190,155 matches
-
de personajul lui Camoes din Luciada, dar și de Henri de Montherlant, ca autor al unei piese de teatru, invocând personalitatea infantei ucise. Fina tehnică a relațiilor privește deopotrivă biografia operei și aceea a creatorului ei. Barbu Cioculescu știe că textele mateiene sunt complexe. Ceea ce îl îndreptățește să demonstreze prin întreaga sa politică editorială, că sunt necesari ani de studiu, de căutări, spre a fi depistate toate semnificațiile. De aceea, felul de a scrie al lui Barbu Cioculescu vine din adâncul
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
felul cum comentează adâncirea în ceremonial a lui Mateiu Caragiale și axarea lui pe valori. De felul cum propune în Remember ideea că în această povestire "se moare dar nu se trăiește", atingând ariile de acțiune și de introspecție ale textului. Ideea de scrupul al editorului este de remarcat la atenția de a nu reproduce în ediție Sonet valah, fiind publicat sub pseudonim într-un concurs de sonete și suferind intervenții din partea celui care l-a folosit. Ideii de scrupul îi
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
va spăla/ diseară/ dinții celui mort/ astfel încît sufletul/ să plece curat de pe limbă" (camera de subsol sau răscumpărarea). O sinteză a celor două impulsuri, purificarea prin reîntoarcerea la elementar și impurificarea prin grotesc deformator, demoniac, se efectuează în unele texte din care rezultă un amestec de umilință și afectare, de durere și teatralitate. Firul lucidității trece prin aceste ipostaze eterogene, structurîndu-le, sudîndu-le. Căci atît umilința (stare dureros-voluptuoasă), cît și afectarea (înscenarea despovărătoare, neutralizantă) constituie repere ale sensibilității reflexive, ale trăirii
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți, este rânduitorul, care se face interpretul actorilor sociali. Nu
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
ci una de conținut. Mihai Goțiu încearcă 'să facă intertextualitate' și o face prost. Referințele livreși sînt facile (Coelho, Veronika se hotărăște să moară, Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci și, evident, Dostoievski) și nici nu adera bine la text. Este inspirat detaliul că obsedatul sexual Mihai Goțiu vede în Veronika lui Coelho o nimfomana venită să-l 'elibereze' pe el din chingile regulilor sociale, dar personajul nu e bine construit și pare o caricatură, dialogurile cu 'ea' sînt slabe
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
Ion Pop (Urmare din numărul trecut) În Maramureș, există un staroste, care rostește, la nuntă, un text tradițional de rămas bun... Iată... La Sucevița, rânduitorul e cel care se face interpretul sentimentelor și al textului pe care trebuie să-l spună actorul social însuși. Este un fel de delegare a actorilor sociali către profesioniști, - iar acest fapt
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
Ion Pop (Urmare din numărul trecut) În Maramureș, există un staroste, care rostește, la nuntă, un text tradițional de rămas bun... Iată... La Sucevița, rânduitorul e cel care se face interpretul sentimentelor și al textului pe care trebuie să-l spună actorul social însuși. Este un fel de delegare a actorilor sociali către profesioniști, - iar acest fapt arată afinitatea de structură cu ceremonialul creștin ortodox, care e asigurat de preoți, de diaconi, - și nu poporul
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest ritual și care e înclinată întotdeauna să
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din familie bocește totuși, o face pe bază de texte melodice variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest ritual și care e înclinată întotdeauna să rostească texte mai structurate, cu
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
variate cu scurte texte poetice în care se implică personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest ritual și care e înclinată întotdeauna să rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
personal - câteva versuri, nu mai multe, în timp ce oficiul, ca și sacru, deși nu e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest ritual și care e înclinată întotdeauna să rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme și echivalențe între cele două Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente." Unde găsim ironia într-un astfel de text? Gîndiți-vă la sutele de emisiuni culturale la radio sau televizor în care niște voci înfiorate citează primul paragraf evanghelic sau la compunerile școlare care încep cu același text uzat și abuzat și citiți apoi începutul articolului lui Andrei Cornea: Apoi
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
acolo unde acestea erau inexistente." Unde găsim ironia într-un astfel de text? Gîndiți-vă la sutele de emisiuni culturale la radio sau televizor în care niște voci înfiorate citează primul paragraf evanghelic sau la compunerile școlare care încep cu același text uzat și abuzat și citiți apoi începutul articolului lui Andrei Cornea: Apoi a urmat Greșeala. De traducere, de interpretare, de înțelegere." Oricît de ironic ar fi și oricîte argumente științifice ar avea, Andrei Cornea nu e niciodată alarmist: Toate acestea
