3,672 matches
-
omoară" novicele ca să-1 facă să "renască" la un mod superior de existență (în exemplul nostru, s-ar putea spune că ei îi conferă divinitate și imortalitate copilului Dionysos). Dar, într-o religie care proclama supremația absolută a lui Zeus, Titanii nu puteau să joace decât un rol demonic - și ei au fost trăsniți. După unele variante, oamenii au fost creați din cenușa lor - și acest mit a jucat un rol considerabil în orfism. Caracterul inițiatic al riturilor dionysiace se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri, de purtători ai luminii, ci este o procesiune a renunțării și a deznădejdei, ei nu pot să mai comunice decât o angoasă devenită cosmică ("Dinspre cer îngerii coborau/ Înfiorați de spectrul Titanului", Îngerii). Pierderea comunicării cu sacrul creează o mitologie a alterității, dublul uman, sinele, devenind el însuși divinitate. Dacă lumea nu poate fi cunoscută, cucerită atunci atenția căutătorului se va orienta spre interior într-o încercare de reașezare a ierarhiei universale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altă formă, de alții, și înaintea mea. Ca să aduci o nouă, bună și utilă contribuție în domeniul cugetării și să fii, să te afirmi și [să] rămîi un fenomen izolat în literatura timpului în care trăiești, trebuie să fii un Titan”.2) Mai mic cu trei ani decît Bacovia, G. NiculescuVarone era, la data apariției „Răspunsului”, un nume consacrat a cărui absență din cîmpul literar n-ar fi putut trece neobservată. Tipărise un șir de cărți în Biblioteca Minerva, o colecție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cunoscuse decât în cadrul festivalului). Mă uit în catalogul ediției din acest an și simt nevoia să glosez pe marginea unei fotografii emblematice, de la ediția din 1999, unde pot fi admirați întreținându-se cordial, sub oblăduirea lui Lucian Vasiliu, cei doi titani ai poeziei ieșene: Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu. Este, cred, una dintre puținele ocazii în care pot fi văzuți împreună și acest semn al apartenenței lor la cauza comună a spiritului rafinat, la subtilitatea aparent efemeră și gratuită a Poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos", adică de viață finită, de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele Însuși. În poem Demiurgul rostește Întâia oară numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
repaos: „Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos", adică de viață finită, de stingere. Demiurul Îl numește Hyperion, după Hesiod, divinitate simbolică, fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele Însuși. În poem Demiurgul rostește Întâia oară numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prezintă în articolul Viori istorice în deschiderea stagiunii Filarmonicii craiovene un eveniment muzical găzduit de orașul Craiova. A doua manifestare a tripticului a debutat sub bagheta dirijorului Konrad von Abel, muzica finlandeză fiind o încântare pentru auditoriu. "Debutând cu muzica Titanului de la Bonn, mai precis cu Uvertura Fidelio și Concertul pentru vioară, seara inaugurală ne-a impresionat prin seriozitatea demersului interpretativ conferit Simfoniei a II-a de Jean Sibelius, o capodoperă de valoare incontestabilă a muzicii finlandeze"646. Discutând problematica devalorizării
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
eroi (actorii) prin care Teatrul devine Dragoste, Iubire - hrana cea subtilă a sufletului din noi. Și dragostea, se știe, frăgezește ființa la orice stadium al vieții te-ai afla. Viața însăși este joc și Teatrul însuși devine Viață. Gh. Cozorici, titanul de obârșie arboreană, închipuindu-l pe scenă pe mărețul Voievod al Cetății noastre, mărturisea cândva că teatrul e apă și artă vie, pentru că (se) joacă și (se) simte bine, deosebindu-se radical de film - „un fel de conservă ”, în opinia
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști în funcții de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai multă putere decât Josef Stieler chipul leonin, ochii mistuiți de forță, voința herculeană a genialului creator care și-a fixat drept deviză a vieții cuvintele "Prin luptă spre victorie". Istoria vieții lui Ludwig van Beethoven este istoria vieții unui titan al creației muzicale care înfrângând nenumărate opreliști și-a dăruit viața și creația oamenilor, a văzut în muzică ,,scânteia ce aprinde focul în spiritul omenesc”, a socotit drept țel al artei și al vieții sale lupta pentru libertate și progres
