2,288 matches
-
seriei Emmanuelle, din care primul film a apărut în 1974. De la sfârșitul anilor 1970, măsurile de control pe care statul le instituie pentru a canaliza fenomenul, asociate cu dezvoltarea irezistibilă a consumului la domiciliu de casete video, apoi de filme televizate, fac practic să dispară sălile de cinema X. S-a trecut, o dată pentru totdeauna, de la pornografie la porno, distincție pe care D. Folscheid o comentează astfel: "Pornografia este un lucru învechit, porno este modern [...]. Pornografia evocă desenul, pictura sau scriitura
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
care doar cu asta se ocupă. Și care, afirmă pre ședintele ANI în volumul de față, va întoarce statului român banii investiți în ea prin confiscarea averilor nejus tificate, bani care intră în bugetul public. Mitul 2: Se face justiție televizată Adevărul este că se face mai degrabă televizarea apărării în instanță. Adică autorii fenomenului sunt cei din televiziuni și avocații apărării, nu procurorii. Nu reușesc să înțeleg logica atunci când aud ziariști vorbind despre justiție televizată, când în mod evident ei
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Mitul 2: Se face justiție televizată Adevărul este că se face mai degrabă televizarea apărării în instanță. Adică autorii fenomenului sunt cei din televiziuni și avocații apărării, nu procurorii. Nu reușesc să înțeleg logica atunci când aud ziariști vorbind despre justiție televizată, când în mod evident ei sunt cei care decid agenda și subiectele. Dar nu e presa de vină, nu asta sugerez, e normal ca aceste subiecte să stârnească interesul, iar ziariștii să urmeze interesul public. Dar dacă tot o fac
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
să urmeze interesul public. Dar dacă tot o fac, nu e clar de ce se plâng în legătură cu fenomenul. Se discută mult despre cazurile de corupție la televizor, cu asta putem fi de acord. Dar cine discută? Niciodată procurorii. În toate dezbaterile televizate, vedeți avocați ai apărării sau analiști mai mult sau mai puțin independenți (mai degrabă mai puțin decât mai mult). Explicația este simplă: procurorii nu au voie să facă asta. Există atât reguli interne, cât și o decizie CEDO în care
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pe post de victimă a abuzurilor justiției fără ca procesul împo triva sa măcar să înceapă până în acel moment, și asta nu din vina procurorilor DNA. În aceste condiții, revin la ideea de mai devreme: când deschideți televizorul, asistați nu la justiție televizată, ci la procese publice în care numai apărarea are cuvântul. Poate că ar trebui să vorbim deschis despre schimbarea regulilor, ca să permitem procurorilor să își apere punctul de vedere în aceste dezbateri, pentru a echilibra balanța. Pe de altă parte
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
declarat nevinovat, s-a retras totuși și a intrat în politică, având un succes limitat, iar acum este europarlamentar. Adversarul său public, Berlusconi, a avut cel mai lung mandat de premier de după război. Un fel de cuplu Cezar-Cato în variantă televizată. Ajung astfel la ultima și cea mai tristă lecție: justiția nu poate schimba de una singură o țară. Noii politicieni nu sunt neapărat mai curați decât cei vechi, iar al doilea mandat al lui Berlusconi e poate cel mai vizibil
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
o presiune constantă, magistrații vor fi ponegriți și corupții vor spune că e o răfuială politică, indiferent de fapte. Televiziunile (deținute de afaceriști controversați) vor transmite aiurea ore în șir de la Parchet și apoi vor invita analiști indignați de spectacolul televizat al anticorupției. Parlamentul va schimba legile de cum vor începe să fie aplicate la modul serios. Dacă peste câțiva ani vom putea spune că am ieșit dintr-o epocă, abia atunci se va chema că a meritat. Observație 2012: Astăzi cred
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
treaba instituțiile anticorupție, cum s-au pus tunurile mediatice pe ele. Câtă vreme vorbea despre corupție fără corupți, presa era într-o poziție comodă. Când au apărut marile cazuri, cu sentințe, a trebuit in ventată o nouă narațiune: politizare, justiție televizată. Din cele patru conglomerate de presă care fac legea în Ro mânia, trei aveau anul trecut patroni an che tați pentru corupție sau infracțiuni conexe. Partidele cu atât mai puțin; ele au acționat mai de grabă ca niște clu buri
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
