22,705 matches
-
C. Rogozanu Ceea ce surprinde în primul rînd la Andrei Bodiu, în cartea sa Direcția optzeci în poezia română, este tonul extrem de serios al abordării. Deși este vorba despre teme critice diferite, se impune o comparație cu Trafic de frontieră de Adrian Oțoiu. Ambii sînt scriitori foarte buni (Bodiu în poezie, Oțoiu în proză), ambii s-au lansat în primul rînd
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
un argou acelei societăți subterane de care vorbeam. Multe dintre "textele teoretice" ale optzeciștilor eșuează repede în manifest, în program. Două lucruri foarte diferite. Și o discuție amplă, pe care Bodiu o "sare" în virtutea unui "de la sine înțeles". Revenind la tonul "doctoral", deranjant pentru cititor este principiul extrem-academic "lasă citatele să vorbească". Andrei Bodiu se dovedește un excelent ordonator de materie, dar se exprimă indirect, prin intermediul citatului. Parafraza academică poate deveni un obstacol serios chiar pentru vocea autorului. Iar cînd se
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
să nu-i mai credem pe cuvînt, să nu mai acceptăm fără comentariu un program sau un manifest, fie el cu "alură" teoretică. Parafrazînd un slogan: Nu mai sînt nici ei tineri". Deci pot fi interpretați și altfel decît în tonul impus chiar de ei. Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, vol.I, Editura Paralela 45, colecția "Deschideri", 2000, 282p., f.p.
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
fi beneficiat de asemenea gesturi. Cele trei soții, de la care a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei mai mari critici americani ai secolului 20 a murit în singurătate (o solitudine spirituală înainte de toate), după o viață trăită tot în singurătate. Alfred
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
tradus în engleză al Slavenkăi Drakulic, o autoare deja notorie peste ocean. S. A Novel About the Balkans (S. Un roman despre Balcani) este o carte cutremurătoare prin forța subiectului, dar și ca performanță artistică. Stilul lapidar, un fel de ton sec de înregistrare a ororii războiului, subtilitatea comentariilor psihologice fac din Slavenka Drakulic o scriitoare din categoria lui Bernard Malamud în Cîrpaciul sau Franz Werfel în Cele patruzeci de zile pe Musadag. Știm încă prea puține, din păcate, despre atrocitățile
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Descrierile Slavenkăi Drakulic nu pot fi calificate. Rostul lor este de a produce rău fizic cititorului, și o fac. Tot ce se întîmplă e comentat din perspectiva lui S., dar la persoana a treia, căci scriitoarea nu-și îngăduie un ton confesiv direct decît rareori, și atunci tipul de semn tipografic se schimbă, pentru a-l alerta pe cititor. S. este o femeie educată, singura de altminteri în întreg lagărul, și reacțiile ei sînt altele decît ale femeilor din jur, țărănci
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul atît de exaltat în conștiința cumnatei lui, în care își credea locul unic. Atît de stăpînit de obicei, nu se stăpînise totuși, dar izbutise să-și mlădie ciuda în ton de glumă". Maiorescu știe să-și stăpînească gelozia. Mai ales că el îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu era înalt; din obișnuința de a se ține ușor
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
naturalismul). Fără a aduce o perspectivă subliniat nouă asupra lui Macedonski, scrierea lui Nicolae Oprea reia datele cunoscute într-un conspect inteligent și nuanțat, pe urmele, în primul rînd, ale lui Adrian Marino, dar și ale altor exegeți ai poetului. Tonul este perfect echilibrat, salubru, evitîndu-se orice partizanat, orice exagerare "favorabilă". Dosarul macedonskian apare scos de sub incidențele umorale, adus în fața instanței acelei transcendențe laice care este istoria literară. Această rememorare a autorului Nopții de mai reprezintă un gest util într-o
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
