2,816 matches
-
procesul de educare sau reeducare prin kinetotereapie, terapeutul intră în legătură și cu subiecți care prezintă constituții dizarmonice, manifestate prin elemente disproporționate, având calități, dar și particularități contradictorii, fiind dotați într-o anumită direcție, dar cu lipsuri în alte direcții. Terapeutul trebuie să cunoască aceste manifestări, pentru a selecționa sistemul de mijloace, a organiza și conduce procesul de recuperare, în acord cu particularitățile psihice ale subiectului. Atenția trebuie orientată asupra constituției psihopatice a subiecților, care se pot manifesta sub următoarele forme
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
faptelor ce demonstrează adevărul care trebuie convertit în convingere; metoda asociației necesității unei acțiuni cu o motivație superioară, de perspectivă, privind foloasele acesteia pentru sine și pentru societate. CONVORBIRE (de la convorbi < con + vorbi, după germ. unterreden)- Definește schimbul verbal dintre terapeut și pacient prin care se transmit idei, păreri, opinii asupra realității în care se află subiectul pe plan motric sau psihomotric, asupra modului de organizare și desfășurare, precum și a sistemului de lucru din cadrul procesului de recuperare. Prin intermediul convorbirii terapeutul urmărește
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dintre terapeut și pacient prin care se transmit idei, păreri, opinii asupra realității în care se află subiectul pe plan motric sau psihomotric, asupra modului de organizare și desfășurare, precum și a sistemului de lucru din cadrul procesului de recuperare. Prin intermediul convorbirii terapeutul urmărește să cunoască unele aspecte ale vieții psihice a subiectului, solicitându-i ca răspunsurile să fie sincere, pentru a putea constata unele aspecte ale vieții sale pe plan motric și psihic. Abilitatea terapeutului de a pune întrebări și de a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dezorientare temporo-spațială, halucinații prepoderent auditive și vizuale, incoerență în gândire, agitație psihomotoare și anxietate sau euforie, în funcție de trăirile din cursul perioadei psihotice. Poate apărea în boli psihotice, metabolice, intoxicații sau infecții. DEMONSTRAȚIE (< fr. démonstration, cf. lat. demonstratio) - Metodă prin care terapeutul îi prezintă pacientului, verbal sau practic, modul în care trebuie executată o acțiune motrică. Cerințele unei bune prezentări sunt: a) să fie corectă și adaptată nivelului de înțelegere al pacientului; b) să scoată în evidență momentele esențiale ale structurii actului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
contribui la dezvoltarea autonomiei și personalității acestuia. În procesul de recuperare, dezvoltarea motrică se referă la dobândirea sau redobândirea capacității motrice sau psihomotrice. Pacientul trebuie să înțeleagă, să asimileze și să valorifice treptat sistemul de mijloace utilizat în activitățile cu terapeutul, să manifeste interes pentru dobândirea de cunoștințe cu referire la afecțiunea sa. Terapeutul trebuie să asigure condițiile optime pentru ca pacientul să participe activ și conștient în procesul de recuperare. DEXTERITATE (< fr. dextérité, cf. lat. dexteritas, -atis) - Capacitate motoare de un
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se referă la dobândirea sau redobândirea capacității motrice sau psihomotrice. Pacientul trebuie să înțeleagă, să asimileze și să valorifice treptat sistemul de mijloace utilizat în activitățile cu terapeutul, să manifeste interes pentru dobândirea de cunoștințe cu referire la afecțiunea sa. Terapeutul trebuie să asigure condițiile optime pentru ca pacientul să participe activ și conștient în procesul de recuperare. DEXTERITATE (< fr. dextérité, cf. lat. dexteritas, -atis) - Capacitate motoare de un nivel superior, exprimată prin abilitatea de a efectua mișcări precise, rapide, eficiente și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bronhoaspirația. Un aspect important îl reprezintă pătrunderea alimentelor în căile respiratorii, cu apariția riscului de înecare. Și în acest caz se aplică manevra Heimlich, care va permite eliminarea corpurilor străine. Pacientul este așezat pe un scaun sau la marginea patului, terapeutul fiind plasat în partea din spate a pacientului, brațele îi înconjoară trunchiul, plasându-i mâinile unite pe abdomen. Se exercită o presiune asupra diafragmei, presiune ce va comprima plămânii, determinând expirarea bruscă a aerului, deci și a alimentelor ce au
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
acțiunii și de a analiza efectul ei. Este aptitudinea intelectuală caracterizată prin posibilitatea de a distinge esențialul și neesențialul, de a evidenția cele mai fine deosebiri dintre lucruri, de a pătrunde în elementele de subtilitate și de a aprecia nuanțele. Terapeutul trebuie să analizeze cu multă atenție proiectul acțiunilor pe care urmează să le aplice în procesul de recuperare, să utilizeze acele metode și sisteme de mijloace care corespund cel mai bine particularităților individuale, dar și specificului afecțiunii de recuperat. DISCOPATIE
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
