2,347 matches
-
încearcă un răspuns fără noimă: De unde, dragul tatii? Cei doi drumeți urcau dealul Ungureniului spre Săveni și copilul era supus unui efort încă și mai mare acolo, spre Glodul Alb, locul blestemat, vamă a morții ce își lua un enorm tribut constînd în moartea multor drumeți, care scăpau din hățuri vehicule primitive, scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe tatăl său: Să cerem ceva de la un om... Marcat de jalnica perspectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți care închid pentru o secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri care, deocamdată, nu cer victime. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori semeți, se înfrățesc doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comune ale creștinilor, Înlesnind aleșilor negentropici să-și continuie negentropizarea, spiritualizarea; diaconul trebuia deci să se sacrifice, entropizându-se prin slujirea burții altora, Încă mai entropici. Doar că Ștefan nu s’a lăsat entropizat. Și atunci, entropia și-a luat primul tribut de la noua eră. Chiar martiriul lui e În consens, căci nu stânca - negentropică - l’a ucis, ci o ploaie de pietre de pe drum, sfărâmături entropice... Permiteți-mi să caut similitudini În ecologie. Planta, negentropică În sine prin relația ei cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar și pisica ori câinele, prin excelență carnivore. Dar și verdele se apără: sacrifică ceva, un procent din el Însuși, ca individ, pentru a salva restul. Ca un fel de tribut sau „prețul păcii“. Spun de obicei că În Natură nu există pace, cum ar crede idealiștii, ci confruntare, soldată nu neapărat cu morți - un fel de turnir -, dar sigur cu Învinși; sau cu un armistițiu, adică cu un compromis: „Na
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sale animale curate și necurate. Un prădător ucide cu ferocitate? Nicidecum, căci Natura, decretând că și el trebuie să trăiască pentru că are un rost, acela de a Împiedica proliferarea „pașnicelor“ ierbivore, ba chiar grija pentru sănătatea acelora, luându-și drept tribut pe acelea bicisnice, a condamnat și interzis suferința, prin varii obiceiuri ale vânătorului, aparent feroce, cum ar fi „jocul“ pisicii cu șoarecele: Realitatea e că astfel, sperând În salvare, șoarecele nu-și conștientizează agonia. Vreți să vedeți adevărata ferocitate? Priviți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
modificări ca și urzica; căci e ceva ce ar Încălca etica zic eu, un purtător al aceluiași păcat uman, adică un egoist, pe post de scuză... Ca orice plantă, urzica este un producător primar. Implicit, e datoare cu plata unui tribut către restul biocenozei: să servească drept hrană ierbivorelor. Pentru că riscă să fie astfel exterminată, cu perișorii pișcători cu tot, se deșteaptă: Se lasă mâncată până la Înflorire, nu și mai apoi, când are de crescut „copii“. Și vedem tufele de urzici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alb negru. Dar vrăbiile intră seara În alertă, prin dispariția vederii. Se adună la culcare făcând gălăgie, adică coordonându-și sonor adunarea. Exact de ce am nevoie eu pentru a le sili la Înfruntare: eu văzând, ele nu. Și-mi iau tributul seara sau dimineața. Peste zi, siestă și soreală, căci șansa... Spuneți-mi poftă bună - chiar am - ca să vă pot povesti - data viitoare - chestia cu radarul. Scuze, sonarul. „Meridian“, 23 februarie 2001, ora 12,50 21. Mă cheamă Moti. VI Remarc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
instituie propriul teritoriu, peste granițele cadastrale, pe care și-l dispută cu alți câini dar, atacând mai mult sau mai puțin demonstrativ pe proprietarul biped, obține uzufructul: oase ori pâine, pentru care nu mai trebuie să alerge. Dar dacă acest „tribut“ e de fapt ofranda pe care am cam uitat s’a aducem pe altarul Naturii, silind-o să și-o ia singură? Doar e „ale sale dintru ale sale“... Oricum, românul are o vorbă, când amintește de ceva anapoda: „sat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi devenit singurii locuitori ai planetei dacă, bineînțeles, ar mai avut ce mânca. Iarăși milostenie de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Soarele - a ecosistemului, a biosferei În genere. Permițând reluarea indefinită a spectacolului vieții. Dar, cum tot ce trăiește slujește de hrană altcuiva care trăiește, și care are și el de jucat un rol În același magnific spectacol, ciuperca plătește un tribut pentru a-și continua În pace rolul. Ca voi turcilor. Plătește prin speciile comestibile, care nu’s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-am aflat de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o fată frumoasă, cu un contur al ochilor ușor migdalat, asemenea cadânelor din raiaua<footnote 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. footnote> Brăilei, mai mare cu 3 ani decât mine dar cu ceva probleme de relaționare și-o ușoară întârziere în plan cognitiv. Mi-era tare dragă și voiam atât de mult s-o ajut, mai ales că, paradoxal, eu reușisem
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vom dărui Când ceasul va sosi Noi să plătim vom ști Căci tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
străjuit de străini și nu de propriii săi oșteni. Țara Moldovei, precum și celelalte țări românești, Țara Românească și Țara Ardealului, nu făceau parte din Împărăția Otomană, ci se aflau sub suzeranitatea acesteia, care, în schimbul unei plăți anuale, numite haraci sau tribut, pe care aceste țări îl plăteau către Poarta Otomană, avea obligația să le apere împotriva altor năvălitori. Voievozii români nu se supuneau legilor otomane, turcii nu puteau să se așeze pe pământurile românești fără îngăduința Voievodului, Moldova, ca și celelalte
