11,040 matches
-
că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi fost o prelungire a durerii. Mușchii, nervii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
merg la poliție și să le spun că știu cine e femeia din fotografie? Că pot să Înceteze cu cercetarea apartamentului. În schimb, ar trebui să trimită o patrulă În cartierul meu, ca să pot s-ajung acasă de la stația de tramvai fără să fiu jefuit. Am pus calul pe noptieră. În orice caz, Anton se plictisise. — E cald aici, ca-ntr-un cuptor, Sascha. Hai să ieșim, să bem o votcă și noi, ca tot omu’. Nu porcăria asta. Puse dopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar lui Wickert, de preferință, cu care eram convins că m-aș fi descurcat mai ușor. Acum că Anton Îmi fabricase un alibi cât de cât rezonabil, speram că nu mai trebuie să mă tem de nimic. Îndreptându-mă spre tramvai, mă Întrebam ce se va Întâmpla cu cadavrul și dacă ar trebui să cumpăr o coroană. Probabil că poliția o să-l mai țină la morgă câteva zile - până când cauza morții va fi stabilită cu precizie și cazul va putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curiozitate care se transformă În sceptisicm: — Iubire, zici tu? Era nevoie de mai mult de-atât ca să mă mut aici. N-o să mă las pradă sentimentalismelor, pentru simplul motiv că Jupp a fost primul. La douăzeci de metri de mine, tramvaiul trecu zdrăngănind. Am rupt-o la fugă. Și acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi mâna printr-un mâner de piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decis să-l vizitez pe Heino. Totuși, vânzătorul nostru de cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zile, așteptându-l pe Anton la Crama Albastră, topografia capitalei suedeze corespunde cu cea a creierului uman. Nu știu cum a ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și cerul a căpătat o nuanță dumnezeiască purpurie, era posibil să capete forma sacului scrotal. În definitiv, exact ca accesoriul bărbătesc, orașul meu adoptat era format din două părți importante, dar bine definite: partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cea ce mă privește, Îmi puteam permite să fiu văzut. Având În vedere situația În care mă aflam, mi-am dat seama că ar putea fi singurul lucru pe care mi-l puteam permite În momentul de față. Coborând din tramvai și luând-o spre strada pe care stau prietenii mei, am auzit un fluierat melodios. Mai Întâi am crezut că e o marmotă care-mi oferă serviciile ei amoroase, apoi, că ar fi o păpușă masculină. Dar tot ce reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Froehlich găsise părinți noi... — Te rog, Sascha, Încet. Colega mea Își ridică din nou mâinile. Acum Else Înțeles perfect. Film, prietenă, cauza la vizită. Își aranjă baticul pe cap. Un singur lucru nu. Numele lui Sascha chiar e Anton? În tramvai, pe drumul spre casă, am continuat să-mi fac proiecții despre relația mea cu Dora, pe fundalul unei memorii refractare. Până la urmă, am fost nevoit să admit că, după ceva timp, Începusem să mă simt ciudat. Nu era ca și când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e ceasul. Auzind că e deja după-masa târziu, i-am explicat că, de fapt, mă pregătisem s-o iau spre scuarul unde e și secția de poliție. Și totuși, douăzeci de minute mai târziu, când m-am dat jos din tramvai, nu m-am Îndreptat spre clădirea din cărămidă roșie, ci am tăiat-o direct spre gară. Pe moment, nu eram convins că poliția se va arăta Înțelegătoare față de Dabor sau de plângerea mea. Magazinul la care mă gândeam era lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării. *** Și ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă, toarș comandant. Ce fel de muncă? Cinstită, toarș plutonier! întoarce prompt privirea spre dreapta Mircea Emil, un bărbat la vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va fi prins de umăr, iar mai apoi, după ce tramvaiul a întors la capăt și el, ultimul pasager, a scos bilet din nou, sentimentul ușurării, fericirea că nimic din teama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va fi prins de umăr, iar mai apoi, după ce tramvaiul a întors la capăt și el, ultimul pasager, a scos bilet din nou, sentimentul ușurării, fericirea că nimic din teama lui nu poate fi real, dincolo de care gîndul statornic, ambiție impusă, de-a miza, știind că jocul e pe cîștigate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-s nebun s-o las pe nevastă-mea să nască fără doctor, doar cu moașa?, deși toți îmi spun că cel mai bine se naște cu moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează uneori, toate fericite că găsesc în el un sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am mai văzut de două ori, e cu patru mari actori”. Așa a zis Pancho Villa, stimați cititori ai zilei de azi, să-nțepenesc, mai ieftin n-a lăsat-o, patru mari actori, nici măcar patru actori mari. Filmul era Un tramvai numit dorință. Hai, dacă zicea „e cu un actor tare”, mai înțelegeam: i-ar fi plăcut pur și simplu Marlon Brando, care era tânăr, cu mușchi și cam derbedeu, ca și el. Dar să spună un bișnițar, un băiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și prieteni, ca să nu fiu singur, m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile I.T.B. (unde ți se lungeau urechile așteptând patru autobuze și două tramvaie) = trei ore; f) trei ore de drum pentru un singur antrenament la piticii lui Dinamo era timp, nu glumă; g) timpul era puțin într-a cincea, fiindcă intram la școală la prânz, iar dimineața era scurtă; h) dimineața, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
marea, blocul, macaraua, Dâmbovița, sfinxul), să spună pe unde au fost și ce au văzut (macarele, munți, lacuri, mări, grădina zoologică), să se poarte cuviincios acasă și pe stradă (săru’mâna și buna ziua), să cedeze locul din autobuz, troleu, tramvai la bătrâni, să-i ajute să treacă strada, să nu le spună moși și babe, să traverseze numai la culoarea verde a semaforului, să fie mici gospodari, să planteze flori în grădină, să ude florile din ghiveci, să nu rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]