12,028 matches
-
vedere, nu ci realizările? În loc să cii cu ordinea nouă, o blamezi. Atencie, nu-i sănătos. Nu altfel îmi vorbea din scaunul de cenzor: "Percepi deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scriitori bine răsplătiți n-au prididit să-i aducă prinos de recunoștință, ca magistrul Ț și alcoolitul lui? "Și te-ai dus pe drum tot înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de foame. Cuvîntul care să acopere ce s-a întîmplat e masacru. Cei doi, Pauker și Laslo Luca, au cerut moartea a 30.000 de "reacționari-bandiți". Într-un Consiliu de Miniștri, prezidat de doctor Petru Groza. Unii dintre acuzați fuseseră "tovarăși de drum". Ca Titel Petrescu, romanticul socialist cu lavalieră. Patru ani a zăcut în beciul Internelor; a luat 25 de ani de muncă silnică; la Sighet a stat fără lumina soarelui 6 ani. De ce? Pentru că, într-un articol de fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e un trădător al idealurilor pașoptiste, un reacționar aflat în trena esteticii metafizic idealiste, un imitator al lui Schopenhauer. A făcut critică judecătorească. Ce turn de fildeș? Esteticul nu-i autonom. Eroare! Constantin Dobrogeanu-Gherea l-a nimicit (subliniați în caiete, tovarăși studenți) ni-mi-cit în polemica dintre ei, iar Istoria l-a condamnat de-fi-ni-tiv!" Pe Maiorescu? Da, pe Maiorescu. Și-și ridica ochii spre tavanul sălii, ca și cum ar fi văzut acolo chiar "fantoma lui Maiorescu". Savin Bratu, alt critic proletcult, trăsese semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești și pîinea turcească? Preferi harbuz în loc de avocado?" "Cum nu! Românu-i dat dracului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Marievici. Nu crede, cum crede generația ei, că inventez strigoi. M-am dus, atunci, la unica revistă culturală, fostă almanahul "Luptăm". Sarcina ("Scoateți un almanah") o lansase însuși Mișa Novicov, buzduganul pe care Leonte Răutu îl trimitea la Iași: "Vine tovarășul Mișa!", dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa Novicov pe post de Răutu. Pentru opozanți folosea apelative grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
audă, află că lui Arghezi i-a fost pregătită "revizuirea" încă din februarie '45, în "România liberă". I-a făcut-o Miron Radu Paraschivescu. M.R.P. compusese primul poem pentru Stalin, în '44. Acuze: parvenit, compromis, profitor, fariseu, rău cetățean, rău tovarăș, mincinos, tată denaturat. "Arghezu" încă mai sufla, în iarna lui '46. Uite, citește asta: "Dac-ați fi mai inteligenți și mai identificați cu tradițiile culturii, ați desființa definitiv cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum ne taie capul. Tăiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
decan, e mort, dar Alandru se bîțîie pe Copou, abia încăpînd de sinele lui cosmic, pe care lumea nici nu-l merită. Lui Herr Professor, generația bumbesc-livezenilor i-a pus ștampila (să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum foștii tovarăși de brigadă, de șantier comunist se susțineau la o adică: generalissimi și pifani de rînd, combatanți pentru "cauză" și mercenari) de element turbulent. A suportat și "măsurile de reglare": n-a plecat nicicînd la lectorate, n-a căpătat "funcții". A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de după reforma curriculară, nu-i loc pentru profesori culți și probi. Măcar generația mea, între "parantezurile" lui Al. Dima și "ghilimetele" lui Ioan Constantinescu, mai făcea ceva școală. Fără ei și alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul) I.C. mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n țara asta bogații sînt proști și săracii deștepți? Hau, auuu! Nu fac parte (nici n-am cum) dintre cei care regretă sistemul editorial apus. Nu sînteți eficienți politic, tovarăși! Dacă nu scrieți cum vor Documentele, tipărim clasici, nu pe voi! perora, într-o ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia Centralei Editoriale să fie numiți lăcătuși, forjori, sculeri-matrițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fapt de rușine mare, Șichy, să-ți pierzi pîinea". Mistrie, Carp, Andru au practicat frazele goale. Mistrie rima cu tărie. De tărie (și cu grade, și fără!) a avut mereu nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască zidurile din Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an '89, altfel: "NU MÎNJIȚI ZIDURILE CU SÎNGE, TOVARĂȘI!". În faza Șoitu, "organele" se mai mulțumeau cu adeziuni formale. Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții să le afle numele, nu cumva să intre-n pagină o referință la vreo "javră". "Tovarășa Fericeanu, fă-mi legătura cu tovarășul Marandu". Un minimum de cod al presarului (să nu dezinformezi; să nu minți prin omisiune; să scrii despre orice subiect, fără să modifici subiectul) nu era respectat. De-asta suspectam de fals toată propaganda. Chiar ce era adevărat părea minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Așa nu", de la ziar". "Ar fi bine să părăsești și tu barca". Cînd plecase de la revistă, îi spusese lui Lerești: "O să te condamne istoria presei pentru ce faci". "Eu o scriu. Și n-am timp de discuția asta. Mă așteaptă tovarășul Marandu pe telefon". "Știi ce? Ești un pîrț. Te dai b bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-acolo: "lemn obtuz". Am rîs ("marea hlizeală" de la "Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum mai rîdeam și mai rîdeam, Cristoase! Rîdeam de panseurile lui Hada, rîdeam de reportajele lui Gil Briceag (Meșterul Buraga de la Nicolina îl citește în pauză pe Darwin), rîdeam de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-un an, în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult, Vova era prieten cu "tovarășul Iași", primul ilegalist al urbei. Vitner însuși îl recomanda "poet autentic". Îi lăuda, în revista "Flacăra", chiotele pentru electrificarea satului, pentru spărgătorii de norme, pentru escavatoriștii fruntași și șoferii sutamiiști, fără reparații la motor. Era un fel de clonă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fel ca Partidul: "Fază de creație depășită. Se bate pasul pe loc. Poetul nu trebuie să repete monoton cuvinte ca dîrzenie muncitorească și caznă minerească. Adjectivul hîd e prea des pus lîngă burghez". Mistrie a sărit de doi coți: "Da, tovarășe Carp, burghezul este hîd. Și cînd doarme, tot cum să ne strîngă de gît visează. N-am să mă las rătăcit artisticește de indicațiile unor intelectuali șovăitori, prea puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să ne strîngă de gît visează. N-am să mă las rătăcit artisticește de indicațiile unor intelectuali șovăitori, prea puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata orice acord) duc la diversiuni. Așa a arătat, just, tovarășul Paul Georgescu la Congresul Scriitorilor din '56. Dumneata vrei să evadezi de pe platforma realismului socialist". "Găozul ista vedi piști tăt numa' diversiuni șî evaziuni!", s-a îmbățoșat și Carp. Conform lozincii mișanovicoviene, DOCUMENTARE și TIPIC, Mistrie a continuat să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sî-și bage mîna-n gramaticî și p'ormă să versifice. Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
După '90, s-au găsit îndosariate la sediul Asociației "întîmpinări", "note", "proteste", "sesizări" la nivel înalt, semnate Vladimir Mistrie. Juca în fața cortinei, își exprima deschis nemulțumirea: nu le dădea anonime. "Au venit la Iași 2 (doi) scriitorii sovietici și vizita tovarășilor din Uniune, pildă vie pentru toți, lipsește din Raportul întocmit de Scarlat Carp, privind activitatea Filialei Uniunii Scriitorilor". "În 17 octombrie 1956 s-a cumpărat (defect lumină electrică) 1 kil de lumînări din sectorul particular. Cînd l-am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
L-am văzut ciordind pelicanol, sugativă și caiete cu sîrmă din bunurile colective ale Filialei. Lipsește chiar și un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă, premiul gigant pe care și l-a atribuit singur tovarășul Carp, în detrimentul celor care nu se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece și ouă răscoapte". Și, pe puncte, în ortografie privată: 1. Revista are multe plăgi și racile. 2. Orice angajare la revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
negativă a tuturor dărilor de seamă. Ca superficial ("Improvizează și iese ceva improvizat") ori ca negativist-individualist: "Sectorul are o sarcină nu ușoară ca s-o privim cu neseriozitate". Miron nu se lăsa. Predispus la farsă, îl apela pe Botez cu... tovarășul Crăciun. Așa, de frondeur ce era, de bizutor. "To'arășu Crăciun, rețeta unui cercetător bun include independența. Trebuie să fie foarte personal, altfel se duce dracului și rapița!" "Ce rapiță? se înciuda Botez, în necunoașterea lui Caragiale. Neserios, repet, neserios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rolul de amantă legitimă a noului șefulică Milucă, legătură cunoscută în tot cartierul Tătărași. O știe și domnul Ionel, ajutorul meu într-ale grădinăritului. În decembrie, "fetele" își făcuseră mai toate lobotomie, după exemplul lui Mistriuță, cel mai domn dintre tovarăși. În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]