2,536 matches
-
a zis că aici a fost coridorul de circulație al popoarelor între Orient și Occident. Dintr-o așa enormă variație de influențe și contribuții reiese, desigur, o anumită neutralizare de caractere. Nu s-a format încă un nucleu central, o tonalitate preponderentă. Cel ce va voi să facă psihologia poporului nostru va trebui să se lovească numaidecât de acest haos de elemente străine, incomplet digerat încă (Ralea, 1924/1997, p. 68). S-a remarcat însă rapiditatea cu care românul adoptă elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acceptat să trimită o divizie la Cernăuți pentru a apăra dreptul legitim al popoarelor de a dispune de soarta lor (s.n. C.M.)"74, ignorându-se astfel, cu o generozitate rar întâlnită în istorie, interese naționale cât se poate de presante. Tonalitatea unor astfel de explicații trimite la matricea politică a discursului pedagogic național, contemporană sau ulterioară evenimentelor din 1918. Militantismul acestei pledoarii a fost preluat fără rezerve de istoriografia națională, reorganizând continuu informația, în favoarea tezei de demonstrat. În manuale a ajuns
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
70 funcționau încă manuale de clasa a VIII-a, dedicate întregii istorii a României și cuprinzând, în descrierea "orânduirii capitaliste", largi incursiuni în epopeea unirii de la 1918. Erau inegal distribuite 361, dar consonante din perspectiva mesajului emoțional. Elogierea recăpăta o tonalitate interbelică: "în ziua de 1 decembrie 1918 ei [românii] s-au adunat chiar pe locurile unde Mihai Viteazul își făcuse în 1599 intrarea triumfală în cetate și unde în 1785 fuseseră frânți pe roată Horea și Cloșca"362. Autorii profitau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
rostirea se va realiza numai în timpul expirației, evitându-se rostirea în timpul inspirației, tendință proprie multor copii. Cel mai eficient mijloc de lărgire a registrului tonal îl constituie lectura resurselor cu conținut liric, epic, dramatic, deoarece implică folosirea nuanțată a pauzelor, tonalității, accentului logic și psihologic, debitului rostirii etc. c) Exerciții de pronunție sau așa numitele „ frământări de limbă”, concretizate în înlănțuiri de cuvinte cu grupuri de sunete mai greu de articulat, ceea ce antrenează analizatorul verbo-motor, cu accent pe organele articulatorii, pe
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
abordând variate modalități compoziționale. Poezia lui, gravă, profundă, face deseori apel la fabulos și mitologic. Dacă în Arhipelag de noapte poetul se caută pe sine cu o vibrație sentimentală reținută, în Cuaternar (1972) personalitatea lui se manifestă original, într-o tonalitate sobră, prin „evocarea” unor stări dintr-o existență primordială. I. se dovedește un desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la acea forță a vieții pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
laș pentru a ține piept prejudecăților și provoacă o catastrofă sentimentală, sfârșită cu sinuciderea tinerei. Literatura sadoveniană consacrată târgului moldovenesc are și ea o pronunțată notă poetică. E prin excelență o proză de atmosferă, descripțiile fiind topite într-o unică tonalitate sufletească, a tristeții provinciale. Se întâlnește astfel cu o întreagă lirică, aptă să furnizeze, de la G. Bacovia la Demostene Botez și B. Fundoianu, o variantă locală a spleen-ului baudelairian. Altă sursă de poezie la S. rezidă în evocarea trecutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
diferitelor aspecte estetice ale lumii înconjurătoare. Aceștia, înainte de a gândi pe plan mental, gândesc pe planul acțiunii și al practicii cu obiectele pe care le îndrăgesc mai mult. Se spune, de obicei, că fiecare copil descoperă o lume cu o tonalitate proprie și dacă vrem ca un lucru sau un fenomen să se întipărească cât mai exact și mai trainic în mintea copilului, trebuie să organizăm cât mai multe activități în marele laborator al creației natura sursă de inspirație pentru orice
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
și deschisul sunt contraste polare, total opuse. Albul și negrul se folosesc pentru obținerea celor mai expresive efecte de clar-obscur. O suprafață umbrită își intensifică porțiunea de umbră în partea învecinată cu o suprafață luminată, iar o culoare își schimbă tonalitatea și intensitatea prin raport cu culoarea ce înconjoară. Pentru a ne face o imagine clară, putem să decupăm dintr-o bucată de hârtie gri 4 pătrățele de mărimi egale și să le așezăm fiecare pe câte o bucată de hârtie
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
se formează dezvoltând paralel două și chiar trei perechi de complementare constituite în game simple. Dacă asociem gamei O A o suită de tente din gama R Ve, formăm o gamă compusă. L -Dominanta cromatică (Planșa nr.40) Dominanta sau tonalitatea dominantă nu este în pictură același lucru cu dominanta gamei muzicale, ci cheia care stă la baza întregii partituri cromatice. Folosirea pe cele mai multe întinderi ale spațiului compus a uneia sau a două culori calde (reci), întinse ca atare, dar și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
a lucra, nici sie, nici În clacă, că cine va lucra să fie de glubă 6 florinți, iar popa de nu va spune sărbătoarea, birșag 12 florinți. După cum se vede, la nivel de discurs avem de-a face cu o tonalitate medievală, similară celei pe care am Întâlnit-o În tradiția atribuită lui Ștefan cel Mare XE "Ștefan cel Mare" : timpul sărbătorii, apărat de Biserică, triumfă asupra timpului muncii. Chiar și În varianta deghizată a lucrului pentru alții, În clacă, nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
