1,534 matches
-
atâta dreptate. Chiar am rămas fără grai, și-l privesc cu gura căscată, pentru că este evident o replică din film. Cel mai ciudat e că replica asta chiar are succes, dar nu și la mine, logic. ― Mulțumesc, spun eu cu timiditate, ținem legătura. El își umezește ușor buzele și repetă: ― Perfect, absolut perfect. E momentul când uit de reținerea și politețea mea britanică, îmi iau gențile și mă mut în celălalt capăt al sălii. Mă uit la ceas, și atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-ți umpli timpul. îmi plăcea ședința asta. Să ajuți un om să-și traseze o viață nouă era ceva extrem de incitant. —Mulțumesc, Chaquie, a zis Josephine. Gândește-te la ceea ce ai vrea să faci, Clarence. Păi..., a zis Clarence cu timiditate. întotdeauna am... — Continuă! —întotdeauna mi-am dorit... să învăț să conduc. Am tot spus că mă apuc, dar niciodată n-am reușit fiindcă atunci când venea vorba să trec la fapte mereu preferam să beau decât să fac orice altceva. Clarence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că e o chestie care ține doar de petreceri. Dar chiar și așa i-am spus că mi-ar plăcea să n-o mai văd luând droguri. Mi-a spus că le lua numai pentru că în prezența mea o apuca timiditatea. Iar eu am crezut-o. Ba chiar mi s-a părut ceva drăguț.“ —Chiar eram timidă, am șuierat eu. Josephine mi-a aruncat o privire, după care a continuat: —„Dar o dată, după ce rămăsese la mine peste noapte, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu m-ai fi urât, ar fi fost ceva în neregulă cu tine, a fost ea de acord. Cum era filmul ăla? Sunt cel mai groaznic coșmar al tău. De unde știi atâtea despre mine? am întrebat-o pe Josephine cu timiditate. De unde-ai știut că te mint? De unde-ai știut când fiecare a mințit? Am fost mult timp în tranșee. Asta nu m-a lămurit deloc. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, ani de zile, am trăit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu el decât fără el, dar era obositor. Chelnerița a revenit. Luke a mai comandat o bere, iar eu am mai cerut o apă. Apariția chelneriței ne-a întrerupt. în tăcerea care a urmat, Luke m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă? — Da. — Doamne, cât te-ai schimbat! a spus el zâmbind. Da, m-am schimbat, am recunoscut eu serioasă. Apoi ne-am privit, ne-am privit cu-adevărat. Storurile de pe chipul lui Luke se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nici acum nu sunt sută la sută sigură că se uita la mine, dar În acel moment a Început să mă doară stomacul și am avut două dorințe simultan: Una era să dispar de pe fața pământului, să mă ascund În timiditatea mea. Iar cealaltă era să mă duc către el, să-i sar În brațe și să rămânem așa o veșnicie. Nu s-a Întâmplat nici una, nici alta, căci am rămas mută În acel punct mort În care mă aflam cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lucrurilor pe nume și mai ales nu foloseam cuvinte grosolane pentru tot ceea ce făceam. Femeia încă nu-și căpătase pe deplin drepturile. Locuiam pe lângă Gara Victoria și-mi amintesc de lungile drumuri cu omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte de lavă. Vulcanul ei interior
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de mai multe ori pe zi, mă pudram și dădeam chiar cu roșu. Mă comparam cu ceilalți studenți, mă găseam cel mai bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul pas, să îndrăznesc să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care - vedeam cu ciudă - îmi întîrzia planurile, însă în același timp mă și consola: puneam pe seama ei singurătatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul pas, să îndrăznesc să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care - vedeam cu ciudă - îmi întîrzia planurile, însă în același timp mă și consola: puneam pe seama ei singurătatea mea. Dar am izbutit cu încetul să am cunoștințe. Vorbeam cu toate fetele urâte. Curios, ca să intru în vorbă cu ele, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Odată îmi spusese: "Cum suntem văzuți tot timpul împreună, de ce nu vii acasă la mine să faci o vizită? Asta i-ar asigura pe toți. Ești un copil și n-or să te creadă periculos." M-am dus cu toată timiditatea mea, din curiozitate. O casă cu trei etaje, subțire și înaltă ca un joben, cu o scară învîrtindu-se în loc, păsări și oameni peste tot. Voci care întrebau de la acoperiș la pivniță: "Cine-i acolo?" Apoi un tril de pian și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest, dar mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic și incapabil să pună o întrebare, de o timiditate cumplită, vizibilă de la primul moment când l-ai cunoscut. Te întrebi cum poate să-și mențină un post în care uneori are anumite inițiative de luat. Dacă îl întîlnesc de multe ori, și e fatal să fie așa, căci la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
