1,334 matches
-
în Europa o face filozoful și naturalistul grec "Theophrastos din Eresos" (390-371 î.e.n.) ulterior este amintit de Plinius ca "magnes" mineral găsit de un cioban pe muntele Ida (azi pe teritoriul Turciei) piatră care rămâne lipită de vârful metalic al toiagului ciobanului. Plinius clasifică aceste pietre magnetice ca feminine sau masculine după felul cum se atrag sau resping între ele. Mineral cu aspect asemănător având însă culoarea albă, neavând proprietăți magnetice va fi numit [[carbonat de magneziu|Magnezit MgCO. Probabil de
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
este stareț al Mănăstirii Noul Neamț a devenit fratele său, arhimandritul Paisie Cecan. Mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului l-a ridicat pe ieromonahul Dorimedont la rangul de arhimandrit la data de 8 ianuarie 1993. În același an este decorat cu toiag păstoresc de către IPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Mitropolitul Vladimir i-a acordat la 28 noiembrie 1994 dreptul a purta crucea pectorală cu diamante. La 29 ianuarie 1995, arhimandritul a fost numit în funcția de prorector al Seminarului
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Zeus îl încredințează pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa (vezi și Hyades), mai târziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu giganții, în care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul său, un toiag încununat de conuri de pin. Conform legendelor, și-a propagat el însuși cultul, ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia și, în sfârșit, în India. Pe muritori, zeul îi învață să cultive vița de vie
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas pentru vin), pantera și șarpele. Cu aceste atribute e reprezentat de Lydos, pe craterul lui Pronomos (Napoli 3240) și în scena gigantomahiei de pe friza de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
amîndoi stîlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mînca."” Dumnezeu anunță poporul Israel, în țara robiei Egipt, căci îi va elibera; El spune:<br>""Cînd îl veți mînca, să aveți mijlocul încins, încălțămintele în picioare, și toiagul în mînă; și să -l mîncați în grabă; căci sînt Paștele Domnului.<br>În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întîii-născuți din țara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; și voi face judecată
Pesah () [Corola-website/Science/298365_a_299694]
-
este convins, la fel ca alții,că totul se rezuma la invidia iranienilor față de arabi , pentru poziția pe care o au in comunitatea islamică, poziție aducătoare de tot felul de beneficii. Tot capitolul ce are in vedere „bastonul” („bățul” sau “toiagul” ,in arabă, "al-`asa") precum și revenirile la tema respectivă în alte capitole din carte nu ar putea fi înțelese dacă nu avem în vedere că pe atunci se știa că oratorii arabi, la fel ca poeții, poartă în mâna un
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
asa") precum și revenirile la tema respectivă în alte capitole din carte nu ar putea fi înțelese dacă nu avem în vedere că pe atunci se știa că oratorii arabi, la fel ca poeții, poartă în mâna un baston sau un toiag atunci cand iși rostesc discursul sau versurile și că, neînțelegând utilitatea respectivului element de recuzită ,"shu`ubiții", îl atribuiau unei obișnuințe moștenite de la arabii păstori, care se serveau de băț pentru disciplinarea animalelor, sau obișnuinței acestora de a-l utiliza ca
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
care se serveau de băț pentru disciplinarea animalelor, sau obișnuinței acestora de a-l utiliza ca armă. La prima vedere , discursul lui al-Ğahiz în privința „bastonului” pare ciudat, pentru că începutul, cel puțin, nu se referă nici la utilitatea bastonui sau a toiagului în producția poetică sau oratorică, nici la simbolistica acestuia. În loc să vorbească despre arabi, autorul o ia de departe, cu istoria lumii și a profețiilor successive, asa cum e prezentată în Coran, deci cum ar fi trebui să fie asumată de către
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
de departe, cu istoria lumii și a profețiilor successive, asa cum e prezentată în Coran, deci cum ar fi trebui să fie asumată de către toți musulmanii, inclusiv de către adversarii săi. El vorbește despre marile personalități din istorie care au purtat toiag (Moise, Solomon etc.) insistând, bineînțeles, asupra faptului că profetul Muhammad, ca și cei din apropierea sa, nu se despărțea de toiag..” "Shu`ubiții", ' nu-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