singuri țigările în palmă Președintele Traian Băsescu și-a construit cariera politică apelând, în principal, la un truc seducător pentru popor: coborârea în stradă, printre „oamenii de rând“. De la plimbările țanțoșe printre pancarte cu „Aici sunt banii dumneavoastră“, până la indignările televizate rostite printre gunoaiele electorale din Glina Bucureștilor au fost mai mulți pași. Pe care Băsescu i-a făcut cu atenție, străduindu-se să pară, dacă nu chiar un Țepeș, măcar un Cuza care surprinde și condamnă, în văzul camerelor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Cioroianu a avut un tip de atitudine greu de digerat de către membrii intelectualității. Rapid, domnia sa a devenit o persoană remarcată de revistele glossy și s-a grăbit, poate nu conștient, să-și accentueze proaspăta imagine printr-o serie de apariții televizate, ba chiar prin unele extravaganțe care au stârnit atenția mediei de acest tip. Rezultatul, previzibil, n-a fost altul decât o distanțare tot mai vizibilă de mediul în care s-a format și, firesc, transformarea unor simpatii bazate pe respectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică tinde spre conturarea unor noi practici. Astfel, mai ales în Statele Unite, în anii '50, se dezvoltă noi tehnici de comunicare politică. Într-adevăr, în 1952, de exemplu, apăreau primele spoturi publicitare televizate, în campania electorală a lui Eisenhower. Publicitatea politică și televiziunea sînt gemene în acest caz, întrucît cea dintîi apărea pe cînd întregul teritoriu național era acoperit deja de cea de-a doua. La fel s-a întîmplat și în campania
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
desenele din presa scrisă și în emisiunile satirice de tip Bébète Show, al căror obiect este, cu siguranță, luarea în derîdere a politicului 38. Este suficient să amintim, în această privință, că emisiunea era difuzată pe post chiar înaintea jurnalului televizat și că această contiguitate poate foarte lesne ușura transferurile sau efectele de sens greu de controlat. Ar fi absurd să presupunem că Bébète Show comunică instrucțiuni pentru interpretarea populară a situațiilor, caractere și proprietăți ale lumii politice pe care spectatorii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
transferurile sau efectele de sens greu de controlat. Ar fi absurd să presupunem că Bébète Show comunică instrucțiuni pentru interpretarea populară a situațiilor, caractere și proprietăți ale lumii politice pe care spectatorii le-ar putea transfera apoi direct asupra realității televizate? Ce rămîne atunci din puterea canalelor mediatice, așa cum este ea prezentată de diverși actanți ai problemei? Trebuie să distingem aici posibile răspunsuri, în funcție de poziția celor interesați. Actanții politici au tendința de a considera că puterea mediatică reprezintă astăzi o realitate
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice, de intensificarea concurenței dintre oamenii politici și jurnaliști și de puterea lor de a limpezi situațiile, de neliniștea crescîndă a jurnaliștilor în fața rolului lor de comunicanți politici. Tot astfel, proporția sporită a mesajelor negative schimbate, de exemplu, în publicitatea televizată americană, ar putea fi considerată ca un semn al transformării dintr-o comunicare politică ce își pierde dimensiunea sa critică rațională în favoarea unei dimensiuni negative care slăbește credibilitatea politicului în ansamblu. Campaniile electorale, moment decisiv în care se relevă mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicarea pe aceste mize-cheie, mai ales pentru faza finală a campaniei sale: apărarea națională, fiscalitatea, jurămîntul pe drapel, pedeapsa cu moartea, permisiile pentru deținuți, lupta împotriva drogurilor. În mod cu totul special, aceste teme au fost exploatate în campania publicitară televizată. Mijloacele mediatice utilizate în marketingul comercial s-au deschis spre marketingul politic, sub rezerva cîtorva condiții regulamentare, variabile de la țară la țară. Partea leului revine suporturilor comunicării de masă, cu acces plătit sau gratuit, adică afișajului, presei scrise, radioului și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
50 sau 100 de persoane. Pentru obținerea unei măsuri fiabile, rezultatele obținute sînt regrupate, timp de mai multe zile consecutive. Aceste sondaje conduc la ajustări foarte rapide ale strategiilor de comunicare și, mai ales, la elaborarea, producerea și difuzarea spoturilor televizate, pentru a se răspunde astfel atacurilor adversarului, sub forma publicității negative, sau pentru a întîmpina un eveniment neprevăzut. Sondajul, cumpărarea de spațiu și publicitatea sînt asociate cu pollsters, media advisors și campain managers, pentru un pilotaj la vedere. Ritmul schimbărilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de a influența în sens invers opinia publică, ba chiar de a o genera pe de-a-ntregul. Influența virtuală a sondajelor asupra electoratului se realizează prin examinarea condițiilor în care acestea sînt publicate. Amintim, de exemplu, atenția acordată de jurnalul televizat sondajelor din campania prezidențială a anului 1988 (Gerstlé et al., in Kaid, 1991). În 106 zile, jurnalul televizat de la orele 2000 de pe canalul TF1 a menționat 70 de sondaje. În ianuarie 10 sondaje, în februarie 18, în martie 23 și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