politice. Explicația faptului ține, desigur, În primul rând de rigorile cenzurii austriece, cărora cei trei voiajori nici nu vor Încerca să Îi forțeze mâna În mod inutil. Pe de altă parte, niciunul dintre aceste memoriale nu avea o finalitate politică. Tonalitatea lor generală pornește din cea a „călătoriilor pentru cunoaștere”, de factură iluministă, chiar dacă perspectiva romantică sau observația pragmatică și realistă debordează adesea cadrul inițial. Nici corespondența privată emisă de Al. Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , Simion Bărnuțiu XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
subversiunea lui Mazzini XE "Mazzini" ) le jucau În viața politică a imperiului, precum și caracterului senzațional al acestor știri. În schimb, lecția parlamentară de la Torino, care va beneficia, cantitativ vorbind, de o atenție mult mai scăzută, va fi prezentată Într-o tonalitate caldă, datorită interesului pe care i-l purtau elitele românești de orientare liberală. Pentru evidențierea unor aspecte calitative ținând de difuzarea și receptarea mesajului revoluționar italian, trebuie luată În considerare și problema relațiilor dintre mișcarea risorgimentală și emigrația maghiară. În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Habent sua fata libelli - spuneau aceiași Înaintași latini ai Transilvaniei, care i-au Împrumutat până și numele și i-au marcat cândva istoria. Pe urmele meditației lor melancolice, vreau să Închei cu un ultim gând, de data aceasta Într-o tonalitate elegiacă. Toate cărțile au o soartă și o istorie specifică, Înscrisă mai Întâi În memoria afectivă a autorului. Iar cea de față se leagă de relația mea sentimentală cu lumea eroilor care se perindă printre filele ei, ca și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
va fi apreciată, iar originalitatea viziunii recunoscută. Poeme istorice, primul ciclu din Apărătorii, figurează, într-o stilizare subtilă, o mitologie în care eroii naționali obiectivează ipostaze ale umanului. Sentimentul duratei este transpus într-o ordine simbolică și evocatoare, într-o tonalitate înalt-elegiacă. Textele (Mihai, Horia, Ioan, Grigore Ghica ș.a.) sunt construite pe două nivele: poemul propriu-zis și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
literar”, „Victoria”, „Înainte”, „Orizont”, „Revista literară”, „Lupta CFR”, „Revista muncei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tribuna” ș.a. Prima carte, eseul liric Estetica iubirii, a apărut în 1936. În volumul Pasărea albă, tipărit în 1946, T. reunește poeme în tonalitate whitmaniană și maiakovskiană, poetul rus fiind și amintit într-un vers. Din păcate, textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
la Brașov și prin niște declarații care mai mult au iritat decât au convins. În paralel cu semnele de bunăvoință arătate evreilor și ideii de evreitate, În revista lui, România Mare, textele antisemite continuă să apară cu aceeași frecvență și tonalitate. Unde putem plasa categoria de oameni pe care Vadim Tudor o reprezintă cu mult aplomb? Vladimir Tismăneanu: Spre a cita un text publicat mai demult de Michael Shafir (e ideea lui, și țin să o recunosc), avem două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
viața socială, așa cum susținea Durkheim, ci „raportul cu natura și atitudinea omului față de soartă...”. Religiozitatea, înțeleasă de Simmel ca o emoție specială, este cea care naște religia. Această emoție specială este numită de Simmel pietate. Diversele relații sociale au o tonalitate religioasă ce le conferă vigoare și distincție. relația copilului plin de pietate filială cu părinții săi, cea a patriotului entuziast cu țara sa, ori la fel de convinsului cosmopolit față de omenire, raportul muncitorului cu clasa lui în ascensiune sau a feudalului mândru
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu propria-i castă, a supusului cu stăpânul sub a cărui influență se află, sau a oșteanului loial cu armata sa - toate aceste relații cu conținutul lor de o diversitate infinită, considerate sub aspectul laturii lor psihice, pot avea o tonalitate comună, care poate fi designată ca religioasă. Toate au o încărcătură numită de Simmel „religioasă”, fiind diferite de relațiile bazate pe egoism, supunere, putere sau morală. După cum susține Simmel, nu orice formă de pietate se regăsește într-o religie, așa cum
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
entuziasmat. Prin această marcă, mai mult intonativă decît sintactică, R1 și R2 se aseamănă cu niște fraze exclamative de tipul ce alură! și Ce temperament! Valoarea intonativă a punctuației ne permite chiar să ne imaginăm că enunțul inițial are o tonalitate interogativă: Manta? care ar corespunde cu valoarea sa de temă: Vreți să știți părerea mea despre Manta? Este evident că scrierea oferă resurse expresive foarte apropiate de sintaxa oralității. Punctuația destul de neconvențională a acestui enunț se prelungește la începutul redacționalului
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă.., etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Ca să păstrăm coerența prezentei lucrări, să luăm un text scris făcut pentru a fi rostit, o tiradă (actul III, scena 7, versurile 998-1019) a Iuniei din Britanicus de Racine: T54 Să tac spre-a vă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]