835,971 matches
-
εστίν ειδησις του ζητουμένον, το εν τούτω το ιδειν, εν τω μη ιδειν - de „o cunoaștere prin necunoaștere”, de o „beție sobră” sau „beție trează” și așa mai departe - ή θεια τε καί νηφάλιος μέθη, δι' ης εξιστάται αυτός ἐαντου. Termenul ἔκστασις<footnote Asupra utilizării date de Sfântul Grigorie limbajului extazului, a se vedea și Völker, Gregor von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden: Steiner, 1955, p. 202 sq., Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 259-273. footnote>, pentru care o bună redare o constituie poate
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
136. footnote>. Totuși, se îndepărtează în mod evident de cadrul pur euharistic în uzul pe care îl dă ideii de „îmbătare de Dumnezeu”<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 322. footnote>. În contextul utilizării gregoriene a termenului „beție” este probabil să fie o influență neoplatonică, dar Sfântul Grigorie o interpretează în sensul unei teologii creștine emergente<footnote A se vedea K. Gronau, De Basilio Gregorio Nazianzeno Nyssenoque Platonis Imitatoribus, Gottingen, 1908; R. E. Heine, Perfection in the
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Vie Spirituelle, 76, 1947, p. 574-591. footnote>. Anterior Sfântului Grigorie, Filon Alexandrinul (n. 25 î. Hr. d. 40 d. Hr.)<footnote Filon din Alexandria a fost un filosof mistic evreu de limba greacă din Egipt, șeful școlii iudeo alexandrine. footnote> utilizează termenul „beție” pentru a descrie o stare de extaz, din perspectiva profeției și a uniunii mistice<footnote Philon, Opera, Londra, ed. Mangey, 1742, I.103.32; I.60.31; I.16.22; Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Philon, Leg. All. I, 82-84; E. R. Goodenough, Jewish Symbols in the Roman Period, vol. 6:202, New York, 1956; Lewy, Sobria Ebrietas ..., p. 10-12; apud Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 309. footnote>. Νηφάλιος μέθη este un termen propriu filonic și constă într-o stare mistică ce se îndeplinește prin unirea spiritului uman cu ființa lui Dumnezeu. Această expresie<footnote La care teologii ortodocși dintotdeauna nu subscriu întru totul. footnote>, cu multe modificări a trecut în patristică: lipsește
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
aici a împrumutat Filon expresia (Platonisme ..., p. 290). Totuși, Wolfson preferă să noteze că referința la beția trează din lucrarea lui Filon ia naștere dintr-o comparație cu extazul adus voluntar prin ingurgitarea de vin tare în cultul lui Dionisos. „Termenul utilizat pentru descrierea nebuniei bete este βεβάχχευται, literal, posedat de nebunia bahică, a festivalurilor lui Bacchus sau Dionisos, la care nebunia era provocată voluntar prin consumul de vin” (H. A. Wolfson, op. cit., p. 49 sq.). footnote>. El este de părere că
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
310. footnote>. Destul de diferită deci - și prezentând un contrast caracteristic - este utilizarea dată de Plotin imagisticii beției (Enneade, VI. 7. 35. 24 sq., v. 8.10.31 sq.) sau cuvântului ἔκστασις (VI.9.11.23)<footnote Utilizarea de către Plotin a termenului este excepțională: a se compara cu V.3.7.13. Și unul dintre cuvintele care o însoțesc este στάσις; apud Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine..., p. 136. footnote>, unde esența constă în condiția mentală a misticului. La Sfântul Grigorie
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
această evoluție. Filon instilează conceptului elenistic al beției un monoteism iudaic și înțelegerea a ceea ce era central convingerilor sale fundamentale, și această interpretare este cea care se poate să fi oferit o posibilă inspirație Sfinților Părinți creștini în utilizarea acestui termen. Pentru Origen, de pildă, unele taine sunt de nepătruns: Tatăl se ascunde în întuneric, tainele sunt accesibile doar îngerilor, însă există și unele descoperite de ființa contemplativă. „Lumina divină ce vine de la Tatăl iluminează ochii săi spirituali. Logosul, precum vinul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