utilizată va fi în funcție de forma dorsalgiei, rigidă sau suplă. În dorsalgia rigidă, orientarea tratamentului este spre asuplizarea zonei rigide, în timp ce în dorsalgia suplă se evită asuplizarea, accentul fiind pus pe antrenamentul muscular. DOZARE (de la doza < fr. doser) - Procedeu prin care terapeutul eșalonează cantitatea acțiunilor ce urmează a fi efectuate de către pacient într-un anumit interval de timp. Este necesar să se asigure condiții optime de lucru pentru a-i oferi pacientului posibilități de adaptare a capacităților energetice și psiho-fiziologice pe care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
glota se deschide, fapt ce conduce la o expirație bruscă, în care aerul comprimat este expulzat, antrenând parțial - sau în totalitate - secrețiile pe care le întâlnește. În funcție de particularitățile de vârstă, de localizarea secrețiilor, de posibilitățile de cooperare a bolnavului cu terapeutul, se stabilește durata pauzelor și numărul de reprize. Un rol important în antrenarea secrețiilor bronșice îl au unele manevre de masaj, aplicate pe torace, în dreptul zonelor încărcate, bolnavul fiind în faza expiratorie. Manevrele cu cea mai largă utilizare și eficacitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aspecte legate de nivelul atins, poziția antalgică pe care o adoptă (poziția utilizată pentru tracțiune), vârsta și în special gradul de mineralizare a scheletului, problemele de respirație care ar putea influența utilizarea corsetului toracal, intensitatea durerii și a contracturilor musculare. Terapeutul are obligația de a-l informa pe pacient asupra modului de desfășurare a acțiunii, pentru a înțelege că exercițiul este utilizat în vederea diminuării durerilor articulare și discale și calmarea acestora, fapt ce impune semnalarea oricărei dureri ce apare în timpul tracțiunii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de mișcări utilizat, poziția finală. Prezentarea exercițiului să fie succintă; să cuprindă elementele esențiale care să fie înțelese de pacient, să-i stimuleze participarea conștientă și activă (în cazul acțiunilor dinamice) sau să-și orienteze atenția asupra acțiunilor efectuate de către terapeut (în cazul mobilizărilor pasive). Efectuarea exercițiului vizează: captarea atenției prin comanda pregătitoare; efectuarea acțiunii, cu sau fără ajutorul terapeutului (prin indicarea timpilor de execuție sau prin dirijarea mișcărilor). Corectarea execuției vizează modul în care mișcările sunt situate spațial și temporal
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cea a conceptelor implicate în actul explicativ. În prezent sunt utilizate diferite tipuri de explicații: cauzale, funcționale, strucutrale, probabilistice. În procesul de reeducare motrică și psihomotrică, explicația are un rol determinant pentru cunoașterea și aplicarea sistemului de mijloace pe care terapeutul le selecționează în funcție de nivelul de înțelegere al pacientului. EXPRESIE MOTRICĂ (engl. motrical expression) - Reprezintă totalitatea reacțiilor sau manifestărilor motrice realizate de corpul uman în raport cu diversitatea stimulilor din mediu. După Soubiran și Coste (1975), corpul este teatrul expresiei motrice prin excelență
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
b) de informare, cu scopul de a aprecia factorii care au determinat această stare; c) de diagnosticare, efectuată de către medic și psiholog, iar kinetoterapeutul, pe baza unor teste specifice, pune în evidență componentele motrice și psihomotrice afectate; d) de prognostic - terapeutul are posibilitatea să elaboreze unele elemente de prognoză prin care să informeze familia asupra posibilităților și limitelor procesului de recuperare. Funcțiile sunt (Popescu-Neveanu, 1978): de înregistrare, de reglare și de elaborare la nivelul cortexului, desfășurate în plan mintal - discriminări și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gambei pe coapsă. Tulburările asociate pe care le determină hemiplegia și care conduc la pierderea motilități sunt: reducerea vederii pe partea de corp afectată (hemianopsia laterală); înțelegerea și exprimarea cuvintelor este afectată (afazia); nu pot fi executate mișcările indicate de terapeut (apraxia); nu poate recunoaște obiectele uzuale (agnozia). Albert (1969) clasifică această afecțiune în funcție de evoluția ei: hemiplegia profundă, de gravitate intermediară și hemiplegia frustă. Tratamentul este orientat pe două direcții: 1) după instalarea hemiplegiei flasce, când bolnavul nu participă activ, se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poate fi între 5 și 45 de minute. Se recomandă două ședințe pe săptămână sau una la două zile. După duș, pacientul trebuie să se odihnească într-o sală la temperatura de 32-33 °C. Înainte de a introduce pacientul în apă, terapeutul trebuie să aibă în vedere: prevenirea căderii pacientului atât în apă, cât și în afara ei; să apeleze la personal specializat pentru a asigura transportul, introducerea și scoaterea pacientului din apă; să verifice temperatura apei; să avertizeze pacientul asupra problemelor de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
