12,390 matches
-
Însărcinați cu explorarea teritoriilor, studiul florei, al faunei și al resurselor economice, topografi. Pentru uz militar, În primul rând, desigur, dar nu numai... În plan religios, reține atenția și provoacă admirație politica inteligentă de cultivare a zeităților locale, reconstrucția unor temple „păgâne” sau, În ordine seculară, a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
secole a Ordinului și o parte secundă intitulată, ca și În celălalt caz, Misiunea, unde survenea dezlegarea misterului. Relativ la partea de istorie, nimic deosebit de semnalat. Se consemnau datele general acceptate de istorici, evitându-se episoadele și amănuntele controversate. Înființarea Ordinului Templului era plasată, corect, undeva Între 1118 și 1120, la circa douăzeci de ani după intrarea În Ierusalim, În iulie 1099, a celui de-al doilea val de cruciați conduși de Godefroy de Bouillon. Cavalerii Săraci ai lui Hristos, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Ordin - de sărăcie, de castitate și de supunere - Îi obligau la o viață austeră, menită să-i țină departe de tentațiile luxuriantului Orient. În ianuarie 1128, la Conciliul de la Troyes, Papa Honorius al II-lea recunoaște și consacră Ordinul Templului, ai cărui membri vor purta de acum mantia albă cu o cruce roșie. Mai-marele bisericii de la Roma acordă templierilor importante privilegii de ordin civic, economic și juridic. Sunt degrevați de servicii către regii și principii din țările lor de baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Papei Clement al V-lea, determinându-l să accepte arestarea lor, și orchestrează, În noaptea de 12 spre 13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului. Li se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se datorează setei de răzbunare și cupidității lui Filip cel Frumos, regele franc având și dorința, și interesul de a-și adjudeca pentru propria vistierie fabulosul tezaur al cavalerilor Templului? Aceste două explicații, ce se sprijină, după cum vezi, pe argumente În care mitul și istoria coabitează frenetic, erau contrazise și practic anulate de documentul aflat În arhiva Centrului, care acredita o cu totul altă motivație pentru Înlăturarea templierilor de pe eșichierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin restaurarea tradiției creștine inițiale și reunificarea celor trei religii ale lui Dumnezeu. În numele Ordinului Templului, câțiva vizionari, călugări războinici, au imaginat proiectul grandios de a domina Occidentul și Orientul unite și de a făuri o civilizație mediteraneeană creștină și musulmană totodată, condusă de un colegiu de oameni luminați. A fost una dintre puținele oportunități ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu nume exotic: Baphomet. Trebuie știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te-ntreb: ai spus că din documentele postume ale lui Noel Corbu ai mai aflat și altceva... - Ca să Înțelegi exact ce anume, trebuie să faci un mic efort de memorie. Mai ții minte cum se termina textul despre desființarea Ordinului Templului și masacrarea membrilor săi, pe care l-ai parcurs În arhiva Centrului? Este acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-o vedeam. Iar timpul, timpul zbura nepăsător și tot mai stresant. Mai consumasem un sfert de oră zadarnic... Deci, pornind din stânga: A, B, C, apoi din dreapta: D, E, F și, În fine, la mijloc, G. Litera care domină tavanul templelor masonice. Hm, prostii, ce-are a face una cu alta? Era o simplă Înșiruire a primelor șapte semne grafice din alfabetul latin, fără nimic simbolic, mistic sau mai știu eu cum Într-Însa, modalitatea cea mai banală de a compartimenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai reacționat și cu varza. Și-apoi nu-mi dau seama ce ai împotriva lobodei. Această vajnică plantă era foarte pe gustul vechilor egipteni, care aveau obiceiul să se uite la ea cu multă venerație. Asirobabilonienii i-au închinat un templu, pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită în sânge. — O mâncau și grecii? - întrebă licărind de speranță bătrânelul. — Nu numai grecii, ci și spartanii, în exemplarele mai viguroase, o foloseau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
uităm că Înainte am crezut altfel și dacă trag lozul cel mare dacă vine unu barosan și-mi face o ofertă și-mi spune mister Niki ești un om făcut te așteaptă plaja de la Miami sau dansatoarele din Bali sau templele aztece din Peru nu te apucă mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți În urmă două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îmi place. Mi-o notez pentru Andor. Am deja un caiet plin de titluri pentru el. Colaborez. Ne sfătuim, o alegem, ștergem prețul de pe ea. La prăvălie, erau deja de ani de zile trei coloane. Provincie romană. Fără măcar un templu, doar un pridvor de casă patriciană. Mai multe mii dintre acestea se odihneau acolo sub pământ, nu trebuia decât să sapi. Astea erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune. Tot din inițiativa lui Zaharel se adunaseră bani pentru cumpărarea unui aparat foarte scump pentru purificarea apei, asigurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Domnului“ deveniseră nerăbdători, încât în secret fiecare își dorea să dea peste ei o calamitate, cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se arate la templu. I se făcuse frică dintr-odată și chiar rușine pentru înscenarea comediei cu proviziile. Porumbița îi dăduse de înțeles că n-o mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât am putut. Fără voi aș fi nimic, dragii mei părinți, frați, prieteni și fără tine, lumină venită din locuri asupra cărora biata mea minte nu poate reflecta. Mă veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
milă de mine, știu că le este, le-o citesc în priviri, e greu să nu-ți fie milă de cineva atât de suferind, ci pentru că trebuie să-mi ispășesc pedeapsa până la capăt. Mă aflu aici, în starea asta, în templul Domnului, cel puțin așa mi s-a spus, iar acum mă chinui în zadar să găsesc o ieșire din încăperea ce deodată-mi pare blestemată și, dacă n-aș fi aproape convins că e un vis, m-aș chinui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați, descopăr în fața acestui om ales sensurile pe care mi le descoperiseră la rândul lor mie, toate acele simboluri încifrate în pereții templului. Acestea, deșarte, ar fi vrut să-mi dea de-nțeles cum că aș fi deținut sensurile întregului univers. Repede, cât mai degrabă să-i cer ajutorul acestui om în legătură cu unele dintre minciunile pe care le-am gândit sau cu impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am să aleg să mă bucur de fiecare moment pe care l-aș putea avea în universul acesta magnific, cu toate că... o știu prea bine, numai contrastele pot face ca universul acesta, precum și altele, să dăinuie încă... Și-atunci? Biserică sau templu masonic? Alb sau negru? Una ori alta? Ori nici una? Ori poate amândouă... Dreapta sau stânga? Sus sau jos? Întâmplare sau plan bine definit în apariția conștiinței? Accident sau acțiune deliberată a unor ființe supreme, ciudățenia aceasta a gândirii? Ori toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toate cele câte le-am făcut. Nu e mai puțin adevărat că numai o frumusețe stranie și o ispită de un romantism străvechi și fermecător ca al locului acela damnat, înnădită cu tinerețea spiritului meu, m-au putut conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a pașilor pierduți, unde nimeni nu intră decât pentru a muri dintre cei profani și pentru a gusta din elixirul neasemuit al luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]