idee centrală este, așa cum precizează exact titlul, idealul perfecțiunii la Origen. Astfel, într-un pasaj din Homiliae in Numeros, XXVII<footnote Griechischen Christlichen Schriftsteller, Leipzig: J. C. Hinrichs, 1921, VII.275.17. footnote>, citim: „Pentru că nu putem exprima în latină termenul ἔκστασις într-un singur cuvânt, el se referă la mintea înspăimântată în admirația față de un lucru de preț. Deci, asta se înțelege prin «contemplatio stuporis», când mintea este înspăimântată și uluită de recunoașterea lucrurilor mărețe și minunate”. Ultima propoziție îi
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
lipsei de disciplină și a ascetismului, dar și consiliază împotriva celor care, experimentând harul divin și trăind o viață de autocontrol, presupun că sunt liberi de păcat<footnote Ibidem, 17.6. footnote>. Anterior Sfinților Macarie și Grigorie de Nyssa, utilizarea termenului beție în creștinism îmbrăcase în principal o conotație punitivă, fiind enumerate pericolele și nedreptățile aduse de beție<footnote Clement, Pedagogul, 2, 2, Eusebiu, Istoria bisericească, I. 2.21, Sf. Ioan Hrisostom, Omilia 20, 1 la Geneză, P. G. LIII, col
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
dintre entitățile contrare, tendința către prezentarea unor înfruntări existențialiste etc. Reținem limitarea voită a spectaculozității muzicii și rămânerea în cadrul liricului calm și a unei seninătăți care cunoaște, deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice, este din ce în ce mai evidentă. În consecință, înțelegerea particuralităților proprii cvartetelor românești trebuie să aibă în vedere aceste componente de stil. Sunt concludente, în acest sens, încercările lui Georege Enescu (1881-1955) vizând întemeierea unui
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
convingerea că amândoi facem parte dintr-un univers mirific în care doar anumiți inițiați pot patrunde. I-am respectat convingerile national-crestine și mi-a respectat convingerile mele creștin-democrate. Analist politic de mare finețe, Zahu Până a identifcat și condamnat în termeni duri, factorii implicați în prăbușirea economică, socială, politică și morală a României, militând pentru o reformă radicală a societății din “Cea mai iubita dintre țări, căreia i-a jertfit toți anii tinereții”, cum marturseste într-o poezie concepută în închisoare
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am Îmbinat câteva tradiții editoriale, și, În căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca În manuscrise. Așa se păstrează cuvântul În toate cele 11 ediții ale lui Titu Maiorescu (1883-1911) și În ediția lui G.Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu (1909) schimbă Însă: lumânare și după el păstrează G.Ibrăileanu (1933) și Perpessicius
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
G.Ibrăileanu (1933) și Perpessicius (1939). Astăzi s-a generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care Însoțesc textul eminescian ( cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) deși G.Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi Înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să Înțelegem că una este a sufla În lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici și a sufla În luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii În general: flacără de
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai Întâi, Însă, să ne aducem aminte de atmosfera din poezia Noaptea (1871, cu 10 ani Înainte). Edițiile curente, de astăzi, au: Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată În text de Titu Maiorescu În ediția a șasea (1894) și păstrat apoi În lanț de toți editorii (mai puțin G.Bogdan-Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G.Bulgăr a restituit termenul originar, dar
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată În text de Titu Maiorescu În ediția a șasea (1894) și păstrat apoi În lanț de toți editorii (mai puțin G.Bogdan-Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G.Bulgăr a restituit termenul originar, dar aceste ediții restitutive trec neobservate de manuale, antologii, ediții de editură etc. Să stăm, Însă, și să cugetăm: cum poate să se vadă noaptea, Într-o odaie, o lumânare... stinsă?! În acest paradox Îl lasă editorii pe Eminescu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă În loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă 'n casă, somnu-i cald