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
organizează așa numi tele ,,academii”, prilej de prezentare a noilor sale lucrări. Între 1796-1800 muzicianul surzește și urmează o epocă întunecată a vieții sale. Nici surzenia și nici cumplitele suferinți fizice datorite bolilor, nu pot frânge voința de luptă a Titanului. Una după alta apar marile simfonii,concerte instrumentale,cvartete, sonate, întreg lanțul lucrărilor care au ridicat numele lui Beethoven în rândul celor mai de seamă creatori din istoria artelor. Ultimii ani ai vieții sunt plini de privațiuni și dureri. La
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Viena, Joseph Hellmesberger-senior, al cărui tată fusese contemporan cu Beethoven, îmi vorbea cu familiaritate despre Beethoven, îmi descria mâinile lui, duioșiile, felul său de a dirija. Gândiți-vă că în orchestra Conservatorului din Viena cântam, copil fiind, anumite simfonii ale titanului din Bonn după notele scrise chiar de mâna compozitorului. Pentru mine, atunci, Beethoven nu era de loc ceeace este el pentru tinerii de azi - un mare om pierdut în noaptea vremii - ci un artist care continua să trăiască încă în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială era, după obicei, aplaudată de trei ori, în timp ce titanul simfoniei a obținut cinci valuri de aplauze. Compozitorul trăia cele mai fericite, cele mai solemne clipe ale existenței sale. Munca lui de ani și ani, în care s-a zămislit mărețul monument al artei muzicale, era răsplătită nu numai de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sens, pentru că însăși evoluția graduală, etapizată arată că ea nu a fost întâmplătoare și în nici-un caz nu se poate reduce la acțiunea exclusivă a cauzelor eficiente. A opera o asemenea reducere înseamnă a forța evidența. De altfel un alt titan al medicinii românești, Grigore T. Popa, profesor de anatomie și descoperitorul sistemului port hipotalamohipofizar, afirma că „nici-o structură (anatomică n.n.) nu poate fi înțeleasă atâta timp cât nu rezultă scopul prezenței ei, a rațiunii funcționale în virtutea căreia s -a dezvoltat și perfecționat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să-i înțeleagă evoluția, au cuprins întreaga paletă a întreprinderii raționale, plecând de la principii diferite, uneori diametral opuse ca viziune asupra lumii, până la a crea sisteme filosofice mai mult sau mai puțin practice și utilizabile în organizarea socială. Cei doi titani ai gândirii filosofice antice, Platon și Aristotel, (discipoli ai lui Socrate) prin scrierile lor Republica și respectiv Politika, au marcat decisiv gândirea filosofică de-a lungul istoriei umanității prin promovarea a două idei de bază: a colectivismului statal - în cazul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
istorică a instinctelor sociale Într-o incursiune istorică în domeniul filosofiei și științelor sociale Paulescu încearcă o retrospectivă asupra a ceea ce înțelepciunea umană a reușit să ofere omenirii în domeniul organizării sociale. Cum era și firesc începe cu cei doi titani ai antichității, Platon și Aristotel, comparându-le viziunile și soluțiile sociale pe care aceștia le propun. Astfel în viziunea lui Platon (Republica) statul se naște ca o necesitate, întrucât trebuințele individuale se rezolvă mai ușor în comun, în plus satisface
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aplicată prin divinitate, pentru că Dumnezeu creatorul n-a putut să-și lase făptura nedesăvârșită. Constată totuși, cu amărăciune, că înțelepciunea omenească nu a reușit de-a lungul istoriei să ofere soluții, ci mai degrabă a condus la experiențe dureroase. Astfel titanii gândirii antice (Platon și Aristotel) nu au putut depăși limitele națiilor din care făceau parte, iar Hobbes proclama că starea naturală a omenirii este bellum omnium contra omnes. Darwin, la rândul lui, consacră funesta formulă a luptei pentru supraviețuire „strugle