să fie asumată de către toți musulmanii, inclusiv de către adversarii săi. El vorbește despre marile personalități din istorie care au purtat toiag (Moise, Solomon etc.) insistând, bineînțeles, asupra faptului că profetul Muhammad, ca și cei din apropierea sa, nu se despărțea de toiag..” "Shu`ubiții", ' nu-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice ale poziției sale:turbanul și toiagul. Chiar dacă nu poartă o îmbrăcaminte
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
sa, nu se despărțea de toiag..” "Shu`ubiții", ' nu-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice ale poziției sale:turbanul și toiagul. Chiar dacă nu poartă o îmbrăcaminte caracteristică, are neapărat toiagul cu el. Se înțelege că toiagul ar fi un fel de prelungire a gesturilor făcute cu mâna sau cu capul, pentru a exprima anumite semnificații, așa cum cântărețul marchează ritmul bătând cu
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice ale poziției sale:turbanul și toiagul. Chiar dacă nu poartă o îmbrăcaminte caracteristică, are neapărat toiagul cu el. Se înțelege că toiagul ar fi un fel de prelungire a gesturilor făcute cu mâna sau cu capul, pentru a exprima anumite semnificații, așa cum cântărețul marchează ritmul bătând cu bastonul în pământ. Nici poetul arab nu se desparte
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice ale poziției sale:turbanul și toiagul. Chiar dacă nu poartă o îmbrăcaminte caracteristică, are neapărat toiagul cu el. Se înțelege că toiagul ar fi un fel de prelungire a gesturilor făcute cu mâna sau cu capul, pentru a exprima anumite semnificații, așa cum cântărețul marchează ritmul bătând cu bastonul în pământ. Nici poetul arab nu se desparte de baston, care este un element
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
sfintele icoane, mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pe împăratul pentru această faptă, a fost izgonit de către dânsul la Metop, lângă lacul Apoloniada, în Frigia, și de acolo iarăși a fost trimis spre partea răsăritenilor, unde a primit vreo sută de toiege pe spinare pe care le-a suferit cu vitejie. Și iarăși a fost chinuit de mai-marele oastei cu grele bătăi. Și de acolo a fost trimis la Smirna și închis într-o temniță, unde i s-au pus picioarele în
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee fie prin colecții particulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt în majoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regăsesc și un toiag de lemn al unei căpetenii locale, statueta unui om-pasăre precum și două ornamente pectorale. În afară de obiectele din lemn mai există și câteva petroglife care ar putea include scurte inscripții rongo-rongo. Tradiția orală a pascuanilor sugerează că doar o elită redusă numeric
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
mare și un nume, cum este Tăblița C - Mamari. Uneori numele pot fi descriptive, așa cum se întâmplă cu tăblița denumită Lopata sau cu tăblița denumită Tabachera sau pot indica locul unde se află textul respectiv: Mica Tăbliță din Santiago sau Toiagul din Santiago. Rongo-rongo este denumirea modernă a inscripțiilor și înseamnă în limba rapa nui a recita, a declama, a incanta. Numele original al textelor (sau mai degrabă descrierea acestora) este "kohau motu mo rongorongo" ceea ce înseamnă rânduri scrijelite pentru incantații
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
2320 de glife simple sau compuse, adică un total de peste 15000 de glife. Obiectele sunt în majoritate tăblițe alungite, din lemn, excepție făcând obiectele: I (probabil un toiag-sceptru de ceremonie al vreunei căpetenii locale, obiect cunoscut și sub numele de Toiagul din Santiago), J și L (cupe pectorale ornamentale purtate de elitele locale), X (statueta unui om pasăre) și Y (o tabacheră realizată dintr-o tăbliță rongo-rongo). Două dintre tăblițe, C și S, sunt atestate ca datând dinainte de perioada sosirii misionarilor
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
