1,586 matches
-
spațiul central, înainte de a urca și ea. ― Mi-e frică, mamă... Ripley. ― Știu, draga mea. Și mie. După ce improviză o torță cu hârtia, o aprinse cu ajutorul brichetei. Se înălță numaidecât o flacără, urcând spre tavan. Femeia întinse brațul și ținu torța aproape de unul dintre detectoarele de incendiu ale secției medicale. Pe lumile îndepărtate, toate sistemele de securitate erau alimentate de baterii independente: ceea ce împiedica ușa și iluminarea să funcționeze, nu le putea afecta pe acestea. Focul consuma rapid hârtia, amenințându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
secției medicale. Pe lumile îndepărtate, toate sistemele de securitate erau alimentate de baterii independente: ceea ce împiedica ușa și iluminarea să funcționeze, nu le putea afecta pe acestea. Focul consuma rapid hârtia, amenințându-i mâna. Strânse din dinți și rămase cu torța în mână. Aceasta lumina slab încăperea și se reflecta pe suprafața lucioasă a sferei chirurgicale atârnate deasupra mesei de operație. ― Hai, hai! Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mișcarea în spinarea ei. ― Înțeleg. Nu-ți fie frică. N-o să-ți dau drumul. Ripley văzu ceva mișcător, departe, în dreapta. Arse ouăle cu aruncătorul de flăcări înainte de a-și îndrepta arma spre creaturile care se apropiau. Deși preschimbată într-o torță vie, una dintre ele continua să înainteze și femeia trebui să utilizeze vibratorul pentru a o arunca în aer. Apoi Ripley trebui să bată în retragere. Când se lăsă în jos pentru a trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele schimbări ar fi avut loc oricum odată cu vârsta, odată cu trecerea de la copilărie la adolescență, în tot cazul, Elena trăise mai intens toate acele modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă una de la alta, Elena îi spuse: Hai să ne sărutăm ca artiștii și îi vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fuma o țigară. mai mulți jurnaliști și cel puțin două echipe de televiziune se aflau la fața locului (iar președintele Uniunii scriitorilor tocmai acorda un interviu televizat pe treptele clădirii) în momentul în care tînărul poet se inflamă ca o torță și sute de flaiere zburară în jurul său. omul își pregătise din timp operațiunea și tipărise cîteva sute de manifeste care fură imediat citite de toată lumea, scriitori și ziariști, trecători și agenți de securitate. Iată conținutul mesajului său : Destul ! Destul cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezarmați. Un singur scriitor își scoase totuși cămașa și încercă să înăbușe cu ea flăcările care îl carbonizau pe colegul lor sinucigaș, dar inițiativa sa curajoasă nu duse la niciun rezultat, dimpotrivă cămașa luă foc și hrăni și mai copios torța vie din curtea Casei scriitorilor. nu voi continua cu aceste detalii morbide (cel puțin două scriitoare leșinară pe treptele Casei Vernescu în fața acestui teribil spectacol, iar alte două sau trei persoane începură să vomite) pentru că de fapt nu ele sunt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care nu le-am putut uita. taci, îi spun, alergînd ca un nebun pe străzile orașului și aruncînd la întîmplare cu cocktailuri molotov. oprește-te, îi spun, în timp ce ferestrele se fac țăndări și arborii din parcul municipal ard ca niște torțe. oprește-te sau am să distrug totul. Dar Vocea rîde, se simte bine, îmi povestește lucruri care mi se întîmplă în mod repetitiv, îmi evocă amintiri bumerang, se amuză de prezentul meu. De ce mă împingi la astfel de lucruri ? strig
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
E ca o scânteiere, bucată dintr-un soare, Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca dorul te-ademenesc, Precum ruga liniștesc, Risipite-n în fiecare Dau vrajă și-înflăcărare. Ca parfumul fin și tare Te-mplinesc și te uimesc, Nu e loc de evadare Din altar dumnezeiesc. Miros de trandafiri găsești În
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta, spuse omul. Doar nu vrau să merg la demostrațe condus d-un pușcăriaș! * Domnul Gonzalez ajunsese, ca de obicei, devreme la Levy Pants. Își aprinsese simbolic, cu același chibrit, micul său reșou și o țigară cu filtru, ca două torțe care semnalizau începutul unei alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să rumege gândurile din fiecare dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase ghirlande mov, cenușii și maro deschis de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sala de operații sparte. Acum se părea că au ca țintă fetișiștii. Deja se Îngroșa gluma. Scandau și strigau insulte În direcția tribunalului: bărbați, femei, părinți și bunici, toți strânși la un loc, cerând sânge. Mai lipseau doar furcile și torțele. Apoi mulțimea amuți. Ușile mari de sticlă de deschiseră În lături și Sandy Moir-Farquharson ieși În ploaie. Gerald Cleaver nu era cu el: În nici un caz n-avea de gând poliția din Grampian să-l lase pe Cleaver pradă acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
burtă. — Ești exact ca restul! O altă gheată, de data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana Întunecată. În lumina palidă a unei torțe căzute văzu totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid pe toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își găsea ecou În stâncile făcute de mâna omului. Mai multe lanterne se apropiau dinspre sud, iar lumina lor făcea ca zăpada care cădea să strălucească de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la balul bobocilor. Fata nu i-a Înșelat așteptările și Amory, fericit, ardea de nerăbdare să facă din seara aceea punctul nodal al viselor sale. La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele, a șoptit Tom. Ah, Messalina! Umbrele lungi construiesc minarete pe stadion... Pentru câteva clipe vocile studenților din primul an i-au Învăluit și apoi s-au uitat unul la altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Playroom, găsi un separeu liber și comandă cafea, ca să-și curețe alcoolul din sistem și să rămână treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare, retezând flăcările alcoolului. Ritmul era blând: perechile din separeuri se mângâiau, îndrăgostiții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]