1,736 matches
-
În ansamblul oricărei experiențe posibile se află toate cunoașterile noastre, și în raportul general la această experiență constă adevărul transcendental, care precede orice adevăr empiric și îl face posibil."109 Îl precede, îl condiționează; oarecum, îl cuprinde, fiindcă nici adevărul transcendental nu ar fi ceva în absența celui empiric. 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă Forma "logică" a cunoștinței veritabile este judecata sintetică a priori. Dar, potrivit lui Kant, există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de cunoaștere, la sarcinile esteticii transcendentale și ale logicii transcendentale, așa cum ele sunt prezentate de Kant în structura unei "critici a rațiunii pure", ne apare un fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de cunoaștere, la sarcinile esteticii transcendentale și ale logicii transcendentale, așa cum ele sunt prezentate de Kant în structura unei "critici a rațiunii pure", ne apare un fapt semnificativ: diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă. De explicarea celei dintâi și de formularea argumentelor privind respingerea celei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de cunoaștere, la sarcinile esteticii transcendentale și ale logicii transcendentale, așa cum ele sunt prezentate de Kant în structura unei "critici a rațiunii pure", ne apare un fapt semnificativ: diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă. De explicarea celei dintâi și de formularea argumentelor privind respingerea celei de-a doua este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmare, Kant trebuia sa rezolve problema posibilității judecății sintetice a priori; și o rezolvă, cum știm, susținând că facultatea de cunoaștere posedă "forme a priori" în care este prelucrat materialul sensibil, datele simțurilor despre "obiecte" exterioare lor, pe baza "obiectului transcendental", cum s-a precizat mai sus. Spațiul și timpul sunt astfel de forme a priori ale sensibilității, categoriile sunt ale intelectului, iar Ideile, ale rațiunii. Cercetarea cunoștinței veritabile trebuie să înceapă cu o "teorie transcendentală a elementelor", care cuprinde: a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exterioare lor, pe baza "obiectului transcendental", cum s-a precizat mai sus. Spațiul și timpul sunt astfel de forme a priori ale sensibilității, categoriile sunt ale intelectului, iar Ideile, ale rațiunii. Cercetarea cunoștinței veritabile trebuie să înceapă cu o "teorie transcendentală a elementelor", care cuprinde: a) o teorie despre componenta sensibilă a cunoașterii (a sensibilității, ca prim nivel al facultății de cunoaștere) nelipsită, în forma intuiției (care poate fi și pură, adică neamestecată cu vreo senzație), din nicio cunoștință; b) și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al facultății de cunoaștere) nelipsită, în forma intuiției (care poate fi și pură, adică neamestecată cu vreo senzație), din nicio cunoștință; b) și o teorie despre componenta propriu-zis logică, dependentă de spontaneitatea gândirii; cercetarea se va încheia cu o "metodologie transcendentală", ocupată cu câteva probleme "formale", toate referitoare la posibilitatea unui sistem complet al rațiunii pure. Analitica și dialectica, părțile logicii transcendentale, ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre partea esențială a acestuia, raportat la miza sa: scoaterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b) și o teorie despre componenta propriu-zis logică, dependentă de spontaneitatea gândirii; cercetarea se va încheia cu o "metodologie transcendentală", ocupată cu câteva probleme "formale", toate referitoare la posibilitatea unui sistem complet al rațiunii pure. Analitica și dialectica, părțile logicii transcendentale, ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre partea esențială a acestuia, raportat la miza sa: scoaterea la iveală a condițiilor de posibilitate a judecăților sintetice a priori. Tocmai pe baza cercetărilor din "Analitica transcendentală" și din "Dialectica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica, părțile logicii transcendentale, ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre partea esențială a acestuia, raportat la miza sa: scoaterea la iveală a condițiilor de posibilitate a judecăților sintetice a priori. Tocmai pe baza cercetărilor din "Analitica transcendentală" și din "Dialectica transcendentală" poate fi operată diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă: prima problemă "tehnică" a proiectului critic. De altminteri, așa cum spuneam mai sus, indicarea, descrierea, explicarea și