14,503 matches
-
că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură insula, Guam, si asta abia în ultimul moment. El a botezat-o „Insula Hoților“, fiindcă era plină de bandiți și pirați, iar mai tarziu atât Álvaro de Meldana, cât și văduva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astăzi nu se va baza decât pe intuiție. Era evident că atât pentru Tapú Tetuanúi, cât și pentru restul celor prezenți intuiția Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora era lucrul cel mai de preț pe care îl aveau, din momentul când traversaseră strâmtoarea Teavanuí, astfel ca pe nimeni nu-l surprinse când Roonuí-Roonuí răspunse cu un calm absolut: — Ne-ai adus până aici și nici pentru o clipă nu ne-am îndoit de capacitatea ta de a conduce această navă. Zâmbi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc că starea lamentabila a ambarcațiunii mele, care se năruia văzând cu ochii, i-a făcut să creadă că nimănui nu i-ar putea trece prin minte să încerce să traverseze cu ea cele două mii și ceva de mile de ocean care ne despărțeau de Bora Bora. —O concluzie logică, remarcă Vahíne Tipanié. Pentru ei, care cu timpul pierduseră dragostea față de mare. Dar nu și pentru fiul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf de metal traversa aerul atât de rapid, încât nu-l putea urmări cu privirea, si se înfigea cu o asemenea violență, încât ar putea omorî doi oameni dintr-o lovitură, era un lucru pe care nu-l putea atribui decât puterilor magice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu greutate redusă și ușor de manevrat le permitea să mărească destul de mult înălțimea catargelor și să prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către Roonuí-Roonuí. Ți-ai ales oamenii? îl întreba. Vom merge trei, răspunse RoonuíRoonuí. Insula e mare și o să avem nevoie de cel puțin două zile ca s-o explorăm, așa că vă întoarceți să ne luați poimâine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acel ocean infinit și se ruga, în mintea lui, zeului Taaroa să nu i se întâmple nimic aceluia care într-adevăr știa să ducă navă la liman. Tapú Tetuanúi reușise să-și facă o idee destul de clară despre stelele care traversau cerul de deasupra insulei Bora Bora în fiecare perioadă a anului, insă avea reale îndoieli cu privire la capacitatea lui de a face ca provele gemene ale Peștelui Zburător să i se supună și să urmeze drumul indicat, căci una era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În caz că s-or mai întoarce! Căpeteniei Războinicilor nu-i trebuiră decât câteva minute de gandire ca să accepte ideea, astfel că zilele următoare fură zile de activitate febrila, căci trebuiau depozitate alimente și apa în micuța peninsula, la care se ajungea traversând un istm strâmt, cu nisip foarte alb, peninsula ce se ridică laextremitatea cea mai puțin populată a insulei. Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si camuflară totul cu nisip, frunze și plante, iar atunci când terminară, s-ar fi putut crede că uriașul catamaran și cei treizeci și ceva de ocupanți ai lui dispăruseră, ca prin minune, de pe suprafața pământului. Doar dacă cineva ar fi traversat înot largă laguna și ar fi pătruns în insulița ar fi putut descoperi - în caz că s-ar fi lovit de vreuna dintre carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și tu, răspunse încă o dată Tapú Tetuanúi, dorindu-și cu tărie să creadă în propriile lui cuvinte. Ești atât de mare și de înțelept, că nici macar Tané n-o să-ndrăznească să-l doboare pe cel mai bun marinar care a traversat vreodată marile. Un marinar ajunge să fie cu adevarat bun doar atunci când accepta toate legile mării, răspunse. Ține minte! Oceanul este un zeu care, dacă-i dăruiești viața ta, jurându-i supunere, te lasă să trăiești pe suprafața lui până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care Lenny ți-a spus că va trebui să-i porți. Ești la barul hotelului Park Hampton, încercând să convingi un om de afaceri beat să accepte o treabă la labă în toaleta bărbaților. Atunci o vezi pe Angelique traversând holul, îndreptându-se către lifturi. Cu părul strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plicitisiți, încercând să-și treacă vremea cu ceva. Închiși împreună în casa lor de vacanță igrasioasă. — Nu cine știe ce, spune domnul Whittier. Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune: — Și a lui Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
