206,418 matches
-
clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul în care acționează cei în cauză. Or, simplele înșiruiri (neîntîmplătoare) de nume, pe care mi le-am permis, indică tot atîtea posibile direcții antagonice de acțiune. Care sînt cele corecte? Le-aș putea, fără îndoială, indica pe cele aflate pe gustul meu, dar cu siguranță vor sări mulți care să spună că dreptatea este în altă parte. Așa încît, în
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este ca a te vindeca miraculos de un fel de bâlbâială. Recolta celor vreo 22 de ani de când scrieți mi se pare palidă. Dacă tot ce ați scris până acum este marcat de slăbiciunile aceleiași nostalgii, cred că ar trebui să încercați un salt peste propria umbră, să măcinați la altă moară, să ieșiți la aer și să-l respirați cât puteți de adânc. (Mihaela-Lucia
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
unui scriitor din anul 1873, Dostoievski povestește o mică întâmplare personală trăită la Petersburg. În mizeria unei veri din nordul imperial, cu mult praf, căldură și vodcă, el dă, și nu mai scapă de ei, de niște inși beți înjurând tot timpul. Exact, dar exact ca la noi. Într-o seară târzie de duminecă - povestește divinul prozator - mi-a fost dat să fac vreo cincisprezece pași împreună cu un grup de șase meșteri beți și m-am convins deodată că toate gândurile
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
la rândul său, substantivul. Toți tac și se uită la el, surprinși, incapabili să mai articuleze ceva. Apoi, unul dintre ei, venindu-și în fire, îi strigă din mers: - Dar dumneata la ce-l mai zici a șaptea oară, dacă tot zici că am zis de șase ori?" De atunci, trecură câteva războaie mondiale lungi, plus jumătatea de secol de comunism și ceva ce zgudui Rusia, iar cei șase meșteri petersburghezi, devenind între timp și revoluționari, bine înțeles, rostiră mai departe
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
săraci. Cineva s-a urcat pe scenă și ne-a spus: avem un pachet nou de filme japoneze. Ozu și alții. Filme minunate. Dar nu fuseseră subtitrate. Existau doar niște file, pe care era scrisă povestea fiecăruia. Și asta era tot. - Ca un fel de libret... - Da. Cred că dacă înveți cum să privești ceea ce se întâmplă pe ecran și cum se mișcă imaginile din cameră și felul în care joacă actorii, poți înțelege cel puțin jumătate dintr-un film. Iată
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Gheorghe Grigurcu Cassian Maria Spiridon e unul dintre poeții noștri actuali care se arată interesat de comentarea literaturii. Fenomen tot mai frecvent și cît se poate de legitim, acesta trezește încă suspiciuni, chiar dacă nedate în vileag, izvorîte din comoditatea clasificării (și "încuierii"!) scolastice a genurilor pe care le-ar putea aborda unul și același condei, ca și cum poetul-critic sau criticul-poet sau
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou cu citate evanghelice: "De nu avem dragoste, nimic nu se poate, cu atît mai puțin mîntuirea. Ne zice Sfîntul Apostol Pavel în Prima epistolă către Corinteni, cap. 13, 1-8. Și nu uită, tot aici, la sfîrșit, a ne spune: «Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea»". În eventualitatea că unor cititori o atare preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde la
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
prins pește. E trist să vezi oameni (de decizie) care de la înălțimea rangului lor administrativ încearcă să dea un lustru de politețe dialogurilor pe care le poartă cu artiștii, pentru ca apoi să înmormânteze cu seninătate orice propunere sau program. Și tot ei decern onoruri măsluielilor dibace, neoferind niciodată vreun fel de răsplată devotamentului. Sumedenii de oportunități sunt astfel ratate, blocajul cultural devine endemic, iar dialogul virtual se actualizează în soliloc. Soția unui bun amic, compozitor englez de notorietate, a îndeplinit la
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
și de destinul lor artistic. Ei nu au dipărut, brusc, din peisaj, cum ar putea să creadă unii și alții sau și-ar dori de-a dreptul. Cu suișurile și coborîșurile firești oricărui act artistic autentic, într-o atmosferă teatrală tot mai viciată și deprofesionalizată, dincolo de meschinul și deformantul context politic, periculos, aceiași artiști, pe care îi știm bine cu toții, indiferent de ideologii, oportunisme, mode și valuri de agresiuni, aceleași nume merg demn pe drumul deschis al creației. Asumîndu-și prezentul poluat
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele ei? Tot în sala "Toma Caragiu" avea loc și acel spectacol al lui Darie, ca și acesta. Și acum, ideea de amplasare a șirului impresionant de atrocități într-un fel de arenă pentru gladiatori văzută de sus mi se pare remarcabilă. Întreaga
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
vedea că tot în ianuarie s-au născut Al. Brătescu-Voinești (1868), Ticu Arhip (1891), I. Heliade-Rădulescu (1802), Vladimir Streinu (1902), M. H. Simionescu (1928), Radu Petrescu (1927) și alții, toți, pe meleaguri dîmbovițene. N-am luat în considerare. * În sfîrșit, tot în Litere, dl Tudor Cristea semnalează în editorialul său un lucru incredibil: într-o obscură editură cu numele Lider a văzut lumina tiparului versiunea românească a cărții lui Michael H. Hart 100 de personalități din toate timpurile care au influențat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
