1,581 matches
-
spune că însuși compozitorul, surprins neplăcut de tentativa tenorului, ar fi spus că do-ul acestuia a sunat ca „orăcăitul unei găini căreia tocmai i s-a tăiat gâtul”. Do-urile înalte sunt presărate prin toată literatura de operă. Uneori tenorii își transpun ariile mai jos, sau preferă să cânte în falset. Cel mai negru coșmar rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
orăcăitul unei găini căreia tocmai i s-a tăiat gâtul”. Do-urile înalte sunt presărate prin toată literatura de operă. Uneori tenorii își transpun ariile mai jos, sau preferă să cânte în falset. Cel mai negru coșmar rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
mai negru coșmar rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezentație. Dar, și atunci când tenorul nimerește acuta și o ține prelung, momente ca acesta sunt așa de excitante, încât publicul răzbucnește prematur în aplauze
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezentație. Dar, și atunci când tenorul nimerește acuta și o ține prelung, momente ca acesta sunt așa de excitante, încât publicul răzbucnește prematur în aplauze și ovații. De la natură femeile au voci înalte iar bărbații au voci joase. De aceea, dacă o voce masculină este în
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
aceea, dacă o voce masculină este în stare să cânte atât de sus și cu o așa putere, aceasta este un fenomen rar și aproape nenatural. În secolul XX Alfredo Kraus, Franco Corelli, Jussi Bjoerling, Giuseppe di Stefano au fost tenori care se pot mândri cu do-urile lor. Marele Enrico Caruso a avut unele slabiciuni la acest punct, dar a muncit din greu pentru a-și dezvolta acutele. „Lombardi i-a destăinuit cântărețului toate secretele unei emisiuni bune în toate
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
păreri ironice îl numesc în glumă "Si-mingo". Pavarotti s-a consacrat la Metropolitan în rolul lui Tonio din "La Fille du Regiment" de Donizetti, rol binecunoscut pentru aria „Pour mon âme”, aria cu nouă do-uri, numită și „Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reușit performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
Fille du Regiment" de Donizetti, rol binecunoscut pentru aria „Pour mon âme”, aria cu nouă do-uri, numită și „Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reușit performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru prima dată „"do di petto"”. Analele tenorilor spun că acesta s-ar fi sinucis aruncându-se pe fereastră, în urma
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
binecunoscut pentru aria „Pour mon âme”, aria cu nouă do-uri, numită și „Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reușit performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru prima dată „"do di petto"”. Analele tenorilor spun că acesta s-ar fi sinucis aruncându-se pe fereastră, în urma încercărilor disperate dar nereușite de a
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
aria cu nouă do-uri, numită și „Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reușit performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru prima dată „"do di petto"”. Analele tenorilor spun că acesta s-ar fi sinucis aruncându-se pe fereastră, în urma încercărilor disperate dar nereușite de a ajunge la celebra și mult aclamata
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru prima dată „"do di petto"”. Analele tenorilor spun că acesta s-ar fi sinucis aruncându-se pe fereastră, în urma încercărilor disperate dar nereușite de a ajunge la celebra și mult aclamata acută.