teamă, căci nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui, năruia toate intențiile, și mulți mă puteau taxa sumar de "prost". Și nu o dată părerea asta abia mascată venea din partea unui om neînsemnat, a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aveam să o simt de multe ori, dacă nu din pricina aspectului, căci Ioana își făcuse cea mai pariziană siluetă, în schimb, din pricină că în lume nu se vedea tot ce știa, felul cum se pricepea să judece o carte, fie din timiditate, fie din instinctul de a face împotriva dorinții mele, din orgoliu de a se ști iubită numai pentru ea însăși. Ce ciudată transformare la o persoană pe care de-abia o părăsisem! Acum, Ioana apărea străină, deși apropiată, mă simțeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aș fi glumit și nu ar fi trebuit să mă umilesc mai târziu ca să explic de o sută de ori că totul n-a fost decât o glumă. Izbucnirea Ioanei a găsit o ocazie care a complicat încă: din pricina unei timidități stupide, am reținut pentru iubita mea o cameră separată, n-am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul suferă o schimbare și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tem să facă nici o imprudență ca să știe toată lumea, sunt în stare să mărturisească oricui amorul, să braveze pe oricine de e nevoie, în timp ce bărbatul - nu mă refer la secături - păstrează discreție, nu ca să nu o compromită pe iubită, cât din timiditate, din oboseala de a da explicații tuturor, poate din ezitarea de a anunța o hotărâre definitivă. Ioana și-a închipuit imediat că fata hotelierului joacă un rol mai important decât las să se înțeleagă. Când, în sfârșit, m-am decis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strică socotelile, așa cum crezuse un moment, și că totul, n-a fost decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a făcut toate poznele din lume. (Ioana arătând că-i cunoaște caracterul și sugerîndu-mi intimitatea lor!) Mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce se putea ascunde în inima lui Hideyoshi, iar acum era ușurat. De mult timp era considerat un strateg inteligent și recunoscut ca fiind atât de aplecat spre intrigi încât, ori de câte ori făcea câte ceva, oamenii se grăbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, în întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va fi omul căruia trebuie să-i acordăm încrederea. În noaptea aceea, conversă cordial cu Hidekatsu. A doua zi, traversă Fuwa împreună cu tânărul și intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobutaka, Nobuo. Ieyasu afișase o neutralitate certă, prin urmare, ce planuri avea acum? Și de ce se întâlnea un om atât de abil cu unul căruia această calitate îi lipsea cu desăvârșire? Ieyasu îl invitase pe Nobuo, care era purtat, cu timiditate, de curentul violent al vremurilor, în propriile lui apartamente private. Acolo, îi arată acelui bărbat slab bunăvoință, prin desfătare și vorbe de taină. Ieyasu îl trata pe Nobuo exact cum se poartă un adult cu un copil, iar concluziile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în viață. Acționa ca un agent protector în clipa în care, cu capul încă țiuindu-i de la sunetele care ieșeau din receptorul de bachelită, începu să își aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
literatul român cu care ce țară din Occident nu s-ar mândri și-i schițează portretul: ...“un om pe de o parte îmbătat de conștiința înaltă a propriei valori excepționale, iar pe de altă parte, un om modest, până aproape de timiditate”... “își primea cu multă prietenie oaspeții” dar îi abandona sub teroarea câinelui Fofează “foarte atașat de stăpân și foarte pornit împotriva cronofagilor în neintimitate cu George Călinescu, un profund și strălucit gânditor” și care “fusese înzestrat și cu o înnăscută
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
derealizată, proiecție a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram cu toții osta ticii ei, așteptând parcă, din clipă-n clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mâini și de picioare, iar vinul nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]