demne de interes în legătură cu un scriitor sau altul, dar lipsește o concepție despre literatura română în secolul douăzeci. Ce individualizează această epocă literară, convențional delimitată, în raport cu epocile anterioare? Cum se situează ea în contextul literaturilor europene? Ce scriitori au dat tonul în literatura română de după 1900? Ce s-a preluat din străinătate? Ce s-a creat prin forțe proprii? Cum a fost marcată literatura română de comunism? La aceste întrebări și la numeroase altele, posibile, Dumitru Micu nu răspunde. El face
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și de actori români! Descoperi, și în Țăcăniții, o serie de actori români, de pildă Cătălina Mustață (cu o grație ascuțită ca o lamă de cuțit), sau Sanda Toma (cu un ton de ironie superioară, de sorginte teatrală), sau Alexandru Bindea (cu un umor "dilimache" în personajul unui doctor de nebuni pre nume Dilimanu) și, în sfîrșit, un nume nou într-un rol principal, Tomi Cristin (cu o figură foarte cinematografică și
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
în gușă e și-n căpușă", iar în gușă, vai, e doar mediocritate, ciocoism și, deocamdată, o ineficiență masivă, adică incompetență!), ne vom integra (că doar cu asta se ocupa a noastră Hildegard!) la kalendele grecești! Ceva mai ponderată în ton, dar la fel de dogmatică în concepții e doamna de la Educație. Descinzând din augusta tradiție a "femeii cu coc", magnific ilustrată de tovarășele Găinușe, Mureșan, Dobrin, Gâdea (un coc adaptat, firește, economiei de piață!), d-na Andronescu n-are altă obsesie decât
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
Replicile - de o mare vulgaritate, înainte de-a fi de-o extremă prostie - ale celor menționați nu cad tocmai din senin. Ele au fost pregătite de ani lungi de încercări de a reabilita aparatul represiv al comunismului, duse pe diverse tonuri și de diverse voci. Prin '90 - '92 s-a încercat ruperea în două a activității Securității: o activitate represivă, criminală, din primul deceniu și jumătate de la preluarea puterii (când, evident, securiștii-criminali erau unguri și evrei!). O dată cu venirea la putere a
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
succedat în termenii repatrierii". Sau: "Ca și Alcibiade, Ion Pillat se poartă după cutuma locului, fiind mai simbolist decît parizienii la Paris, mai neaoș, acasă, decît românii și mai clasic decît grecii în Grecia". Sînt expresii de gamin, care împrospătează tonul, făcînd din lectura acestei importante exegeze și un prilej de delectare. Lucru rar în critică, Al. Cistelecan are o notă stilistică proprie, după care îl putem recunoaște cu ușurință. Al. Cistelecan, Celălalt Pillat, Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, 364
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
era tot nostalgia, sau dorul imigrantului de casă, o anume ironie - dacă nu cinism - colora altfel ideile, la urma urmelor nu atît de diferite de cele enunțate de antevorbitori. Despe nostalgie sau dor nu poți vorbi altfel decît pe un ton vigilent-persiflant, alert-ironic, pentru că termenul în sine mustește de un sentimentalism căruia ușor îi poți cădea pradă. Luna trecută Svetlana Boym a publicat o carte de peste 400 de pagini, The Future of Nostalgia (Viitorul nostalgiei), care în întregimea ei e un
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
rău/ am mijlocul îngust/ vreau să invoc în apărare/ pentru că nici nu mă mișcasem din scaun/ ...nimerisem pe scară purtam pălărie/ cum crescusem peste măsură părea că se rușinează/ urma să mi-o spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine: "o bufnitură (calul fugit spre altă împărăție)/ se-aude soarele căzînd într-un ocean de cretă// așadar tu ești (el face o reverență)...". De aici și senzația de diferență valorică între părțile care alcătuiesc
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
lume bună, ce metrouri/ ce mirodenii din import!// portarii toți știu să se poarte/ nu vezi o scamă pe peron/ nu vezi un câine fără zgardă/ nu vezi un domn fără baston." Sugestia de eleganță a poemelor este dată de tonul calm, de îndeplinirea conștiincioasă a ceremonialului exprimării, de claritatea mesajului (chiar și a unuia terifiant). Dacă trebuie să repete anumite sintagme, poetul le repetă, fără să se precipite, așa cum în societate un adevărat gentleman salută cu aceeași răbdare pe fiecare