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și chiar dată uitării ca urmare a uneltirilor unor forțe oculte, a unor regimuri care își fundamentau doctrina pe alte criterii decât cele valorice și nu mai puțin de orgoliile unor epigoni care nu se puteau vedea din umbra acestor titani în domeniul biologiei și științelor medicale (vezi fenomenul Nițescu). Realizările lor în plan științific și social, ca și amintirea lăsată generațiilor care au urmat, au avut și au încă soarta marelui nostru Eminescu, a cărui operă social-politică, dacă nu a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la progresul științelor medicale. A fost momentul, ca și în cazul lui Paulescu, când s-a început recuperarea pentru știința și cultura noastră a marelui om care a fost și rămâne Grigore T. Popa. Ceea ce unește peste timp gândirea acestor titani ai științei și culturii noastre s-ar putea rezuma în câteva ipostaze în care ambii se regăsesc: - amândoi consideră că ființa umană, ca structură și funcție (ca de altfel orice ființă viețuitoare), depășește capacitatea materiei de a se organiza și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
s-a încheiat. Este suficient să amintim vara anului 2003 când, spre stupefacția participanților la Congresul Federației Internaționale de Diabet, se anulează festivitatea dezvelirii a două plăci comemorative montate pe fațada celebrului spital parizian Hotel Dieu, în memoria celor doi titani ai medicinii mondiale cu ocazia comemorării a 100 de ani de la apariția monumentalului “Traite du Medecine par Lancereaux-Paulesco”, ocazie cu care se anulează și acordarea Premiului Paulescu instituit de Asociația Europeană de Diabet. În acest context este greu de înțeles
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la infinit după coadă. „DIAVOLUL“ ȘI „MAIMUȚA CURENTATĂ“ În sporturile dure, în care adversarii se lovesc cu pumnii și picioarele în cap, există obiceiul ca acestora să li se atribuie supranume înfricoșătoare. La noi, în arena politică, e invers: doi titani loco își lipesc reciproc pe frunte etichetele cele mai derizorii. Doi eroi ai timpului nostru, amândoi cu o mână pe cruce și cu cealaltă pe găleata cu lături. Ca-ntr-un basm cu zmei scăpați pe maidan, Vadim Tudor și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
concentrat pe elaborarea conceptului de comunitate, văzut din mai multe perspective, lucrându-se în final cu următoarele comunități: locatarii apartamentelor din blocurile acoperite de mash-uri, chiriașii din casele naționalizate, donatorii de sânge, adolescenții din Complexul de servicii pentru copilul delincvent Titan, București. Spectacolele care vor avea la bază aceste patru comunități (vor fi jucate la sfârșitul lunii) sunt urmate de un al cincilea, axat pe o experiență comunitară directă. Construiește-ți comunitatea cuprinde un atelier de creație destinat copiilor din Rahova-Uranus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
greu să dai impresia asta, când stai în bloc „cu toți nebunii, toți frustrații de pe lumea asta“ și grotescul, neprevăzutul te trag zilnic de mânecă, într-o Europă de Est a tranzițiilor greu de digerat. Ai trăit de nevoie în Titan sau pur și simplu ca experiment literar, pentru inspirație? M-am mutat aici în 2000 și am vrut să-mi cumpăr o casă, pentru că până atunci n-am avut o locuință stabilă, unde să pot munci mai mult la scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și vizual e schimbat foarte tare, arată cu totul altfel, mult mai curat, lucrurile se mișcă mai repede, se fac reparațiile mai rapid. Nu știu dacă ce am văzut e doar o aparență. Poate dacă m-aș muta înapoi în Titan, n-aș mai fi la fel de optimist. De doi ani nu mai guști viața de cartier. Unde te-ai mutat? Mi-am vândut garsoniera aia și m-am mutat în cartierul 1 mai. Am vrut să locuiesc mai aproape de centru, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
poștă, la orice oficiu, când vrei să plătești ceva, nu mai trebuie să stai la cozi la fel de lungi. Se vede că bucureștenii de aici au un pic mai mulți bani. Totuși, nu servesc atât de bine inspirației precum cei din Titan... E adevărat. Nu mai e la fel de extrem. Drept dovadă, acum nu mai scriu despre cartier. Poate sunt deja terminat ca scriitor din cauza asta (râde). De ce România? Sigur ai mai fost întrebat de o mie de ori... A fost un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]