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care ostilitățile se derulează fără participarea statului român, întrucât România încă nu fusese angrenată în primul mare măcel al omenirii, dar la care Transilvania ca parte componentă a imperiului austo-ungar e nevoită să participe și să dea, pe nedrept, masiv tribut de sânge, după cum și a doua etapă, între anii 1916 - 1918, perioadă în care frații trebuie să se războiască între ei ca urmare a intrării României în război alături de puterile aliate, împotriva puterilor centrale adică Germania și Imperiul AustroUngar, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe glob, cel puțin două popoare să nu aibă ceva de împărțit, și pentru asta să nu găsească altă cale decât pe cea a trasului cu tunuri și rachete. Dar să revenim la ale noastre și să vedem cu ce tribut de sînge a trebuit să plătească bietul nostru popor și împlicit, modestul nostru sat, plăcerea conducătorilor lumii de a se menține în fotolii, nu prin activități diplomatice, ci printr-un consum cât mai mare de arme de foc, punând la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a omului de cultură Corneliu Sturzu, ce i-a oferit inclusiv fertile sugestii poeticești (a se vedea împlinitul poem "Camera de recuzită"). Atunci și acolo a început lupta poetului cu sine, întru abandonarea compromisului ocazional festivist căruia îi mai plătise tribut din când în când; versul a câștigat evident în substanță și-n altitudine. N-a rezistat prea mult în fotoliul lui Sadoveanu (teatrele sunt directorofage). I-am obținut postul de redactor șef (transformat, cu timpul, în șef de secție, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vântului, prafului, verdelui frunzelor, albastrului cerului și al apelor. Răscumpărare Mă simt golit de toate ambițiile. Tot ce-am făcut până acum îmi apare steril. M-am cheltuit pe mine însumi în fapte prea puțin semnificative. Am plătit prea mare tribut lui Narcis. În prezent aș vrea să-mi recuperez timpul irosit. Am nevoie să-mi redeshumez viața, începând cu momentul în care am avut prima revelație, la Eryx. Eu însumi trebuie să redevin o fibră a cosmosului, conștientă de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În toponomia din sudul Poloniei de unde emigrează, parte În teritoriul dintre Bug și Nistru iar altă formațiune trece spre Nipru În gubernia Ecaterinoslav. Cei rămași În teritoriul dintre Bug și Nistru s-au aflat sub ocupație tătară cărora le plăteau tribut și participau la războaiele dintre hanii tătărești rivali. Mai mulți cercetători evocând perioade antice susțin caracterul valah al bolohovenilor și mențonează evenimente prin care se confirmă această ipoteză. Stă scris În cronici că În anul 1164, valahii, prind trecând hotarul
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
și Cetatea Albă. După anul 1513, situația Țărilor Române este profund tulburată urmare acceptării silite a suveranității otomane. Istoria consemnează condițiile stabilite dar este de Înțeles că multe influențe asupra teritoriilor Închinate nu au decurs din condițiile tratatelor : În schimbul unui tribut dat sultanului, Moldova are dreptul să se conducă după propriile legi, să promoveze o politică externă proprie, să-și alegă domnitor băștinaș și să folosească limba română În școli și biserici, iar Poarta Otomană se angajează să apere integritatea Moldovei
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
dar În cea mai mare măsură prin rețeua de Învățământ. Evenimentele sociale ce au urmat gravelor și variatelor schimbări politice, ideologice, teritoriale și a episoadelor de război, În cea mai mare măsură au determinat importante schimbări demografice, poporul român plătind tributul cel mai grav. Bineînteles, rigorile nu au cuprins În egală măsură armata cotropitoare și pe noii stăpâni. Noianul de abuzuri, suferințe și condițiile impuse de noua stăpânire populației cucerite au fost cercetate, ulterior Înregistrate de organe competente și date publicității
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Centrală din Insulele Mării Egee și din Asia Mică. De altfel, În general, aurul a constituit În antichitate, ca și mai târziu dealtfel până În zilele noastre, mijlocul de plată cel mai folosit. Pe la anul 2000 Î.e.n. templul din Teba primea un tribut anual de 55 kg aur, iar prin 1400 Î.d.Hr., nubienii plăteau egiptenilor un tribut anual de 250 - 300 kg aur . Întro singură ocazie numai, Amenhotep al II-lea a luat sirienilor nu mai puțin de 1500 kg aur
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
antichitate, ca și mai târziu dealtfel până În zilele noastre, mijlocul de plată cel mai folosit. Pe la anul 2000 Î.e.n. templul din Teba primea un tribut anual de 55 kg aur, iar prin 1400 Î.d.Hr., nubienii plăteau egiptenilor un tribut anual de 250 - 300 kg aur . Întro singură ocazie numai, Amenhotep al II-lea a luat sirienilor nu mai puțin de 1500 kg aur. Nu pare deci de mirare, ținând seama de cantitățile de aur ce se vehiculau, ca sicriul
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
că atributul poate fi exprimat prin diferite categorii morfologice - substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb (la unul din modurile nepersonale) și prin adverb; 6. să cunoască întrebările specifice atributului și utilizarea lor corectă; 7. să recunoască regulile de punctuație cerute de tribut 8. să recunoască atributul ca determinant al unui substantiv sau al unui substitut al acestuia 9. să recunoască atributul cînd stă înaintea determinatului 10. să determine felul atributului după categoriile morfologice prin care se exprimă 11. să-și însușească temeinic
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]