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
decembrie 2011. Cei doi s-au căsătorit pe 19 octombrie 2012 în stațiunea Borgo Egnazia în Fasano, Italia. Timberlake a declarat că are tulburări obsesiv-compulsive (OCD) combinat cu Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție (ADHD). Timberlake are o voce de tenor. În timpul producției albumului "FutureSex/LoveSounds", Timberlake a fost interesat în muzică rock. Această inspirație a fost folosită în abordarea să de a înregistra cântecele. Timberlake a declarat că a vrut să interpreteze cântecul că și un cântăreț rock and roll
Justin Timberlake () [Corola-website/Science/311882_a_313211]
-
(n. 21 octombrie 1974, Goruni, comuna Tomești, județul Iași) este un tenor român. Iubitor al muzicii de operă și cântăreț fără studii de specialitate, Busuioc a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să își facă intrarea în lumea operei. Pentru a-și întreține familia, s-a angajat ca muncitor în Spania
Costel Busuioc () [Corola-website/Science/311930_a_313259]
-
pe toate corzile) sau un violoncel. Cele mai multe instrumente soliste sunt monofonice (nu pot produce sau nu practică interpretarea pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare - diverse
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
(n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
(n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită de Octav Enigărescu. A debutat la Opera Română din București
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită de Octav Enigărescu. A debutat la Opera Română din București la 9 ianuarie 1966, în rolul Arlecchino din "Pagliacci" de Ruggero Leoncavallo. Cariera sa în România a fost relativ scurtă. A cântat numai
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de “refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei “misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de “trădare de țară”. În urma modificării Codului Penal în 1973, procesul este rejudecat în contumacie și tenorul Vasile Moldoveanu este condamnat la cinci ani de închisoare și confiscarea averii. Cazuri similare, la fel de neobișnuite, sunt și cel al regizorului român Petrică Ionescu, sau al balerinului Sergiu Stefanschi. În anul 1972 debutează în rolul lui Manrico ("Il trovatore") la
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
în rolul lui Rodolfo, din opera "La bohème", având-o ca parteneră în rolul lui Mimi pe Renata Scotto, alături de care va cânta apoi în mai multe spectacole. La Metropolitan Opera a cântat 105 spectacole, mai mult decât oricare alt tenor român, fiind solistul de naționalitate română cu cele mai multe prezențe în rol principal, de după război. Pentru comparație, în aceeași perioadă în care Vasile Moldoveanu cânta la Metropolitan, 1977-1986, Luciano Pavarotti avea 100 de apariții, Plácido Domingo - 149, iar José Carreras - 51
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
de operă de primă mărime unde nu a cântat a fost Teatro alla Scala din Milano, deși au existat discuții pentru un spectacol cu "I Vespri siciliani". Vasile Moldoveanu avea o voce cu un timbru foarte plăcut și vibrant, de tenor liric, așa cum s-a considerat întotdeauna, dar cu un registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) dar și dramatice (Radames, Dick Johnson
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
Vasile Moldoveanu avea o voce cu un timbru foarte plăcut și vibrant, de tenor liric, așa cum s-a considerat întotdeauna, dar cu un registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) dar și dramatice (Radames, Dick Johnson). Vocea sa, comparată uneori cu cea a unor mari tenori din trecut ca Giovanni Martinelli sau Franco Corelli, era dublată și de un fizic suplu și o
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) dar și dramatice (Radames, Dick Johnson). Vocea sa, comparată uneori cu cea a unor mari tenori din trecut ca Giovanni Martinelli sau Franco Corelli, era dublată și de un fizic suplu și o privire ardentă, ceea ce făcea să fie foarte apreciat în unele roluri, de exemplu Luigi din "Il tabarro", în urma transmisiunii TV a acestui spectacol
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
care transmisiunile TV live erau la începutul lor, Vasile Moldoveanu este puțin cunoscut în România. Această lipsă a notorietății sale a fost cauzată în mod special de cenzura care opera în timpul comunismului în România, chiar în aceeași perioadă în care tenorul român era la apogeul carierei. În anul 2010, Vasile Moldoveanu a făcut apel la decizia de condamnare cu închisoarea și a fost achitat definitiv. În anul 2012, a fost decorat cu ordinul “Steaua României” în grad de Comandor, una dintre
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
din Racovița între anii 1906 - 1913 și cu ocazia mutării familiei la București a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr. Încă din anii de liceu a activat în trupa de revistă a teatrului Constantin Tănase unde a interpretat și roluri de tenor. În perioada anilor 1921 - 1923 a urmat cursurile Conservatorului din București la terminarea cărora s-a stabilit în orașul Sibiu unde a format o trupă de teatru cu care a dat numeroase spectacole în scopuri filantropice. În 1946 a devenit
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din punct de
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]