4,773 matches
-
la anunțuri publicitare, care inițial pigmentau umoristic un spațiu abundând de cele mai diverse informații și știri de ultimă oră. S.m.i. și a. este o tipică publicație de autor, purtând în configurație și mesaj marca personalității lui Camil Petrescu, teoreticianul „noocrației necesare”. G. O.
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Ovid Densusianu, N. Cartojan, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu. Sunt luate în discuție creația literară a lui C. Rădulescu-Motru (dramaturgia), studiile și cursurile lui de estetică sau despre literatură. S. se numără între teoreticienii români ai conceptului de generație, în lucrarea Generație și cultură analizând, în premieră, și concepția lui Mircea Vulcănescu în această privință. Alte cercetări se referă la lectura publică și, în genere, la receptarea cărții de cultură în diverse medii sociale
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
carte, Pe drumul culturii noi (1952), ilustrare a momentului marcat de entuziasm în fața manifestărilor culturii socialiste, adună articolele și „studiile critice” publicate începând din 1946 în „Scânteia” și „Lupta de clasă”. Înscriindu-se alături de Mihai Novicov și Nicolae Moraru printre teoreticienii realismului socialist, Ș. proclamă lupta împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
lupta împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid, I. V. Stalin, teoretician genial și înfăptuitor al revoluției culturale. În volum intră și cronici laudative la adresa „noii literaturi”, elogiul vizând Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, Minerii de Mihail Davidoglu sau Negura de Eusebiu Camilar. Paginile din Reportaj din China nouă (1952) notează vizita
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre pictură etc. Pentru că semnificația unui simbol sau a unui mit nu poate
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
ȘERBAN, Ion Vasile (8.VIII.1942, Dumbrăveni - 30.IX.2005, București), critic și teoretician literar. Este fiul Victoriei Șerban (n. Costea) și al lui Vasile Șerban, învățători. Face școala elementară și liceul la Dumbrăveni, apoi urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965). Obține titlul de doctor cu teza
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
în egală măsură excesele interpretative ale sociologismului vulgar - spre care riscă să alunece chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al operei literare, autonomă ca esență și heteronomă ca inserție în social. Studiul Critica sociologică (1983) completează demonstrația riguroasă și uneori pedantă din lucrarea anterioară printr-o tentativă de a fixa statutul criticii sociologice cu
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
funcția lui modelatoare prezentate cu acuratețe, iar logosul specific supus unei lecturi moderne, care atestă și cunoașterea unor discipline înrudite, cum sunt sociologia, semiotica, psihologia. Cu volumul Dincoace de sacru, dincolo de profan (1994) Ș. se afirmă și mai pronunțat ca teoretician preocupat de definirea deschiderilor metodologice în cercetarea culturii populare, opțiunea sa declarată mergând spre perspectivarea antropologică a fenomenului cultural. Esențiale sunt, în această privință, „viziunea integratoare asupra fenomenelor, care pleacă de la presupoziția că nimic în sistemul culturii (inclusiv al celei
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau, În bună tradiție hegeliană, etape necesare ale dezvoltării, imperfecte, dar nu lipsite de semnificație. Nu rezulta de aici, bineînțeles, o conciliere totală cu tradiția; Însă teoreticianul devenea inevitabil predispus a-i acorda un anumit credit. Tendința s-a menținut după Întoarcerea lui Boerescu la București. Conținutul „profesiunii de credință” publicate În Naționalul din 26 octombrie/ 7 noiembrie 1858 accentua tentația conservatoare. Deși În continuare critic față de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
în volumul Alfa (1957-1967) (1967) unde mitologia lirică se diversifică. A treia fază a lirismului lui S. este aceea din În dulcele stil clasic. Poetul încearcă să se despartă acum de modelele modernității și să rescrie (să recicleze, cum zic teoreticienii postmodernismului, printre ei: Guy Scarpetta) fantasmele vechi ale poeziei, cu precădere fantasmele (vederile) și miturile romantismului. Postmodernismul românesc, în latura lirică, debutează probabil cu această carte în care ludicul, vizionaristul, manieristul S. reabilitează un număr de specii corupte de timp
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule, ci cu necuvinte, altfel zis, cu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
artistice era încurajată de cronicarii „Gândirii”, în special de cel muzical, G. Breazul, și de cel plastic, Francisc Șirato. Pictorul A. Demian a decorat paginile revistei în stil bizantin. În deceniul al patrulea etnicismul și ortodoxismul și-au avut un teoretician în Vasile Băncilă. Nu toți colaboratorii „Gândirii”, fie aceștia eseiști, critici, gânditori, aderau la sensul ideologic al orientării promovate de directorul revistei. Adepți, cu toții, ai spiritualului și ai unei creații cu caracter național, unii refuză ortodoxismul dogmatic, propunând libera interpretare
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
să capete dimensiune romanescă. „Personajul” Heliade crește, își acumulează substanța din documente variate, din contemporaneitate, din istoria culturii românești și, nu în ultimul rând, din corespondența sa, amplu citată, iar istoria omului Heliade luminează pas cu pas compartimentele operei de teoretician și critic, publicist, prozator, om de teatru. Autorul monografiei dezvoltă un discurs comprehensiv și echilibrat, sintetizează documente biografice, de istorie culturală, dar și politică. Privirea diacronică și pasajele analitice dovedesc un spirit mobil, temperat însă de luciditatea documentaristului. În cursul
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
TUDORICĂ, Alexandru (14.IV.1942, București), istoric și teoretician literar. Este fiul Floricăi Tudorică (n. Dobrescu), economistă, și al lui Nicolae Tudorică, ofițer. Își face studiile la București, unde va fi licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română (1964) și va obține doctoratul în filologie (1980). Intră în
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
Analiză și interpretare (1972). Va colabora, în calitate de coautor și la alte lucrări: Teorie literară, stilistică și compoziție (1980), Analize de texte poetice (1986), Literatura română contemporană (1993), Literatura română. Dicționar de opere (2003). Principala lucrare a lui T., Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii, apărută în 1981, la origine teză de doctorat, pleacă de la prezentarea unor concepte estetice de bază, spre a întocmi apoi, într-o primă secțiune, o succintă „biografie” a operei lui Mihail Dragomirescu, jalonată de lucrări ce prefigurează sistemul
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
a științei literare de pretutindeni, încât - crede T. - „dacă am înlocui terminologia de epocă prin una modernă, multe dintre ideile cuprinse în această parte a teoriei sale s-ar putea așeza, aproape fără schimbare, în noile tipare”. SCRIERI: Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii, București, 1981. Repere bibliografice: N. Rață-Dumitriu, „Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii”, LL, 1982, 2. D. Mc.
