul rădăcinile cele nepieritoare!... Plăcut este Domnu-lui-Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bunăvoie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor! ― Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adîncindu-și obrajii în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În lipsa unor informații credibile eu nu merg să votez În orb. Nu merg și gata... Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să pășesc pe treptele școlii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie... Sandu pocnește din degete și umple paharele. Una la mână - Geoană nu este al meu, că nu am făcut armata Împreună, nu am mâncat din aceeași farfurie și nu am fost Împreună la femei În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cuvinte, fum, pucioasă, suspans, nici supermen nu face nimic, viața merge mai departe de la momentul zero plus unu, o luăm de la epoca de piatră, reinventăm roata, focul și Învârtitoarea de la șaormă. Cu floricele, fără floricele, cu impozite sau fără, cu tămâie sau cu tămâioasa ta, nu contează. Iar cine n-a avut un comportament exemplar pe lumea asta nu prinde viața de apoi pe lumea ailaltă, s a lins pe bot. Aici trebuie luat rând din timp, sunt locuri puține, nici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-alta. Ea intră-n domă... stelele-o urmează. Și noaptea sântă plină-i de-ntuneric Pe râul sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz - Insule sfinte Se-nnalță-n el ca scorburi de tămâie {EminescuOpIV 94} Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald - cu stînce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în adîncu-i nasc și pier; Pe oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să sboare pe marea măreață, Căci a Romei eterne picioare marmorei Daruri așteaptă. Numai singur asupra lumei în pace, Nepăsător tămâii și laudei voastre Învăluit în maiestatea tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile mândre de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
răspunde-n antistrofă: "Tu ești Venus în poiată, ochii tăi cerești lumine". Din istoria puicuței asta-i partea cea întîie, Asta e icoana scump-a săptămînelor de miere; "Poezia-i intervalu-ntre plăcere și plăcere - Optimist filosofează cu cucoșul, ce-o tămâie. {EminescuOpIV 227} Dar curând al ei caracter și simțirea ei naivă Se schimbă-n cochetărie. Cucoșeii cei mai tineri 155Împlu curtea strălucită a moțatei noastre Vineri Și la glasul lor subțire ea s-arată milostivă. Al găinăriei-Adonis, cu privirile-ndrăsnețe, Petit-creve
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în primire. Monologul este un soi de convorbire între soț și soție. Medicii ne interzic alcoolul, considerându-l o otravă lentă. Vor, oare, să trecem la cianură? La lansarea unei cărți e ca la înmormântare. Toate discursurile au parfum de tămâie. În cazul veleitarilor, lipsa de talent este compensată de impertinență. Când te înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fă-mi și mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimis cedri, ca să-și zidească casa de locuit. 4. Iată, eu înalț o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să i-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pîinile pentru punerea înainte, și să aduc arderile de tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toți dumnezeii. 6. Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Și cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui? 7. Trimite-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei și fierului, a materiilor vopsite în purpură, a materiilor de culoarea cîrmîzului și de culoare albastră, și care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
este Dumnezeul nostru și noi nu L-am părăsit; preoții din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, și Leviții stau și își împlinesc slujbele. 11. Noi aducem în fiecare dimineață și în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămîie mirositoare, punem pîinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată, și aprindem în fiecare seară sfeșnicul de aur cu candelele lui, căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-ați părăsit. 12. Iată că Dumnezeu și preoții Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
măruntaie, care era fără leac. 19. Ea s-a îngreuiat din zi în zi, și pe la sfîrșitul anului al doilea, i-au ieșit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Și poporul lui n-a ars tămîie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinții lui. 20. Avea treizeci și doi de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, și l-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mii de inși, și au luat multe prăzi. 14. Cînd s-a întors Amația de la înfrîngerea Edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, și i-a pus dumnezei pentru el; s-a închinat înaintea lor, și le-a adus tămîie. 15. Atunci Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Amația, și a trimis la el pe un prooroc, care i-a zis: "Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n-au putut să-și izbăvească poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic. 16. Dar cînd a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii. 17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18. care s-au împotrivit împăratului Ozia, și i-au zis: "N-ai drept, Ozia să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii. 17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18. care s-au împotrivit împăratului Ozia, și i-au zis: "N-ai drept, Ozia să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din sfîntul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu." 19. Ozia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. 2. A umblat în căile împăraților lui Israel, și a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali, 3. a ars tămîie în valea fiilor lui Hinom, și a trecut pe fiii săi prin foc după urîciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 4. Aducea jertfe și tămîie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]