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
care o simt mustind în subtextul unor articole, cu sau fără caracter polemic, interviuri sau pur și simplu notițe redacționale, aruncate într-un colț de pagină. Am crezut totdeauna că orice se poate discuta sine ira et studio, pe un ton civilizat, că polemica nu exclude (vorba d-lui Octavian Paler) cordialitatea și că singurul extremism îngăduit în lumea ideilor este (vorba, de data aceasta, a d-lui Radu Cosașu) unul de centru. Am însă prilejuri nenumărate să mă conving că
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
considerațiile despre edițiile de autor. Cornel Regman crede că autorii nu-și selectează bine poemele reprezentative și că unitatea țintită înseamnă de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
grup de țărani, bărbați și femei, aducând notarului feudal dijmele, mai mult alimente și băuturi. Alături de pînza flamandă, Le paîiement de la dîme, pe un perete alb trona portretul amfitrioanei de al cărui pictor nu-mi mai amintesc. Nu am uitat tonul lucrării; un verzui de toate nuanțele, privirea acută a femeii de o intelectualitate glacială care te obseda mult timp după aceea, pînă la mănușile verzi și ele croite dintr-o piele de crocodil. Vera, în timpul vizitelor, invitat de Nichitici, bărbatul
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
intensitate, prin noutate, contrast, relevanță, succesiune rapidă a ideilor, chiar repetiții). Alegem gradul nostru de implicare în text și sîntem avertizați asupra consecințelor. Autoarea ne furnizează și cîteva sfaturi pentru a gîndi pozitiv în momentul scrierii unui text: Cînd alegeți tonul și rolul: * Gîndiți-vă la contextul în care scrieți! * Amintiți-vă de acele personalități care v-au marcat considerabil devenirea! * Amintiți-vă experiențele anterioare pozitive legate de anumite tipuri de texte scrise! * Ce anume din activitatea dumneavoastră vă reflectă cel mai
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
noapte lungă de petrecut în tren, m-a încercat ispita să reiau lectura pieselor de dosar antologate. M-a izbit, încă și mai puternic decît prima oară, neclaritatea, îmbîcseala ideatică în care se scaldă cel mai adesea polemica, altminteri atingînd tonuri de o extremă încordare. Mă simt de aceea tentat să adaug cîteva observații pe marginea unei dispute în care nu m-am implicat defel la vremea derulării ei, profitînd, acum, de distanța, în timp și în spațiu, despre care se
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
căruia întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a ajunge la descoperirea raportului dintre idee și formă, artistul trebuie să ajungă la o cunoaștere științifică a "relației dintre lumină și natura, prin intermediul culorii". "Romantismul nu e o lume a tonurilor sumbre, a "negrei" lumi interioare, ci drumul către culorile străvezii și luminoase aflate dincolo de lumea omului (și care numai întâmplător se destăinuie)" (p. 103). Debutul Anei-Stanca Tăbărași este remarcabil. Rețineți numele. Ana-Stanca Tăbărași - Romantismul colorat, Ed. Cartea Românească, Buc. 2000
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Z. Ornea Constantin Bacalbașa (frate cu Anton, celebrul în epocă Toni, și cu Ion) a fost un longeviv, cu o activitate gazetărească remarcabilă. S-a născut în 1856 și a murit, tocmai, în 1935. A scris la numeroase gazete, fiind, în 1879, unul dintre întemeietorii ziarului socialist Drepturile Omului, fiind socialist
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
prezent și pus în acțiune mare parte din spectacol. Probabil că este și etapa în care te supui, medical, la orice, necrezînd pînă la capăt că este vorba despre propria-ți persoană, că ți se poate întîmpla tocmai ție așa ceva. Tonul ludic-cinic al Valeriei Seciu, foarte direct cu auditoriul și cu sine cred că sporește și efectul dramatic și forța personajului. Demnitatea și autocontrolul în fața durerii și a morții, totuși, imanente, este sfîșietoare. Evadările sînt, firești, nu în prezența familiei, pentru că
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]