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
terminologia de epocă prin una modernă, multe dintre ideile cuprinse în această parte a teoriei sale s-ar putea așeza, aproape fără schimbare, în noile tipare”. SCRIERI: Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii, București, 1981. Repere bibliografice: N. Rață-Dumitriu, „Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii”, LL, 1982, 2. D. Mc.
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
Mărie sau Despre frumos în cultura orală (2001). Sunt programatice pentru el reformularea definițiilor culturii tradiționale, detașarea netă de practicile studiilor tematiste, conținutiste, de abordarea cantitativă, descriptivistă, de tehnicismul mărunt, cercetătorul alegând examinarea calitativă, axiologică a creației populare, convins, spre deosebire de teoreticienii utilitarismului creației folclorice, că în spațiul oralității frumosul este evident, că în mediile tradiționale au existat inși înzestrați, care și-au performat creațiile pentru delectarea artistică, că aceștia au avut o conștiință estetică explicită. U. refuză termenul „folclor”, preferându-l
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
VASILE, Marian (19.IV.1938, Lișteava, j. Dolj - 17.II.2006, București), teoretician și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Vasile, țărani, și frate cu poetul Gh. D. Vasile. Urmează școala generală în comuna natală (1945-1952), Școala Medie nr. 2 din Craiova (1952-1955) și Facultatea de Filologie, secția
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
Tristan Tzara, dar se trece și prin poezia franceză de la Victor Hugo încoace, pentru a se descoperi un perigeu negativ al subiectului abordat. Aceste studii vor fi adunate în volumul Disocieri în teoria culturii și artei moderne (1975), în care teoreticianul ambiționează să construiască un sistem moral al valorilor culturale, fără a oferi însă repere convingătoare sub raportul informației, ca și al argumentației, mergând pe aceeași idee uzitată: omul trebuie să aibă ca mod specific de existență individualitatea morală, garantată doar
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
VASILIU, Florin (11.III.1929, Botoșani - 23.IX.2001, Piatra Neamț), poet, traducător, critic și teoretician literar. Este fiul Profirei (n. Luca) și al lui Leon Vasiliu, ofițer. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1936-1948) și Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic Iași, absolvită în 1952. După licență lucrează ca inginer în ministerele
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
XENOPOL, A.[lexandru] D. (23.III.1847, Iași - 27.II.1920, București), teoretician și istoric al literaturii, autor de versuri și proză. Este primul născut din cei șase copii ai Mariei (n. Vasiliu) și ai lui Dimitrie Xenopol, pedagog; Adela Xenopol și Nicolae D. Xenopol îi sunt frați. Tatăl său, probabil autodidact, dar
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice, poeme pure, pline de tensiune și farmec” (Elena Zaharia-Filipaș), dintre atenția specială acordată detaliului, definitorie pentru stilul decadentismului de la finele secolului al XIX-lea, și viziunea teoreticianului literar ca amplificare și modulare în chei retorice diverse a aceleiași esențe poematice. Publicistica lui V., întinsă pe trei decenii, din 1913 până în 1945, acoperă ariile tematice fundamentale ale jurnalisticii românești din epocă, de la cronica literară și culturală la militantismul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
întâlni, privindu-i sub două aspecte - în societate și în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă, cu accent omagial și totuși croită cu o certă seriozitate analitică. Profilul istoricului literar definit de vocația sintezei, al istoricului de teatru, al teoreticianului culturii și al memorialistului este completat de activitatea dascălului și a cărturarului, prezent, cu verbul lui vibrant, în numeroase împrejurări culturale. SCRIERI: Spiritualități românești, București, 1941; ed. îngr. Marin Diaconu, București, 2001; Destinul personalității. Contribuții la cunoașterea omului și culturii
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
, Mihai (6.XI.1940, București), istoric literar, critic și teoretician, prozator. Este fiul Floricăi (n. Penescu) și al lui Pantazi Zamfir, funcționar. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București (1957), urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității bucureștene (1957-1962), devenind apoi asistent la Catedra de literatură
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]