virtuală a sondajelor asupra electoratului se realizează prin examinarea condițiilor în care acestea sînt publicate. Amintim, de exemplu, atenția acordată de jurnalul televizat sondajelor din campania prezidențială a anului 1988 (Gerstlé et al., in Kaid, 1991). În 106 zile, jurnalul televizat de la orele 2000 de pe canalul TF1 a menționat 70 de sondaje. În ianuarie 10 sondaje, în februarie 18, în martie 23 și 19 pentru primele 17 zile din aprilie, ținîndu-se cont și de interdicția de publicare a rezultatelor în cursul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
18, în martie 23 și 19 pentru primele 17 zile din aprilie, ținîndu-se cont și de interdicția de publicare a rezultatelor în cursul săptămînii de dinaintea turului de scrutin. Aceste cifre demonstrează creșterea regulată a ponderii sondajelor, ca fiind auxiliare informației televizate. Este interesant să comparăm aceste date cu acelea adunate în cele trei networks americane care s-au desfășurat pe durata ultimelor două luni ale campaniei din 1988. Vreme de două luni, jurnalele televizate de la CBS, NBC și ABC, difuzate la
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
CBS, NBC și ABC, difuzate la ore de maximă audiență, au făcut trimitere doar la 25 de sondaje, în timp ce numai TF1, în martie și aprilie, a menționat 42 de sondaje. Dacă se adaugă și referirile la sondajele efectuate în jurnalele televizate ale altor canale (A2, FR3, la Cinq, M6 și Canal Plus), se va observa o creștere a distanței dintre informația americană și cea franceză, în această privință. Acest fapt confirmă succesul sondajelor politice în Franța, precum și contribuția acestora la transformarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din costurile de campanie. În 1988, cînd fiecare candidat a primit cîte 46 milioane de dolari cu titlul de credit federal pentru a-și finanța campania, Bush și Dukakis au cheltuit, în total, 65 milioane de dolari numai pentru publicitatea televizată, sumă la care trebuie adăugate alte 14 milioane de dolari cheltuite de partidul fiecăruia. În 1984, alegerile senatoriale din Carolina de Nord au costat 25 milioane de dolari, pentru doi candidați. Totuși, pentru a ilustra tendința de creștere a costurilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
britanic, lucrurile evoluează la fel. Publicitatea reprezintă aproximativ 70% din cheltuielile de campanie, efectuate de conservatori la nivel național, în timpul alegerilor generale din 1983 și 1987. Observăm însă practici preferențiale, în funcție de culturi. Astfel, universul american este paradisul (sau infernul) publicității televizate, care este, în general, prohibită în universul european. Se pare că în Franța s-a recurs cel mai mult la afișajul politic, însă presei scrise i se dă partea leului din cheltuielile pentru publicitate în Regatul Unit. În 1987, conservatorii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
suportul cel mai grandios, cel mai sofisticat, dar și cel mai costisitor și, în mod ipotetic, drept suportul cel mai eficient, oricît de puțin îndreptățit ar fi. Concluziile pe care le-am putea desprinde din viața politică americană, unde publicitatea televizată a primit dreptul de cetățenie în urmă cu vreo patruzeci de ani, pot trece drept o ilustrare satisfăcătoare, dacă nu ca o anticipare a unui gen emergent al comunicării politice în cadrul altor sisteme.49 Publicitatea televizată este astăzi utilizată în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politică americană, unde publicitatea televizată a primit dreptul de cetățenie în urmă cu vreo patruzeci de ani, pot trece drept o ilustrare satisfăcătoare, dacă nu ca o anticipare a unui gen emergent al comunicării politice în cadrul altor sisteme.49 Publicitatea televizată este astăzi utilizată în mod curent, la toate nivelele electorale ale vieții americane, fiind pe punctul de a influența în întregime ansamblul proceselor și strategiilor de campanie (Kern, 30 Second Politics). Genul a evoluat către un rafinament formal al produsului
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
aplicarea diverselor tipuri de cercetare empirică referitoare la aprecierea unui impact greu de determinat și care ține seama de concurența existentă pe piața mesajelor de orice natură. Din studiile adesea prea limitate, se degajă impresia generală potrivit căreia publicitatea politică televizată poate avea rezultate concrete, reperabile la diverse nivele în spațiul american. Apar mai întîi rezultate directe privind: informarea electorilor, evaluarea candidaților, comportamentele de participație. Plecînd de la rezultatele conative, furculița (depărtarea dintre valorile extreme n. trad.) propusă cu ocazia alegerilor prezidențiale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]