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care, daca nu ne înșelăm, a lansat-o pe poeta în discuție, azi pe nedrept uitat): "sînt un barbat dubios/ vedeți doar am gratii de femeie/ îmi plac culorile complementare/ cînd uit să plătesc
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
cei doi a început în vara lui 1997 și s-a încheiat în vara lui 1999, la Offenbach, unde au locuit amîndoi. Nu mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar și scrisoarea către Goma din 1977, multe nereluate de autor în cărțile publicate în România după 1990. În fine, un număr unic pe 2001 cuprinde, prefațate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
pe fostul nostru colaborator permanent, Z. Ornea, singurul poate în stare să identifice toate aceste abateri deontologice ale dnei Lavastine. Un mason român din secolul al XVIII-lea Dl G. Muntean publică în numărul pe iunie al LITERELOR tîrgoviștene un text senzațional, știut istoricilor de cîtăva vreme, dar fără nici un ecou în opinia intelectuală: un mic discurs pe care l-ar fi rostit Horea, în februarie 1783, în cadrul Lojii Adevărata Înțelegere din Viena. Dl Muntean consideră, pe bună dreptate, că acesta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
dacă n-au nici un dubiu în privința autenticității lui. Faptul de a fi fost rostit în cadrul Lojii masonice vieneze arată că Horea nu mai era nici ucenic, nici calfă, avînd gradul III, căci altfel n-ar fi fost îngăduit să vorbească. Textul din Litere nu e absolut impecabil retranscris în română (de pildă, prepoziția de nu era rostită de Horea die, ci ghe, ca în Ardeal), dar merită să fie citit. Limba română vorbită în ultima parte a secolului XVIII este cît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
în aceea a gramaticii, topicii și stilisticii. Orgoliul de a fi român cu bani Memorialul Sighet și AFDPR solicită deconspirarea poliției politice" titrează ZIUA. Și ROMÂNIA LIBERĂ își informează cititorii despre această solicitare (intitulată Memorandum) adresată Puterii. Să precizăm, cu textul Memorandumului în față că în finalul său se precizează că toți participanții la cel de-al zecelea Simpozion al Memorialului au susținut amintita solicitare. Cronicarul menționează acest fapt deoarece președintele Iliescu a trimis un mesaj participanților la Simpozion - ca și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
după cum îl trădează și titlul, construit anume pentru a șoca. Autorul lui, Daniel Pișcu, este unul dintre optzeciștii cei mai dedați jocurilor cu mai multe strategii, experimentelor radicale și pornirilor carnavalești de a răsturna orice raporturi logice dintre viață și texte. Scriitorul își propune să înregistreze totul, după principiul camerei de luat vederi, sau mai curînd după acela al reportofonului, (căci spre deosebire de textele sale mai vechi, de astă dată nu elementul vizual este cel privilegiat), reconstituind astfel, din replici ce se
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cu mai multe strategii, experimentelor radicale și pornirilor carnavalești de a răsturna orice raporturi logice dintre viață și texte. Scriitorul își propune să înregistreze totul, după principiul camerei de luat vederi, sau mai curînd după acela al reportofonului, (căci spre deosebire de textele sale mai vechi, de astă dată nu elementul vizual este cel privilegiat), reconstituind astfel, din replici ce se succed uneori cu o rapiditate amețitoare, atmosfera studenției sale cu tot ceea ce presupunea aceasta. Viața la cămin, cursurile, veșnicele ciorovăieli ale grupului
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
astfel de pagini, nu putem să nu îi recunoaștem autorului o anumită vocație experimentală autentică, fără de care nu ar fi posibilă nici mînuirea abilă a rețetelor, nici răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot ceea ce ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot ceea ce ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin în cameră. Virgil și colocviul de mîine
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
acestea) îi lipsește unitatea, o logică internă de ordonare a faptelor și, mai ales, claritatea - presupune, de exemplu, o seamă de cunoștințe ale cititorului despre desfășurarea revoluției ungare și despre politica internă poloneză, fără de care aceasta se poate pierde în text. Faptele propriu-zise din octombie-noiembrie 1956 sînt destul de simple - la Timișoara, o adunare, inițiată de studenții Facultății de Mecanică, în sala mare a cantinei - la revendicările studenților, autoritățile au răspuns cu forța; la Cluj, Iași, Craiova, Brașov (Orașul Stalin pe atunci
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
fie ea "în direct", da' nu se compară cu-n recital actoricesc" (EZ 5.12.1999) etc. Cel puțin aparent, cre'că are un grad mai ridicat de deviere față de limba literară, regăsindu-se de aceea ceva mai rar în textele jurnalistice, oricum în replici citate - ca într-un reportaj despre cei care trăiesc printre gunoaie: "Mă dezinfectez. Cre'că de aia n-am fost bolnavă" (Viața liberă = VL, 3349, 2000) - sau într-o antologie de enunțuri produse de politicieni: "Cre
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]