1,440 matches
-
va întreba ea. Iar la o asemenea întrebare nu exista absolut nici o replică. Ce fel de bărbat era el? Wilt habar n-avea. Un bărbat micuț și insignifiant, supus jocului întâmplării, pentru care viața era un șir neîntrerupt de umilințe. Tipografii îl pocneau cu pumnii în față, iar el era cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femeia moartă. — Pot să creadă ei ce vor. Eu îl știu pe Henry! Chiar dacă amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III Tipografi și îi spune așa ceva unuia dintre ei are nevoie de un control la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III Tipografi și îi spune așa ceva unuia dintre ei are nevoie de un control la cap. Știți că l-au ucis pe bătrânul Pinkerton, bietul de el! S-a sufocat cu gaz la el în mașină. Dacă tot veni vorba, e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cineva că trebuie să însemne, interveni repede directorul Colegiului Tehnic. Acum, dacă ne referim la problema găsirii unor profesori care să fie pregătiți să-și petreacă întreaga viață intrând la ore în clase pline cu Instalatori de Gaz, Tencuitori sau Tipografi care nu văd nici un motiv rezonabil în prezența lor acolo, ba chiar să reușească să-i țină ocupați cu o materie de studiu care, dacă e s-o luăm foarte strict, nici nu există, e clar că nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fie e făcut dintr-un aluat tare de tot, ori a mai trecut prin așa ceva și altă dată. într-adevăr, Wilt mai trecuse prin așa ceva. Zi de zi, an după an. Cu anul I Instalatori de Gaz, cu anul III Tipografi, cu cursurile de calificare de la Mecanicii Auto și anul II Carne. Timp de zece ani, Wilt stătuse în fața clasei și răspunsese la întrebări irelevante, comentase de ce abordarea rațională a vieții propusă de Piggy era preferabilă brutalității lui Jack, de ce optimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ăsta de infractori tineri, căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să fie în toate mințile. Și nu mai târziu de săptămâna trecută Wilt a avut o altercație cu unul dintre elevii de la clasa de Tipografi și-a fost trosnit în obraz. Cred că asta ar putea să aibă o oarecare legătură cu comportamentul lui ulterior. Dar am încredere în dumneata și sper că vei considera tot ce ți-am spus ca fiind strict confidențial. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acesta a fost finanțat numai din banii editurilor și din contribuția Ministerului Culturii și Cultelor. Pentru realizări mai mari este nevoie de fonduri externe, de sponsorizări și de parteneriate. La târgurile de tradiție se vând drepturi, și nu cărți, difuzorii, tipografii și oamenii de carte contribuie, prin schimburi de experiență, la succesul industriei de carte.“ - Grigore Arsene, președintele AER Lansările Bookfest Irlandezul din Titan și Istodor la standul Polirom » Polirom a organizat două sesiuni de autografe: una cu Mihaela Rădulescu (Despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
plecat cu avionul spre capătul lumii - în Noua Caledonie. Asta au găsit jurnaliștii și prietenii autorului joi spre vineri noaptea (7 spre 8 iunie), pe Aeroportul Otopeni, poarta de sosiri internaționale. George Onofrei „Înarmați“ cu primele 30 de volume scoase de tipografi, am fluturat (adică poliromiștii) prin fața camerelor de luat vederi ale tot atâtor televiziuni prezente Cărțile de la capătul lumii. Pe post de covor roșu am întins un banner enorm cu chipul autorului, peste care au trecut toate bagajele zborului KLM din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
aceluia aud că i se iartă. Îmi scrieți de abonamente. De citit citesc oamenii noștri, dar de plătit... De-aceea nu vă, pot promite nimica în astă privință, care se poate să vă fie de-o plauzibilă importanță tipografică. O, tipografi! Umbre cari turburați visele cadențate a sărmanilor muritori, spre neliniștea fiilor lui Apolon v-ați născut!... Iată o esclamațiune patetică, care s-ar potrivi în vo dramă de-a lui Bolintineanu. Cu toate astea, de mi s-ar prezinta ocaziunea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în jos, ca un om răscolit de durere. Pe culoarul dinspre linotipuri, îl oprește un tînăr în salopetă, care întinde mîna spre el: Vă salut, dom' Vlădeanu! Eu am cules cartea... Atunci, Marcele, imediat ce apare, o cinstim! strînge Mihai mîna tipografului. Știți, saltă muncitorul din umeri cu timiditate, versurile alea... știți dumneavoastră care, m-au dat gata. De unde sînteți?, că și-n sat la mine circulau astea pe cînd eram copil... "Stăpîne, stăpîne,/ ia hamul de pe mine/ și pune-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de pe mine/ și pune-l pe tine./ Pune biciu-n cui,/că eu mă duc la pui", ziceau țăranii în locul cailor care erau omorîți, fierți și dați la puii din fermele avicole. Pentru ele, dau eu o ladă de bere! Bucuria tipografului îl face pe Mihai să se simtă cu adevărat fericit. Își zice că numai și pentru asta merită truda depusă la roman. Urcă în primul autobuz spre centru, iar de acolo, în altul, care duce la combinat schimbul de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Între celebrul izvor, cu adîncul lui insondabil, și acțiunea Duhului Sfînt asupra prezentului și viitorului cuplului. Mai exista Încă, Înainte de război, o puternică industrie a hîrtiei la Fontaine-de-Vaucluse. Unele datau de pe vremea instalării papilor În comitatul Venaissin și furnizaseră hîrtie tipografilor Sanctității Sale. Mi-ar plăcea să cred că În ziua aceea, cînd se uita Împreună cu logodnica lui la presa pentru hîrtie și la roțile hidraulice, tatălui meu i-a dat prin minte ideea de a-și Întemeia propria editură. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mi-am petrecut o parte din dimineață amintindu-mi de copilărie Împreună cu surorile mele. Trebuia să primim În fiecare clipă pe cîte unul dintre prietenii tatei care soseau pe rînd. Diferite ziare anunțaseră moartea lui, iar telefonul suna necontenit. Un tipograf din Avignon, care lucrase cu el prin anii cincizeci, m-a luat cu el la Manosque pentru a discuta cu o Întreprindere de pompe funebre. Mi s-a cerut să aleg Între diferite modele de sicrie, de parcă aș fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
privit În această oglindă de blesteme și de remușcări, așa să-ți aduci aminte de mine, Daniel. Manuscrisul ultimului roman al lui Julián a sosit spre sfîrșitul anului 1935. Nu știu dacă din ciudă sau din teamă, l-am predat tipografului fără măcar să-l citesc. Din ultimele economii ale lui Miquel, editarea fusese deja finanțată cu cîteva luni Înainte. Lui Cabestany, care Încă de pe atunci avea probleme de sănătate, de restul nu-i păsa nici cît negru sub unghie. Chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fuma cu un țigaret care Își pierduse luciul. Mickey și Kay luară un chiștoc - prinzîndu-l, pentru că trebuia, Între arătător și degetul mare, și se aplecară spre brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți de ce am Întîrziat? Mickey puse țigara jos. — Dumnezeule, am uitat cu totul. Te-ai dus să te Întîlnești cu prietenii ăia speculanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tovarăș ascultător, învățător supus, ca o piramidă a inimii celor care citesc. Pentru mine, cartea este drumul în viață, cărăruia ce duce în rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor care se trudesc din zori până seara pentru scrierea cărților. O!...câte lucruri interesante învățăm noi din cărți! Să citim, să scriem, să socotim, să vorbim cursiv, căci ,, Nimeni nu se naște învățat”, zice proverbul. Citind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai bun în viață, cărăruia ce duce în Rai, poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii. În viața noastră, cartea este importantă, deoarece cu ajutorul ei ne construim un drum în viață. Din tot sufletul le mulțumesc editorilor, tipografilor și mai ales autorilor care se trudesc din zori până în seară pentru scrierea unei povești sau a unei poezii pentru ca noi, copiii, să învățăm și poate să ajungem și noi să dăm exemple altora. O!... Câte lucruri interesante învățăm noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
multă vreme pe bieții puști. Le spun puști, pentru că asta și erau, cu aproximație. Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o fetiță de zece ani... Cel mic tresare: — Ce? Ce? Ce? Se pare că a repetat întrebarea de cel puțin douăzeci de ori, făcând salturi pe loc și răsucindu-se de parcă ar fi avut friguri. În ce-l privește pe tipograf, își păstra în continuare calmul și zâmbetul fin. Lui i se adresă judecătorul: — Nu sunteți surprins? Celuilalt ii luă ceva timp până să răspundă, îl privi pe Mierck din cap până-n picioare, și pe colonel, iar primarul îmi spune: „Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lungul întregii seri, Louisette nu încetă să facă drumuri între primărie și casa primarului. Aducând sticle și supiere, luând carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul primarului, unde se instalaseră judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a ieșit din lâncezeală. A început să geamă și să-și reia litania cu „Ce?“. Buna dispoziție a lui Mierck a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea tipografului, cu un aer de nepăsare. Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai altcuiva. Dezertorul jură că găsise banii undeva de-a lungul canalului, pe mal. Deci chiar trecuse pe acolo! Da, și? Ce dovedește asta? Tot aici dormiseră tipograful și cu el, sub podul supranumit Caltaboșul - cunoscutul pod zugrăvit anapoda -, la adăpost de frig și de ninsoare, lipiți unul de celălalt: jandarmii găsiseră ierburile culcate la pământ în forma trupurilor lor. Și asta o recunoscuse imediat. Pe malul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sfârșitul poveștii și al meu. Ca și buzele, mormintele sunt închise de multă vreme, iar morții nu mai sunt decât nume pe jumătate șterse, scrise pe niște cruci: Belle de jour, Lysia, Destinat, Gravul, Barbe, Adălaïde Siffert, micul breton și tipograful, Mierck, Gachentard, nevasta lui Bourrache, Hippolyte Lucy, Mazerulles, Clămence... Mi-i imaginez adesea pe toți și pe toate, în frigul din pământ și în întunericul lui deplin. Știu că ochii lor sunt de multă vreme doar niște găuri goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]