KorAP: Find »[drukola/base=tipologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...57 >

1,418 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

a suportat și continuă să o facă. Dedic această carte memoriei bunicului meu, Mitică Dragomirescu, pe care l-am pierdut la câteva zile după susținerea tezei. martie 2010 Adina Dragomirescu Cuprins Introducere.............................................................................................................. 11 Abrevieri.................................................................................................................. 15 Capitolul 1: Ergativitatea din perspectivă tipologică.......................................... 17 1. Din istoricul studiilor despre ergativitate.................................................... 17 2. Ce este ergativitatea?.................................................................................. 18 2.1. Definiție................................................................................................ 18 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii?. 19 3. Tipuri de ergativitate................................................................................... 20 3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropozițională).................................... 20 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
câteva zile după susținerea tezei. martie 2010 Adina Dragomirescu Cuprins Introducere.............................................................................................................. 11 Abrevieri.................................................................................................................. 15 Capitolul 1: Ergativitatea din perspectivă tipologică.......................................... 17 1. Din istoricul studiilor despre ergativitate.................................................... 17 2. Ce este ergativitatea?.................................................................................. 18 2.1. Definiție................................................................................................ 18 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii?. 19 3. Tipuri de ergativitate................................................................................... 20 3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropozițională).................................... 20 3.1.1. Posibilități de marcare a relațiilor sintactice intrapropoziționale............................................................................... 21 3.1.2. Alte aspecte care influențează încadrarea tipologică a unei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii?. 19 3. Tipuri de ergativitate................................................................................... 20 3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropozițională).................................... 20 3.1.1. Posibilități de marcare a relațiilor sintactice intrapropoziționale............................................................................... 21 3.1.2. Alte aspecte care influențează încadrarea tipologică a unei limbi.......................................................................................... 21 3.1.3. Partiția morfologică ergativ−acuzativ. Factorii care influențează alegerea sistemului............................................................................... 23 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională)........................................ 27 3.2.1. Limbi cu pivot S/ A...................................................................... 27 3.2.2. Limbi cu pivot S/O.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ....................................................... 34 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste........................................................... 34 4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev........................................................... 35 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson.................................................. 36 5. Ergativ și pasiv din perspectivă tipologică...................................................... 37 5.1. Definiția pasivului.................................................................................. 38 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv................................................................. 38 5.3. Există pasiv și în limbile ergative?......................................................... 39 6. Antipasivul....................................................................................................... 40 6.1. Definiția și funcțiile antipasivului.......................................................... 40 6.2. Relația dintre aplicativ și antipasiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Limbile primitive erau limbi ergative?.................................................. 51 7.3. Există o motivație cognitivă pentru ergativitate?.................................. 54 8. Concluzii......................................................................................................... 55 Capitolul 2: De la tipologie la sintaxă: ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57 1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice....................................... 67 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative?........................................ 68 3. Probleme pentru teoria Cazului....................................................................... 68 3.1. Probleme și soluții terminologice.......................................................... 68 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intitulată Ergativity in English and Romance, prezentată de autoare în 2007 ca teză de doctorat și apărută în anul 2009, la Editura Universității din București. Structura cărții: cartea cuprinde cinci capitole și două anexe. În primul capitol, Ergativitatea din perspectivă tipologică, am făcut un scurt istoric al studiilor despre ergativitate, pentru a sublinia că acest domeniu a început să fie studiat din perspectivă tipologică în urmă cu aproximativ 100 de ani și că evoluția cercetării a fost mult îngreunată de lipsa

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
din București. Structura cărții: cartea cuprinde cinci capitole și două anexe. În primul capitol, Ergativitatea din perspectivă tipologică, am făcut un scurt istoric al studiilor despre ergativitate, pentru a sublinia că acest domeniu a început să fie studiat din perspectivă tipologică în urmă cu aproximativ 100 de ani și că evoluția cercetării a fost mult îngreunată de lipsa descrierii limbilor care s-au dovedit a fi ergative. Dificultățile cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre cele mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferențelor dintre limbile acuzative și cele ergative din punct de vedere tipologic este Dixon (1994), lucrare la care am raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate. În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă și având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vb. = verb VP = Verbal Phrase (engl.), grupul verbal X = subiectul verbelor intranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Y = subiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Z = obiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Capitolul 1 ERGATIVITATEA DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ 1. DIN ISTORICUL STUDIILOR DESPRE ERGATIVITATE Existența ergativității a fost remarcată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Fenomenul a fost inițial pus în legătură cu limbile caucaziene indigene, studiate și descrise de generalul, inginerul și lingvistul rus Peter von

