KorAP: Find »[drukola/base=trib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...319 >

7,958 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același neam, purtând însă nume diverse: keruiți, merkizi, oirați ș.a., care se războiau frecvent între ele și cu vecinii lor. În rândul triburilor mongole se diferențiase o ramură, care trăia mai ales din vânătoare și pescuit, răspândită în ținuturile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același neam, purtând însă nume diverse: keruiți, merkizi, oirați ș.a., care se războiau frecvent între ele și cu vecinii lor. În rândul triburilor mongole se diferențiase o ramură, care trăia mai ales din vânătoare și pescuit, răspândită în ținuturile împădurite, iar o altă ramură a lor, mai numeroasă, practica nomadismul ecvestru și se ocupa cu creșterea animalelor în stepă. Numărul celor care se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Printre crescătorii de animale, un statut privilegiat îl aveau proprietarii de herghelii de cai, nu atât prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat o pătură bogată, o nobilime prosperă, pregnant războinică, aristocrația tribală.11 Punctul de pornire al expansiunii mongole a fost înfăptuirea unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat o pătură bogată, o nobilime prosperă, pregnant războinică, aristocrația tribală.11 Punctul de pornire al expansiunii mongole a fost înfăptuirea unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare, care a personificat acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han (Cinghis-haan), fiul lui Yesuhey-baatar. Numele său avea sensul de "oceanic", "necuprins", "universal

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
însușiri alese de organizator și strateg militar. El era născut în 1155, după istoricii mongoli (preluați de Rașid ad-Din), sau în 1162, după cronicile chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Rașid ad-Din), sau în 1162, după cronicile chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora. În același

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora. În același timp, s-a statuat, pe baza vechilor cutume mongole, codul de legi, cunoscut sub numele de "marea yasă", care conținea reglementări esențiale privind viața familială, economică, socială, religioasă și militară. Acest cod de legi corespundea noului stadiu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stepă și din taiga (siberiană), cât și în cea a civilizațiilor sedentare ale epocii: chineză, arabă (islamică) și creștină (europeană). Este vorba despre un șir de campanii militare, minuțios pregătite și fulgerător executate, ceea ce a dat consistență visului imperial al triburilor mongole unite și al fondatorului lor, Gingis-han. Instrumentul cuceririi uzitat de noul stat (ulus) a fost armata mongolă, care și-a desăvârșit organizarea și înarmarea, după kuriltai-ul din 1206, data întemeierii statului mongol. Factorii ce au asigurat succesele militare uluitoare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriilor cucerite era de natură să le aducă beneficii durabile în raport cu spolierea nemiloasă, sălbatică, de la început.13 După dobândirea hegemoniei asupra stepelor de la sud de lacul Baikal, marele han a întreprins primele cuceriri de amploare asupra popoarelor învecinate. Conflictele cu triburile turcice situate la nord și apus de ținuturile mongole au pus în evidență virtuțile războinice ale mongolilor. Concret, încă din 1207, Gingis-han a început supunerea populațiilor de vânători din regiunea pădurilor nordice, kirghizi și oirați, apoi, în 1209, a supus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au putut rezista asaltului și au fost jefuite și distruse. Pe Volga mijlocie și inferioară, mongolii au invadat teritoriile unor populații de neam turcic, fino-ugric și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat împotriva atacatorilor și au înfruntat separat un adversar mult superior

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu au atacat Novgorodul, centru comercial prosper din nord-estul Europei. Pe parcursul anului 1238, mongolii și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor (popoarelor) turanice ale cumanilor, aserviți stăpânirii mongole. Dacă, pe de o parte, Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca popor a rămas până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul altor comunități turce, de unde s-au desprins ulterior ca un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca popor a rămas până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul altor comunități turce, de unde s-au desprins ulterior ca un trib aparte. Există indicii că berendeii au fost incluși, la un moment dat, în uniunea de triburi a uzilor, dar concluzia aceasta nu se impune, căci berendeii sunt prezentați în izvoare constant ca un trib diferențiat de cele turce. Este posibil

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul altor comunități turce, de unde s-au desprins ulterior ca un trib aparte. Există indicii că berendeii au fost incluși, la un moment dat, în uniunea de triburi a uzilor, dar concluzia aceasta nu se impune, căci berendeii sunt prezentați în izvoare constant ca un trib diferențiat de cele turce. Este posibil ca ei să fi migrat, în secolul al XI-lea, spre Europa răsăriteană din Asia Centrală. Berendeii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au desprins ulterior ca un trib aparte. Există indicii că berendeii au fost incluși, la un moment dat, în uniunea de triburi a uzilor, dar concluzia aceasta nu se impune, căci berendeii sunt prezentați în izvoare constant ca un trib diferențiat de cele turce. Este posibil ca ei să fi migrat, în secolul al XI-lea, spre Europa răsăriteană din Asia Centrală. Berendeii sunt menționați pentru prima dată de izvoare, în 1097, alături de pecenegi și uzi, aflați la periferia statelor rusești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acordul cnejilor ruși, interesați să protejeze statele lor de cumani, cu ajutorul altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se înmulțesc-în a doua jumătate a acestui secol, ei constituiau cel mai puternic trib din uniunea "tichiilor negre". Berendeii s-au așezat îndeosebi în cnezatele de Kiev, Halici și Rostov-Suzdal, iar urme sunt și în toponimie. Berendeii au pătruns și mai spre vest, în Ungaria, Slovacia și Bulgaria, ca și în aproape toate regiunile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ungar; ei nu se puteau stabili în stepele nord-pontice, unde se aflau cumanii. Berendeii s-au deplasat în grupuri mici, de aceea prezența lor n-a fost înregistrată documentar sau au migrat înglobați de populații turce mai numeroase.20 Pe lângă triburile turanice nomade, în teritoriile carpato-dunărene, s-au infiltrat și grupuri izolate de turanici, cu o viață seminomadă: bulgarii răsăriteni și chazarii. Alături de bulgarii de pe Volga și de cei stabiliți la sud de Dunăre sub conducerea lui Asparuh, în secolul al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriile carpato-dunărene, s-au infiltrat și grupuri izolate de turanici, cu o viață seminomadă: bulgarii răsăriteni și chazarii. Alături de bulgarii de pe Volga și de cei stabiliți la sud de Dunăre sub conducerea lui Asparuh, în secolul al VII-lea), alte triburi bulgare locuiau în nordul Mării Negre-la mijlocul secolului al X-lea, acestea erau cunoscute sub numele de "bulgari negri". Despre ismaeliți, semnalați în Ungaria, la începutul mileniului II, știm că veniseră din țara bulgarilor, în a doua jumătate a secolului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
serviciul cnejilor ruși, este menționat în vecinătatea nordică a Moldovei, în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din Moldova derivă de la numele chazarilor (un antroponim, Kozar, într-un document din 1443 și toponimele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite triburilor nomade turanice, aflate în 36 de puncte diferite. Complexele funerare (mormintele) aparțin pecenegilor și cumanilor și datează din secolele X-XIII, dar unele morminte tumulare ale cumanilor sunt după 1241-1242, ceea ce arată că mongolii n-au exterminat cu totul pe cumani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se remarcă prin numărul redus de morminte-nomazii se deplasau în grupuri mici, în zone de durată scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]