1,717 matches
-
au plătit. Când astfel oi fi grăit, Voi băieți stați neclintit, Raza armei desvăliți Fără însă să-i răniți, De-or fi oameni de cuvânt; De n'or fi oameni de-nțeles Și din gură n-or tăcea Mi-i tocați ca cânepa, Ca și alții auzind Când noi la dânșii mergând Să scoată bani mai curând. Voi copii, băieți, Ia beți, ia beți și mâncați Și apoi să-ncălecați Pe mine să mă urmați. Veniți cu toți după mine Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcea să mă simt un pic avangardistă și sexy. „Phoebe are dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici unul nu avea vreo relație cu o femeie și nici unul nu avea prea mulți prieteni (în cazul meu, nici unul). Ce modalitate mai bună de a sparge monotonia singurătății decât să te îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest la Prefectura de Poliție. Mama, care e la zi cu absolut totul, zice că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest la Prefectura de Poliție. Mama, care e la zi cu absolut totul, zice că-i scăpat de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era mereu în panică, dornic de oameni și la vânătoare de idei. Se scula odată cu nevasta, la 7 dimineața, se primenea, își lega lavaliera, se făcea fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se cutremură. - Când ai să te faci mai mare, ai să mergi șî la școală ..mai ai di crescut! Dar fata îl întrerupse brusc pe bătrân. - Ba, nu... bunicuțule, sânt distul di mare, nu mai sânt copil! Și, l-a tocat la cap, încât în cele din urmă, bătrânul nu i-a mai putut sta în cale și i-a cedat. - Bini, Anuca... bini, fata bunicului, facim cum spui tu! Dar, pe urmă, i-a părut rău că i-a intrat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scald. Dar nu-mi plac nici marile schimbări. Adică nu-mi mai place nimic... Am fost aici la o slujbă religioasă și am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă și până la glasul preotului sunau dogit. Nu m-am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă mereu cu ochii pe orizontul finalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piază rea ce ești!” - am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi. “Da’ știi că ai început să gândești ca un om mare? Numai s-o ții așa, vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Lumea din sat a alergat la biserică, preotul a pus să se tragă clopotele și Simion Bratu, plîngînd amarnic, a promis o icoană nou-nouță. Poliția, de formațiune veche, l-a bătut întîi la tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i fac zob. Șeful îl apucă de rever, apropie gura la nici 3 cm de nasul lui Guran și șoptește: Eu plec mai sus și tu mă înlocuiești. -Șefu', îmi vine să plîng. O să vezi luptă. Mușc din ei, îi toc, îi fac piftie, îi spulber. Așa te vreau. Mai vrei puțină tărie? Vreau. Între timp, ușa se deschide și intră un individ curățel cu ochelari cu rama de aur. Uite-l și pe Motănel. Relu era cherchelit puțin, îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și inginerul Talabă regreta că a chemat oamenii la lucru încă din luna martie. Mare lucru n-au făcut și nici vorbă ca în luna august să încheie lucrările la pod. Cerul era închis și o ploaie măruntă și rece toca sănătatea și nervii inginerului. O ține așa de o săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez o mașină de tocat carnea. Fusese împrumutată la niște prieteni, care așteptau să se uite cui a fost împrumutată de către mama. Ți-ai găsit să uite mama! După ce a făcut comanda Celui de Sus "să-i ardă focul" și "să-i mănînce iadul", a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au denumit chiar „mijloace de eutanasiere moderne“. Ca moștenitor al imperiului Stolzmeier, lider mondial În producția de armament, eram regele lumii, unul dintre acei puțini norocoși care dispuneau atât de averi considerabile, cât și de timpul necesar pentru a le toca. O armată de oameni muncea pentru mine, altele se luptau În folosul meu, căci conflicte, slavă Domnului!, erau pretutindeni, cum se Încheia o lovitură de stat În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase, fața rotundă, dinți sănătoși și ochi umbriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gene lungi care-i dau un aer galeș cu care-ți câștigă Încrederea. În jurul gâtului vânjos, un lanț de aur gros cât degetul meu mic, destul de decent În lumea prin care se mișcă. Dar acum se mișcă Încet, prea Încet, tocând și porționând praful mult prea pe Îndelete. Eu sunt al naibii de curios, e prima oară, tremur tot. Ceilalți mă Învață, cât timp așteptăm pe margine, să rulez o bancnotă de plastic, Îndeajuns de strâns cât să-mi Încapă În nară. Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe lângă rețetele divulgate de ea pentru ziarul Libertatea, pentru conservarea fără fisură a proverbialului ei tupeu, să-și aplice acasă niște măști cu bani. Să bage la ceas de seară, niște euroi în blender (bancnote, nu monede, atenție!) să-i toace bine și să-i amestece după aia cu miere polifloră și cu un ou bine bătut, ca pentru omletă. Să stea cu acest amestec, minimum două ore pe față. Sper cu rețeta asta, să-mi mai scot din capete pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
își curăța cu un ciob de oală puroiul care se scurgea din rănile sale deschise. Și parcă asta nu îi era de ajuns, nevastă-sa care de fapt îi spărsese oala în cap, pentru a-i procura cioburile necesare, îl toca la cap și îl ocăra continuu. Se pare că istețul Satan l-a pedepsit groaznic în punctul acesta, i-a luat fii și fiicele dar i-a lăsat pe cap scorpia, ca să-i mănânce în continuare zilele. Insă Iov îi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
parte, astrologii și prezicătorii proclamă sus și tare, că anul 2012 va însemna sfârșitul a toate. Și fel de fel de scenarii se iscă de aici. Pe de altă parte, luptele intestine din conducere, guvern, parlament, partide, care macină și toacă zilnic precum morile, vântul. O lume a lui qui pro quo. Care pe care. Și în această luptă absurdă pentru vârful piramidei sociale, nimeni nu mai cunoaște nici mamă, nici tată, nici copil, luptă pe viață și pe moarte, doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a rasei rezultată din încrucișarea greco-austriacă. Părerile au fost împărțite: într-adevăr, mergând în susul spiței Taubergher, se poate observa obsesia chivernisirii, a acumulărilor materiale și a întăririi genei de zgârâie-brânză. Însă tot ce adunau ei timp de treizeci de ani, tocau în ultimii zece. Și dacă nu ei personal, atunci copiii lor, înainte să-și ducă părinții la groapă. Deci o latură boemă, autodestructivă, pe care ultimul vlăstar masculin al familiei nu o trăda în niciun fel. La rândul lor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la poartă. Cine naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru înfipt în partea știrbă a capului. Venise să mă întrebe ce mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să vă înscrieți în clubul monden al băncii, care se întrunește în fiecare marți la hanul La lira Veselă pentru a petrece o seară cu distracții pe cinste și mâncăruri alese: fie că preferați să mâncați banii cu lingura, să tocați banii sau să vă beți banii, noi vă stăm la dispoziție. Al dumnevoastră, teafăr și nevătămat, Midas Auraru (Director) Mai e un vis pe care mi-l amintesc clar și pe acesta l-am avut câțiva ani mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și în consecință nu au valoare economică. Este clar că ei trebuie lichidați - dacă se poate, chiar în ziua când ies din ou -, dar cum? SOLUȚIE: Un timp, Dorothy a expermientat cu o mașină specială care avea capacitatea de a toca 1000 de pui la fiecare două minute. Pasta rezultată putea fi folosită ca hrană sau ca îngrășământ. Numai că instalarea mașinilor era costitisoare. Decomprimara prin extragerea oxigenului era o alternativă posibilă, la fel, gazarea cu cloroform sau cu bioxid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți are un haidamac de flăcău, un pierde-vară, o haimana care toacă prin localuri deocheate banii pe care-i scoate maică-sa din covrigi. Dar în tot răul e și-un bine. Într-o dis de dimineață, când haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]