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
privesc pozițiile S și O, dar nu și poziția A, atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
radicală este cea a lui Haig (1998: 171), care susține − cu argumente din limba kurdă, care are partiție morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de tip acuzativ − că limbile ergative sunt un "artefact tipologic", în ciuda numeroaselor încercări din anii '80 de a demonstra că limbile ergative și cele acuzative sunt fundamental diferite. Van de Visser (2006: 2) a formulat ipoteza că toate limbile naturale sunt fundamental de tip nominativ−acuzativ, iar ergativitatea apare numai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2.) din dyirbal reprezintă rezultatul topicalizării argumentului O, iar construcția alternativă, în care A ar fi topicalizat, nu (mai) există, ceea ce explică lipsa construcției sintactic acuzative din această limbă. Și la Creissels (2004a) apare ideea că structurile ergative sunt marcate tipologic. Voi reține însă perspectiva moderată a lui Dixon: distincția tipologică ergativ/acuzativ are în vedere numai limbile în care marcarea are bază sintactică (care sunt mult mai numeroase decât cele în care marcarea are bază semantică, limbi despre care se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternativă, în care A ar fi topicalizat, nu (mai) există, ceea ce explică lipsa construcției sintactic acuzative din această limbă. Și la Creissels (2004a) apare ideea că structurile ergative sunt marcate tipologic. Voi reține însă perspectiva moderată a lui Dixon: distincția tipologică ergativ/acuzativ are în vedere numai limbile în care marcarea are bază sintactică (care sunt mult mai numeroase decât cele în care marcarea are bază semantică, limbi despre care se știu destul de puține lucruri), iar în interiorul acestei clase, unele limbi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în poziția S sau A, iar alt afix, despre O. Woolford (1999)15 a analizat posibilitatea de apariție a acordului de tip ergativ (verbul se acordă cu S și O, nu și cu A) în absența cazului ergativ. Noile informații tipologice au evidențiat faptul că există două tipuri diferite de acord ergativ: un tip de acord este dependent de Caz (în hindi), celălalt este independent de Caz (în jacaltec, selayarese, abhază). Primul tip de acord apare numai în limbile care au

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în sintaxă (nu numai nominalele în ergativ impun acord). Concluzia mai generală este că dacă o limbă are caz ergativ, acordul se face fie cu nominalul în ergativ, fie cu "subiectul" convențional. 3.1.2. Alte aspecte care influențează încadrarea tipologică a unei limbi Pentru încadrarea tipologică a unei limbi, Dixon consideră că trebuie avute în vedere și alte aspecte: topica, importanța factorului semantic, semnificația lipsei marcării. (a) Dacă se consideră că ordinea cuvintelor este importantă pentru stabilirea specificului tipologic al

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativ impun acord). Concluzia mai generală este că dacă o limbă are caz ergativ, acordul se face fie cu nominalul în ergativ, fie cu "subiectul" convențional. 3.1.2. Alte aspecte care influențează încadrarea tipologică a unei limbi Pentru încadrarea tipologică a unei limbi, Dixon consideră că trebuie avute în vedere și alte aspecte: topica, importanța factorului semantic, semnificația lipsei marcării. (a) Dacă se consideră că ordinea cuvintelor este importantă pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relație

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
încadrarea tipologică a unei limbi Pentru încadrarea tipologică a unei limbi, Dixon consideră că trebuie avute în vedere și alte aspecte: topica, importanța factorului semantic, semnificația lipsei marcării. (a) Dacă se consideră că ordinea cuvintelor este importantă pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relație cu funcțiile sintactice, se pot contura două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
partiție ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiționată de anumiți factori 21, care sunt discutați în continuare. (a) Semantica verbului Mai sus (3.1.2(b)), am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
absolutivul) de ergativ. Importante sunt relațiile semantice, care pot fi diferite de la un nivel la altul, deci o construcție ergativă (în care apare obligatoriu cazul ergativ) poate fi transformată într-una nonergativă. Prin urmare, ergativitatea nu este relevantă la nivel tipologic, ci este "variație pe aceeași temă" (Comrie 1973: 244). 4.1.2. Ergativitatea ca variație actanțială Definiția lui Dixon este criticată de Lazard (1994: 37; 2001: 278) pentru că este bazată pe noțiunea controversată de subiect, care nu poate fi identificat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Lazard (1994: 37) susține, de asemenea, combătând definiția ergativității dată de Dixon (1979), mai precis faptul că această definiție se bazează pe noțiunea de subiect, că noțiunea de agent e mai potrivită și constituie o bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanțiale, Lazard (1994

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanțiale, Lazard (1994: 45) ajunge la concluzia că o limbă ergativă este o limbă în care structura actanțială ergativă e dominantă, iar o limbă acuzativă este o limbă în care structura actanțială acuzativă e dominantă. Lazard (1994: 48

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]