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
e alta: cum avem noi, corect gramatical, Înseamnă zugrăvite la umbră, zugrăvite și puse, aflate, undeva În umbră. Cum vrea poetul, Însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, În rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai florile de umbră din Sonetul cerdacului Deși poetul ne spune și ne repetă cum vrea să lege cuvintele, noi nu avem urechi să-l auzim. Apostroful a fost scos din scrierea limbii române
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate cineva imagina franceza lipsită de acest semn? Da, dar În anii '5o, anii electrici, nu este așa, lumina nu mai venea de la apus... 3. LUMINA, CA EXPRESIE. Din textele văzute până acum rezultă că În epoca eminescienă erau doi termeni, luminare și lumânare, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca „a stinge lumina” era imposibilă, lumina fiind un principiu și o realitate cosmică; el zicea „stinge luminarea”, gândindu-se la instalația care făcea lumină și
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
de crimă culturală este primul lucru de igienă socială pe care il semnez.” Dan Puric a exemplificat un fapt absolut real criză fundamentală din cultura română: “Încerc să fac un film fără cuvinte în care să pot povești în alți termeni despre noi, despre cine suntem. Din nefericire, scenariul meu, care se bazează pe imagine, nu pe vorbe, a fost punctat de către comisiile abilitate cu notă 2 și 3, in ce privința crezi ? În privința... dialogului ! Diferența dintre aceștia și comisia de
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
nu reacționează și atunci lupți să îl captezi. Aici e partea sacra. Desigur, cu instinctul profesiei simți dacă ai comunicat sau Încă te mai lupți. Sau simți cum se așează, dincolo de efort, acea familiaritate care nu are nicio legătură cu termenul 'civil', ci este o familiaritate cu sensul de 'catarsis'. Este important să nu te decizi, să nu joci ce ți se cere ci ceea ce vrei tu să dai, aducând, cu gesturi infinitezimale, publicul acolo unde vrei tu. Nu e vorba
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
sine stătătoare, ce nu interferează cu repertoriul istoric al noubei. Unii muzicologi occidentali văd în suita arabo andaluză nouba un punct de plecare către suita occidentală de tip baroc, adusă la perfecțiune în timpul lui Johann Sebastian Bach. Cert este că termenul de suită asociat muzicii clasice europene apare pentru prima oară în Franța anului 1557 <footnote cf. Ivanka Stoïanova, citată de Christian Poché, p. 76. footnote>), la multe secole după apariția primei suite arabo andaluze de tip nouba. Relația poezie-muzică Structura
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
1967), Nr. 5-6, p. 310. footnote>. Transformarea naturii umane întărite de Hristos prin Întrupare marchează începutul unei noi umanități, glorificate, la care poate participa fiecare dintre noi. O astfel de participare nu se traduce printr-o legătură concepută numai în termeni fizici, sau prin împărtășirea unui universal platonician, ci prin implicarea umană împreună cu Hristos în istoria mântuirii, în special prin credință, Botez și urmarea Sa ca ucenic al Lui<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Deification in the Cappadocians ..., p. 104-105. footnote>. Într-un pasaj paralel din lucrarea sa Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Sfântul Grigorie se întoarce la doctrina Μίμησις<footnote Μίμησις = mimare, imitație, artă (mai precis, artele frumoase), apud Francis E. Peeters, Termenii filozofiei grecești, traducere de Dragan Stoianovici, Editura Humanitas, București, 1997, p. 170. footnote>-ului platonician, dar o sudează pe doctrina biblică a chipului - un mod isteț de a conserva rezonanțele platoniciene, în același timp, depășindu-le. Procedeul îl învățase de la
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil să facă, pentru că nu se distanțase suficient de mitul căderii sufletelor preexistente în cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil să facă, pentru că nu se distanțase suficient de mitul căderii sufletelor preexistente în cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]