aplicarea tuturor aspectelor esențiale ale acestei diferențe motivează și, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre partea esențială a acestuia, raportat la miza sa: scoaterea la iveală a condițiilor de posibilitate a judecăților sintetice a priori. Tocmai pe baza cercetărilor din "Analitica transcendentală" și din "Dialectica transcendentală" poate fi operată diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă: prima problemă "tehnică" a proiectului critic. De altminteri, așa cum spuneam mai sus, indicarea, descrierea, explicarea și aplicarea tuturor aspectelor esențiale ale acestei diferențe motivează și, în ultimă instanță, întemeiază demersurile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că orice cunoștință este, cumva, pentru el. Sensul acesta de legare, astfel conceput, reprezintă însuși conținutul conceptului de transcendental. Prin urmare, judecata, ca formă și condiție de posibilitate a cunoștinței, în ipostaza sa de judecată sintetică a priori, are rolul transcendental ca atare în scenariul "critic" al lui Kant. Intelectul este facultatea judicativă în acest scenariu. Dar el nu ar produce nici o cunoștință fără aportul sensibilității, adică în absența unui obiect dat cel puțin ca posibilitate în experiență. Judecata este ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scenariul criticii rațiunii pure kantiene și ipostazele temporale corespunzătoare. Le reiau, în vederea unei referiri, pe cât cu putință lămuritoare, dar mai cu seamă pentru a reconstitui sensul judecății rolul ei în acest scenariu și sensul judicativ sau, poate, non-judicativ al analiticii transcendentale. Timpul este: a) formă (a priori) a intuiției interne, ca o condiție de posibilitate a intuiției sensibile interne și externe; (determinare formală a priori a fenomenului); b) determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este: a) formă (a priori) a intuiției interne, ca o condiție de posibilitate a intuiției sensibile interne și externe; (determinare formală a priori a fenomenului); b) determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației; (determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori) a intuiției interne, ca o condiție de posibilitate a intuiției sensibile interne și externe; (determinare formală a priori a fenomenului); b) determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației; (determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirea cunoștinței, fiindcă raportul de timp în orice ipostază a sa are în însăși structura proprie "conștiința de timp"; iar aceasta, deși este activă chiar și în raporturile de timp elementare, își află sediul în aprehensiunea originară, adică în apercepția transcendentală ca unitate sintetică a subiectului transcendental, exprimată prin formula "eu gândesc". Timpul ca determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației. Nu este posibilă cunoștința, susține Kant, decât prin intervenția conceptului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orice ipostază a sa are în însăși structura proprie "conștiința de timp"; iar aceasta, deși este activă chiar și în raporturile de timp elementare, își află sediul în aprehensiunea originară, adică în apercepția transcendentală ca unitate sintetică a subiectului transcendental, exprimată prin formula "eu gândesc". Timpul ca determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației. Nu este posibilă cunoștința, susține Kant, decât prin intervenția conceptului intelectului (categoriei, în primul rând). Ori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de timp elementare, își află sediul în aprehensiunea originară, adică în apercepția transcendentală ca unitate sintetică a subiectului transcendental, exprimată prin formula "eu gândesc". Timpul ca determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației. Nu este posibilă cunoștința, susține Kant, decât prin intervenția conceptului intelectului (categoriei, în primul rând). Ori acesta nu se poate raporta direct la intuiție, legată întotdeauna de un anumit fenomen, ci are nevoie de un intermediar, care să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Totodată, el păstrează legătura directă cu materialul sensibil, întrucât orice reprezentare empirică este condiționată, formal, de timp. Dar această poziție intermediară a timpului corespunde, în privința nivelurilor de prelucrare a cunoștinței, unei scheme, care este, în fapt, produsul imaginației, având funcțiune transcendentală atunci când un divers sensibil (determinat, așadar, ca reprezentare empirică) este subsumat ca atare unui concept, unei categorii.113 În plus, schemele