2,886 matches
-
lansau pentru a distruge bombardierele Superfotress care făceau raiduri asupra orașului Tokyo. Întinderea de iarbă dintre lagăr și capătul de sud al aerodromului era rareori patrulat. Ochiul vigilent al lui Jim cercetă șanțurile și ridicăturile de pe malurile cu urzici și trestie de zahăr sălbatică, urmărind cursul unui canal părăsit. Un al doilea grup de hamali chinezi lucrau În centrul aerodromului, reparînd pista de ciment. Cărau coșuri cu pietre din camioanele parcate printre cratere de bombe. Un cilindru compresor cu aburi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiul aerian Împotriva americanilor. Jim era foarte conștient de faptul că atașamentul lui față de Forța Aeriană Japoneză provenea din faptul Încă Înspăimîntător că aproape Își dăduse sufletul la construirea pistei, ca și soldații chinezi Îngropați În groapa de var de sub trestia de zahăr mișcătoare. Dacă ar fi murit, oasele lui, ale lui Basie și ale doctorului Ransome i-ar fi purtat pe piloții japonezi care decolau de pe Lunghua ca să se arunce asupra vaselor americane de pază de lîngă Iwo Jima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta de colo-colo cadavrele marinarilor japonezi care zăceau printre trestii, la cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul și băură apă. O femeie istovită Își ținea copilul ca o mamă chineză, apucîndu-l din dosul genunchilor, În timp ce se ușura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Shanghai, după cum nu era În stare să facă față tuturor pericolelor la drum deschis. Ascuns În spatele cazematei, o porni spre adăpostul aeroportului Lunghua. Perimetrul dinspre vest era la mai puțin de un kilometru depărtare, o Întindere de urzici și trestie de zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sau al altor instrumente de tăiat, dar În aer nu plutea nici un sunet, de parcă furia bombardamentului american gonise orice sunet din regiune pentru mulți ani de acum Încolo. Jim se opri sub coada unui avion Zero. Prin aripile lui creștea trestie de zahăr sălbatică. Loviturile de tun arseseră Învelișul de metal al lonjeroanelor fuselajului, dar nacela ruginită mai avea Încă toată magia acelor aparate pe care le urmărise de la balconul sălii de Întrunire, decolînd de pe pista la a cărei construcție ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici. Apoi se răsuci și continuă patrularea lui nervoasă prin perimetrul aeroportului. Jim Îl urmări cum lovește trestia de zahăr, Încercînd poate să facă loc pentru aterizarea vreunui elicopter. Oare japonezii pregătiseră o armă secretă ca răspuns la bomba atomică, vreo rachetă de mare performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
elev mai vîrstnic, obligat să recunoască un admirator din clasele mici. În ciuda tinereții lui, părea să se lase copleșit de o disperare de adult. Nori de muște se ridicau din trupul În descompunere al unui hamal chinez care zăcea În trestia de zahăr printre rezervoare de combustibil și blocuri de motoare. Muștele rătăceau În jurul gurii pilotului, atingîndu-i buzele ca niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Un container argintiu Își tîra parașuta strînsă și căzu la pămînt, lovind malul unui canal la vreo șaptezeci de metri mai Încolo. Făcînd un ultim efort, Înainte de a trebui să Întindă pentru ultima oară printre avioanele părăsite, Jim merse prin trestia de zahăr la orezăria inundată. Trecu peste apa puțin adîncă spre un crater de bombă din mijlocul cîmpului, apoi merse de-a lungul marginii spre canal. CÎnd urcă taluzul, ultima parașută căzuse În cîmp, la vest de lagărul Lunghua. Zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
banda lui ar fi făcut foc În aer liber cu mobilele de pe trepte. Barajele de artilerie de la Pootung și Hungjao tăcură, iar Jim putea auzi scurtele rafale de pușcă de la stadion. Căutînd adăpost, Jim părăsi drumul de țară. Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic al aeroportului Lunghua. O perdea de copaci și bidoane ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al terenului de aterizare, de hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei armate de tineri Împușcați cînd Încercau să zboare spre aeroporturile lor de acasă, din Japonia. Jim păși peste o porțiune prăbușită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun o vorbă. Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-au prins mai înainte, pentru a-mi lăsa acest timp negru. Din răutate. Da, era acolo, în camera aceea, m-a văzut trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-o să ne scape ticălosul ăla, el și organul lui mizerabil. Când am trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact ca înainte. Dar parfumul crimei rămânea, urca din întuneric și-mi ținea companie acum, în timp ce un smoc de trestii pe marginea grădinii se legăna în bătaia ușoară a vântului. — Îți aduci aminte de bărbatul acela de la înmormântarea tatei? Elsa, sprijinindu-se pe coate, își înclină ușor capul spre mine. — Care? — Acela care a citit. — Da, vag. — Ți se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am întins gâtul spre micul dreptunghi al oglinzii retrovizoare și mi-am regăsit chipul. Barba îmi crescuse fără să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
8, 6-9) povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce-l întrebau, El iarăși s-a plecat și-a scris pe pământ după ce le-a spus că cine se simte fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra păcătoasei, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne-am predat fără luptă. Am rezistat În Ierusalim cât timp a fost posibil și asta În fața unor forțe incomparabil mai mari. Nu ne-am supus cu ușurință. Și chiar dacă am fost până la urmă Înfrânți, ne-a rămas totuși avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așezarea aia de pe malul lacului, locul pe care-l iubeam atât și care mă atrăgea mereu și mereu: să înaintez până la linia care despărțea uscatul de apă, și era vegheată de sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul din câmp, a și întrebat dacă nu era mașina noastră și, cînd mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am făcut apariția, plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria după rândunele. Copiii sârguitori, care de la opt dimineața spuneau în cor o poezie, în ritmul unui marș dirijat de trestia belferului, mă priviră și ei uimiți, până ce am fost alungat din clasă. Odată dascălul m-a întrebat dacă nu cumva mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dă data aia mă fleșcăisem d-a dreptu. Am coborât jos, am dat dă trei ori cu manda În juru druzilor și m-am Întors cu Izedin. Ieram istovit câtu-i hău: pă scară, mi s-a făcut negru naintea ochilor, chestii trestii dân rărunchi; totu mi-a părut alfel, chiar și toaișu meu. Ba și Abenhaldun, care d-acu avea Încredere grubă În măndel și În loc să să roage, dase cep la soliter, l-a dus pe Izedin În arhivă și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]