când prindea un moment propice... să le lipească pe perete. Acolo să le vadă lumea, între un Rubens și un Picasso... o lucrare originală de Terry Fletcher. La Tate Gallery, înghesuind pictura lui Turner, Furtuna de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez, iat-o pe Rudy, prietena lui. Sau pe Boner, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de clasă. La noi fetele sunt pline de feminitate. N-ai să le vezi, vreodată, bătând mingea cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ime diat ce un orang putih le calcă pragul, capătă tot ce poftește. E drept că cel puțin unul din doi blanquitos nu respectă regulile și se comportă dezgustător, dar astă seară am chef de o asemenea petrecere deocheată. Au traversat șoseaua pe pasarelă. Sub ei, ca Întotdeauna, mașinile din traficul neîntrerupt claxonau, frânau, demarau, un râu de oțel ruginit, ciocnit, al cărui curent ducea pretutindeni și nicăieri. Soarele Începea să se Îmblânzească, Îndulcit de veșnicul strat de nori, cerul era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vrei o cola? Din a clătinat din cap. — Mulțumesc, dar acum trebuie să plec. Am mult de mers până acasă. Cred că și eu o să mă-ndrept spre casă. Îmi pare rău că seara a fost cam plicticoasă. Când au traversat impunătorul hol, bărbați eleganți, În cos tume coloniale, și femei costisitoare, În rochii cu sclipici, au Întors capul să-i privească. După ce au ieșit din hotel, au șovăit câteva clipe Înaintea despărțirii. Un sărut pe obraz? Nici gând. O Îmbrățișare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine-cunoscute, avea să asculte râsetele din depăr tare și să adulmece mirosul dulceag de carne friptă și de cărbune purtat de briza mării. Nu, și-a spus Adam, el nu era chiar ca băieții ceilalți. Mai Încet, Johan, mai Încet! Traversau orașul tăcut În mare viteză, luminile de neon pătau noaptea cu tentații electrice. PUSSY CAT $ $ $ SHANGHAI DREAM COPACABANA FANTASY GIRLS GIRLS GIRLS. Te rog, Johan, Încetinește, a zis Farah. E sinucigaș să conduci așa! La vreo intersecție mai puțin luminată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările de la mână au clinchenit o simpatică simfonie, mașina a demarat brusc și farurile au luminat aleea. Câțiva s-au grăbit să se ascundă și au traversat șuvoiul orbitor care a Împroșcat drumul doar cât să-l lase iarăși În beznă. Pe mă-sa, s-a auzit o voce de bariton, credeam c-au venit iar gaborii, acum chiar că mi s-a dus dracului coafura. Coafura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
continuat mișcând doar buzele)... băieții... — Vai, mă rănești, mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea decât chipul, calm, pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a devenit un muget Îndepărtat, ca al mării când te apropii de țărm, dar nu vezi Încă apa. Trebuia să scape de oamenii ăia, și-a zis, așa că a traversat, pierzându-se liniștită În mijlocul circu lației, prin Întinderea singuratică a pieței Merdeka, spre apus, Îndreptându-se spre șantierul viitorului Monument Național. Coloana gigantică se Înălța spre cer, sprijinită pe un soclu impresionant, Înconjurat de schelărie. De jur Împrejur zăceau monstruoase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și amintea de când nu mai fusese obligată să gonească atât. S-a grăbit să traverseze, bucuroasă că aude claxoanele stridente ale scuterelor, iar când a ajuns pe partea cealaltă s-a uitat peste drum, la piață. Părea dintr-odată Îndepărtată și inofensivă, Învăluită Într-un nor de praf. S-a uitat În jur cu ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apoi o să adoarmă și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de drum s-a grăbit până ce a ajuns la poarta scundă de lemn din fața casei. și-a auzit telefonul care suna În vreme ce căuta orbește cheile, traversând curticica În goană. Abia când ajunsese În fața ușii de la intrare și-a dat seama că era cineva acolo, Întins pe treptele de la intrare. Era un băiat, un adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]