similare au obținut și alți savanți, cum ar fi Pozdniakov în 2007. Foarte puține texte au fost publicate în decurs de aproape un secol. În 1875, directorul Muzeului Chilian de Istorie Naturală din Santiago, Rudolf Philippi, a publicat textul de pe Toiagul din Santiago, iar Carroll (1892) a publicat o parte din Tahua (Vâsla). Cele mai multe texte au rămas în anonimat și nu au fost disponibile pentru eventualii descifratori. Acest lucru s-a schimbat în 1958, atunci când Thomas Barthel a publicat desene ale
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
locali se număra și "Ninib", zeul capitalei sumeriene, Ninive. Mai amintim, dintre numeroasele zeități asiro-babiloniene, "Tigrul" și "Eufratul", fluvii divinizate pentru imensa binefacere pe care o revărsau asupra țării, și "Ninghisida", protectorul medicinei, al cărui simbol, șarpele încolăcit pe un toiag, s-a păstrat ca simbol al medicinei până în zilele noastre. În afară de zeii propriu ziși, în panteonul asiro-babilonian intrau și o mulțime de spirite ale cerului și ale pământului, considerate ca zei minori. Era ajutoare ale zeilor principali, mesagerii lor către
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
numită Tărâmul. Cel care l-a adus acolo, trogloditul Drool Vierme de Piatră, se află în slujba Nobilului Foul, care îl trimite pe Covenant cu un mesaj către Nobilii Tărâmului. Nobilul Foul amenință cu distrugerea Tărâmului în cazul în care Toiagul Legii nu este recuperat din mâinile lui Drool Vierme de Piatră. Covenant descoperă că în acel loc lepra dispare, sub acțiunea vindecătoare a unei argile de leac. Ajuns în Mithil Stonedown, află că este considerat un vechi erou, Berek Jumătate-de-Mână
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
transmite mesajul Nobilului Foul. În ciuda pericolului evident, Nobilii decid să nu pornească un război, ci să trimită patru dintre ei, împreună cu un grup de războinici pentru a se infiltra în bârlogul lui Drool din Muntele Tunetului, într-o Căutare a Toiagului Legii. Condus de Înaltul Nobil Prothall și însoțit de Gardienii Sângelui (oameni care nu mor de moarte naturală și nu dorm niciodată), grupul pornește spre est. Covenant îl însoțește în speranța că găsirea Toiagului Legii îl va ajuta într-un
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
Muntele Tunetului, într-o Căutare a Toiagului Legii. Condus de Înaltul Nobil Prothall și însoțit de Gardienii Sângelui (oameni care nu mor de moarte naturală și nu dorm niciodată), grupul pornește spre est. Covenant îl însoțește în speranța că găsirea Toiagului Legii îl va ajuta într-un fel să revină în lumea pe care el o coisideră reală. Confruntându-se cu armatele de troglodiți și demoni-abjecți trimise de Drool, grupul va ajunge la resturile fumegânde ale lui Woodhelven Înalt, apoi va
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
va primi ajutorul ranyhynilor, cai sălbatici, liberi și inteligenți din Câmpiile lui Ra, precum și a ramenilor, trib care îi slujește pe ranyhyni. În cele din urmă, cu prețul multor victime, Nobilii reușesc să intre în Muntele Tunetului și să ia Toiagul Legii, aducând o pace temporară în Tărâm. Covenant îl distruge pe Drool Vierme de Piatră, folosindu-și verigheta de aur alb pentru a chema Leii de Foc, creaturi de lavă, deși nu înțelege pe deplin forța pe care o are
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
telepatic și sunt stoici, aparent lipsiți de emoții, dar și extrem de dedicați cauzei pe care aleg să o slujească. Nobili: conducătorii și slujitorii Tărâmului, maeștrii în tehnicile de luptă și în magie. Aceste abilități sunt cunoscute sub numele Spada și Toiagul și fac parte din Înțelepciunea lui Kevin. Nobilii locuiesc la Piatra Sărbătorii și poartă robe azurii. Nobilul Foul: numele comun folosit de Consiliul Nobililor pentru dușmanul străvechi al Tărâmului, numit și 'Disprețuitorul'. Este descris ca fiind „ful sau fratele mai
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
viteaz, care făcuse multe și mari fapte(...) acesta ucise doi bărbați din Moab ca leii. Și el se pogorî și ucise un leu într-o groapă(...) În mâna Egipteanului era o lance, dară el se repezi asupra lui cu un toiag și smulse Egipteanului lancea și-l ucise cu lancea sa.”" De aici pornește compoziția personajului literar. La fel cu diversele episoade: „"Ungerea lui Solomon"” sau „"Răscularea lui Absalom"”. Ficțiunea este în perfectă armonie cu faptele biblice. Stefan Heym lucrează practic
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]