8,025 matches
-
rămăsesem chiar ultimii. Acum era aproape ora unu. Sus, în depărtare, vedeam casa noastră cu luminile aprinse. Mai că simțeam patul sub mine, dar tanti Mae mergea încet. Chiar când am intrat în curte, de puteam auzi cenușa scârțâind sub tălpile noastre, tanti Mae s-a întors către oraș și a apucat-o pe mama de braț. Nu m-am gândit niciodată că o să fiu fericită aici, știi? Apoi a mai aruncat o privire peste dealuri și la cerul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
până atunci. Vântul se întețise bine. Era chiar frig, și când am ajuns aproape de casă, am început să fug. Mi-am închis ochii, pentru că știam cărarea pe de rost și nu i-am deschis până n-am simțit cenușa sub tălpi. Când am ajuns, am închis toate geamurile fiindcă vântul sufla prin casă ca și când am fi fost afară. Am aprins vechea sobă din bucătărie și am deschis o conservă cu porumb și am pus-o într-o cratiță. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
reacția din casă când s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase și cui, pur și simplu nu voiau să fie implicați. Ivan, un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei, s-a năpustit pe ușă cât a putut de repede ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și fum de țigară cu aromă de bere; a se gusta numai când e proaspăt, pentru că nu ține. îmi amintesc că m-am sprijinit de un perete, bând și mai multă bere, desprinzându-mă ușor de trup. Podeaua zvâcnea sub tălpile noastre, stârnită de bas, ca și cum am fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt un depozit detașabil de dimensiuni reduse care fusese inițial construit ca anexă pentru depozitul alăturat. O scară duce de la acoperișul meu la cel al depozitului vecin, care încă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat de rușinat. Era atât de liniște în cameră că puteam să aud și cel mai mic zgomot, respirația, tălpile pe podea, corpurile noastre schimbând pozițiile, bătăile inimii. Nu pe ale lui. Era prea departe. Nu am vrut să se întâmple, a spus dintr-odată. A fost - nu știu ce s-a întâmplat. Presupun că tot despre Lee vorbești. Mi se uscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază de soare, apoi intrai brusc în întunericul umed al vestiarului. Pe podeaua lui de asfalt, tălpile mi se fixau ca înșurubate. După asta, iar o scară care urcă. Știu cum am să încep: „Ca un adevărat creștin ce sunt, vă aduc la cunoștință“, mai departe nu interesează, sunt sigur că va merge ca uns, ca uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totuși nimic. După o vreme, Crișan simți cum sângele începe să-i curgă din nou prin vene. Se ridică cu greu în picioare și primul impuls fu să o rupă la fugă. Un fior rece îl străbătu din creștet până în tălpi, iar Iuliu alergă într-un suflet spre ieșire. Ajuns afară, se mai îmbărbătă nițel văzând că totul rămâne nemișcat. Soarele strălucea cald, și nimic nu deranja liniștea pădurii. Din mină nu mai răzbătea nici un zgomot. Încercă să înțeleagă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de neputință și disperarea punea stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude de pe jos. Începu să se târască în genunchi la deal. Nici nu mai ridica mâinile de pe pământ, și le târa printre frunze, pipăind cu grijă terenul din față. I se părea că face un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metri. Din spate nu se mai auzea nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se numea șoferul camionului care dispăruse, exact acolo unde nu trebuia? Gândurile lui se învârteau în jurul acestuia pentru că despre el, dintre toate persoanele dispărute din Baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se păru că aude vocea copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau puși în gardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea că fuseseră folosiți, chiar destul de mult. Fețele le erau zgâriate și pline de stropi de noroi. Cristi ridică bocancii cu vârful degetelor, întorcându-i cu tălpile în sus. Nu putea să-și dea seama cu precizie, dar fostul proprietar fusese un bărbat masiv. Bocancii erau cel puțin numărul patruzeci și patru. Judecând după uzura tocurilor, roase mai mult pe exterior, putea spune că acesta călca apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tipul a uitat să lase un bilețel pe care să-și scrie numele. Măi! îl apostrofă femeia. Tot ce pot să-ți spun, este că omul a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i iasă în față. Trecuseră deja minute bune de când stătea acolo și nimeni nu apărea din urmă. Stând încordat în aceeași poziție, începea să amorțească, deja simțea furnicături în tălpile picioarelor. Își îndoi ușor genunchii încercând să-și mute greutatea corpului de pe un picior pe altul. Începea să creadă că se înșelase și Ileana avusese dreptate. Până și senzația că este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
greutatea bătrânului, dar acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristian îi venea tot mai greu să se țină de moșneag. Își mișca picioarele într-un ritm alert, străduindu-se să nu rămână în urmă, însă era clar că nu va fi în stare. Apoi nu mai simți pământul sub tălpi, continua să meargă dar, pășea în gol. Aluneca din ce în ce mai repede deasupra ierbii, tras de mână de Calistrat. Luat prin surprindere, inspectorul privi în jos rărind pașii. Nu te opri! îi șuieră bătrânul printre dinți. Mergi mai departe și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]