psihic, având caracteristici aparte și exercitând un rol important în determinarea/reglarea conduitelor; c) ca mod specific și de existență a sinelui și ca latură a eului și supraeului. INDICAȚII METODICE (engl. methodical indications) - Sistemul de sugestii metodice pe care terapeutul le utilizează în procesul de recuperare, având rolul de a particulariza principalele momente ale execuției unei acțiuni motrice și de a crește interesul pacientului asupra acțiunilor în curs de desfășurare. Cauzele care determină selecționarea sistemului respectiv de mijloace sunt motivate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a unui organ sau a unei articulații; mobilitate crescută la nivelul unei articulații (Rusu, 1983). LECȚIE (< germ. Lektion, cf. lat. lectio, -onis) - Proces psihopedagogic organizat prin care kinetoterapeutul urmărește să recupereze tulburările motrice sau psihomotrice ale unui subiect. Relațiile dintre terapeut și pacient trebuie să se situeze la un nivel de strânsă cooperare. Pacientul trebuie să-și concentreze atenția asupra acțiunilor, pasive sau active, pe care terapeutul le aplică. Durata unei lecții este în funcție de capacitatea de adaptare și de reacțiile pacientului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care kinetoterapeutul urmărește să recupereze tulburările motrice sau psihomotrice ale unui subiect. Relațiile dintre terapeut și pacient trebuie să se situeze la un nivel de strânsă cooperare. Pacientul trebuie să-și concentreze atenția asupra acțiunilor, pasive sau active, pe care terapeutul le aplică. Durata unei lecții este în funcție de capacitatea de adaptare și de reacțiile pacientului în raport cu nivelul solicitărilor, dar și de vârsta sa. Se impune ca la începutul activității recuperatorii durata unei lecții să fie mai scurtă, motivat de faptul că
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcarea până la limita senzației de durere, fără a o depăși); să se realizeze un acord între ritmul respirator și cel al mișcărilor; se evită oboseala musculară, în condițiile în care se alternează părțile de corp implicate în tratament; comunicarea dintre terapeut și pacient urmărește influențarea rezultatului. Considerăm că noțiunea de lecție este cea mai potrivită, întrucât sunt prezente cele trei laturi ale unui proces de instruire: educator, educat și cadrul de lucru specific (spațiul și echipamentele necesare). LEGĂNARE (< lat. liginare < ligare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sale normale, recurgerea la mișcările de substituție devine obligatorie pentru kinetoterapeut (Baciu et al., 1981). LE MÉTAYER (nume propriu) - Procedeu tehnic de relaxare a membrului superior afectat, care constă în următoarele (vezi fig. 56 a-m): a) pacientul în așezat, terapeutul, plasat în spatele său, apucă brațul afectat și-l duce în adducție și rotație internă și cu extensia cotului; se execută relaxare prin scuturarea bicepsului; b) relaxarea flexorilor mâinii; c) cu mâna în flexie, se execută supinația și abducția policelui; d
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
extensia mâinii și a degetelor, abducția policelui; e) abducția brațului, extensia și supinația mâinii, poziție în care se execută mișcări de rotație și scuturări ale brațului; f)poziționarea brațului în abducție și cu menținerea mâinii în extensie; din această poziție, terapeutul execută mișcări de rotație și ușoare scuturări ale brațului; g) în condițiile în care mușchiul nu se relaxează, se continuă acțiunea prin următoarele mișcări: brațul este dus în retroducție, menținând mâna în extensie; h) pacientul este plasat în decubit dorsal
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o alimentație nepotrivită. Poate determina sindroame carențiale, dependență, toxicitate sau obezitate. Atunci când aportul de alimente este crescut, efectele supranutriției au drept cauze: efortul fizic redus, consumul exagerat de vitamine și de oligoelemente. MANEVRAREA PACIENTULUI (engl. patient manipulation) - Acțiuni efectuate de terapeut prin care se urmărește plasarea pacientului într-o poziție corespunzătoare, pentru a putea fi prelucrate segmentele corporale, în acord cu planul terapeutic specific afecțiunii respective. În acțiunile de manevrare a unui pacient trebuie să se aibă în vedere trei reguli
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tehnicile bazate pe persuasiune, care se exercită direct asupra atitudinilor sau personalității oamenilor, și tehnologiile comportamentale, pe care nu le-ar fi avut spontan. În practica kinetoterapeutică, manipularea este reprezentată - după Sbenghe (1987) - de mișcarea pasivă aplicată cu mâna de către terapeut, cu scopul de a mobiliza articulația afectată. Tehnica unei manipulări are momente precise, cum ar fi: segmentul de manipulat trebuie poziționat la început în așa fel încât să permită utilizarea manipulării; din acest moment, cu musculatura relaxată, segmentul este mișcat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
moment, cu musculatura relaxată, segmentul este mișcat de către kinetoterapeut până la limita maximă permisă de direcția de mișcare. Manipularea are trei momente precise: punerea în poziție, punerea în tensiune și impulsul manipulativ. Sunt utilizate două procedee de manipulare: manevrele prin care terapeutul execută îndoiri și întinderi la nivelul unei articulații cu scopul de a menține mobilitatea, având în vedere acționarea doar până la pragul dureros și presiunile aplicate cu podul palmei de către terapeut pe suprafețele corporale. Aplicarea acestui procedeu are la bază două
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]