reglează această operație de subsumare, în așa fel încât diversul sensibil este subordonat în vederea sintezei sale unei anumite categorii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilității fenomenului ca sinteză în conștiința cunoscătoare, constituind forma a priori a oricărui fenomen și determinarea acestuia prin schemele imaginației, acestea nefiind altceva decât "determinări de timp a priori după reguli".114 Timpul, prin urmare, întemeiază sinteza schematică a imaginației transcendentale și o deschide concomitent către obiectul dat în sensibilitate și către unitatea sintetică corespunzătoare categoriei. Dar, așa cum s-a mai spus, nimic din toate acestea nu ar fi posibile în absența apercepției originare, a lui "eu gândesc". Dar ce anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pure ale intelectului. Principiile respective sunt reguli de aplicare a categoriilor, în așa fel încât acestea din urmă să capete obiectivitate și, în acest fel, să constituie cunoștința veritabilă, adică, la nivelul judecăților alcătuite de ele, să fie realizat adevărul transcendental; date fiind acestea, timpul însuși repezintă sensul ultim al adevărului transcendental, precum și al sistemului principiilor pure ale intelectului. Timpul trebuie să fie prezent în acest sistem, cu rostul precizat mai devreme, pentru că el constituie linia de continuitate între intuiție și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în așa fel încât acestea din urmă să capete obiectivitate și, în acest fel, să constituie cunoștința veritabilă, adică, la nivelul judecăților alcătuite de ele, să fie realizat adevărul transcendental; date fiind acestea, timpul însuși repezintă sensul ultim al adevărului transcendental, precum și al sistemului principiilor pure ale intelectului. Timpul trebuie să fie prezent în acest sistem, cu rostul precizat mai devreme, pentru că el constituie linia de continuitate între intuiție și intelect (trecând prin imaginație) și el asigură, prin calitatea sa de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altă parte, ele își capătă "realitatea obiectivă" tocmai prin aplicarea unității sintetice reprezentate de fiecare asupra unui obiect. Dată fiind această situație, oarecum contradictorie, trebuie să intervină mediatorul despre care am vorbit mai sus: schema imaginației, aplicată în mod transcendental, schemă posibilă doar prin determinarea a priori a timpului. De altminteri, obiectul însuși, devenit acum fenomen datorită sintezei intuitive prin spațiu și timp (intuițiile pure), schematizat, printr-o sinteză nouă imaginativă, trebuie să participe la ordinea "logică" a unei categorii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare; b) obiect-fenomen care poate fi cunoscut, adică poate deveni "obiectul" unei intuiții modelate sensibil prin spațiu și timp, prin aplicarea princiilor intelectului pur, ținând seama de experiența dobândită deja și așezată în cunoștințe; ceea ce dovedește, de asemenea, necesitatea apercepției transcendentale și posibilitatea, pe această bază, a judecăților sintetice a priori. c) obiect posibil ca fenomen, corespunzător în mod analogic relațiilor logice susținute, obiectiv, de anumite percepții (corespunzătoare), totuși imposibil de adus în ipostaza de fenomen datorită limitelor simțurilor noastre;116
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostaza de fenomen datorită limitelor simțurilor noastre;116 obiect care poate fi "subiect" al unei judecăți sintetice a priori, fiind îndeplinite toate condițiile de posibilitate ale acesteia. Constanta conceptului de experiență posibilă al lui Kant este ideea de apercepție originară (transcendentală), ca unitate a facultății de cunoaștere a unui subiect, care, în mod necesar, intervine pentru a permite înseși unității sintetice categoriale, sintezei imaginației și formelor a priori ale sensibilității (spațiul și timpul) să condiționeze suficient judecata sintetică a priori și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gen de raport temporal, care să mizeze doar pe ceea ce Kant numește "idealitatea timpului"; dar acest soi de timp conceput ca idealitate nu este, de fapt, numic. Și poate tocmai pentru că el nu este nimic devine cu putință aparența. Analitica transcendentală kantiană, care stabilește reguli privind posibilitatea experienței, deducând transcendental categoriile și formulând principiile intelectului pur, constituie, totodată, o teorie a timpului. Acesta este un motiv puternic pentru a interpreta construcția critică a lui Kant din perspectiva convențiilor judicativului, în fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]