această sticlă, pe eticheta căreia se află sigla PSD, special pentru acest eveniment. Nu credeam că se va întîmpla așa repede...» a declarat fericit Siru" scrie reporterul Naționalului. Cîinele merita un tratament mai bun, cel puțin așa crede Cronicarul. l Tot din Ziua cităm un scurt fragment din editorialul lui Adrian Severin: "Retorica furioasă a liderilor occidentali este, pînă la urmă, utilă. Ea distruge iluzia inhibantă a est-europenilor asupra superiorității morale a Occidentului." Frumoasă zicere și patriotic simțitoare, mai ales că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
strict dependente de limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-un trecut mai îndepărtat și merită o analiză atentă. Tot mai mulți autori se află în căutarea unor cititori avizați (unii dintre ei la rândul lor autori), dispuși să le acorde atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile, cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
contează și care acceptă să le examineze manuscrisul de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important. Am relatat în altă parte un caz dramatic de acest fel. Cei care cred că au ceva de spus sunt tot mai mulți, cei dispuși să-i asculte, tot mai puțini. Opere de valoare riscă, în aceste condiții, să fie pierdute. Talentul nu este suficient, e nevoie și de abilitatea de a capta atenția. Oferta de lectură este tot mai mare
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important. Am relatat în altă parte un caz dramatic de acest fel. Cei care cred că au ceva de spus sunt tot mai mulți, cei dispuși să-i asculte, tot mai puțini. Opere de valoare riscă, în aceste condiții, să fie pierdute. Talentul nu este suficient, e nevoie și de abilitatea de a capta atenția. Oferta de lectură este tot mai mare și metodele de citire rapidă, de folosire a
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
spus sunt tot mai mulți, cei dispuși să-i asculte, tot mai puțini. Opere de valoare riscă, în aceste condiții, să fie pierdute. Talentul nu este suficient, e nevoie și de abilitatea de a capta atenția. Oferta de lectură este tot mai mare și metodele de citire rapidă, de folosire a rezumatelor cresc în importanță. Un splendid articol al lui Alexandru Călinescu ("Lectura astăzi", în "Prelegeri academice", vol. 1, nr. 1, Editura Apollonia, Iași, 2002, 57-62) este revelator în această privință
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
a văzut "un personaj shakespearean rănit"), plus un cățel Idéfix, importat din Galia în țara pisicilor, plus un echipaj de pirați păguboși, conduși de Barbă Roșie și plus mulți alții! Ambiția lui Alain Chabat, creatorul acestui nou episod cinematografic (produs tot de Claude Berri) din aventurile lui Asterix și Obelix a fost aceea de a se întoarce la "spiritul benzilor desenate ca formă de artă"; se vede cu ochiul liber că translarea "benzilor" în film a fost făcută nu de un
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
cu vremea, sumedenii de premii și distincții naționale, universitare și academice, înfrățite cu premii și distincții internaționale. După aceea vine, desigur, și rândul societăților științifice, toca și toga dobândite, de la o țară la alta, din partea ilustrelor comunități, de bună seamă tot universitare și academice, sub specia vibrantă a lui honoris causa. Și iată că deodată, într-o bună zi, știrea incredibilă despre plecarea dintre noi, în plină energie și omagiere creatoare, a savantului, își face loc, însoțită de mii de regrete
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
anii când președintele Pompidou (numit în roman președintele Pompe!) i-a urmat lui De Gaulle. Treizeci de ani mai târziu, când fiecare dintre ei se vede încorsetat într-un prezent fad, când bătrânețea și nostalgia bat la ușă, Martin recuperează tot acest trecut, pe care îl transmite Mariei, tânăra ce nu știe mai nimic despre tatăl ei. Iar povestirea se țese și ea în cercuri concentrice, într-o continuă mișcare de revoluție, un circuit de o noapte pe care cei doi
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
asta se întâmpla în februarie 1972, încă mai țineam minte. Într-o zi va trebui să urcăm până-n vârful turnului Eiffel, îmi spune el. Acum, când nu mai avem nimic de făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care e turnul Montparnasse și nici cu turnul Zam, de la Facultatea de Științe. Era stilul lansat de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
vas în flăcări. În orice caz, știai toate astea, spui ca să nu taci din gură, nu afli nimic nou. Da dar crezi că... Nu. Habar n-am dar nu cred nimic. Cred că era țeapăn și a căzut, asta-i tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri de la periferie lunecă printre luminițe, jos, în vale, spre Austerlitz. O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic nu a venit dintr-o dată (e ultimul lucru pe care
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară că nu "susține nici o teză", nefiind "nici filosof, nici estetician, nici psihanalist, nici lingvist". El nu e însă mai puțin vigilent în urmărirea unui traseu al formației scriitorului, mai
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își schimbă figurile în așa măsură încât nu mai știi dacă te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma unui amplu studiu introductiv la ediția "Pléiade", romanele lui André Gide, Maurice
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
nimic. Dar puține alte "cuceriri" ale libertății cuvîntului, imaginii ori a sunetului din deceniul postcomunist sînt la fel de evidente ca trivialitățile de limbaj (artistic, în general). Păcat. Spre meritul lui Șt. Iordache el a reușit să fie un Humbert deloc trivial. Tot un interviu, și tot foarte interesant, acordă dl Andrei Pandrea, fiul lui Petre Pandrea, revistei VIAȚA ROMÂNEASCĂ (decembrie 2002). Dl Pandrea care a fost o vreme medic într-o comună din Țara Loviștei și și-a trecut apoi un doctorat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]