1,412 matches
-
În vest, continuitatea DJ127 A este încă (2012) întreruptă în mai multe locuri. Drumurile axiale secundare, după o porțiune inițială modernizată de până în 10 - 15 km, devin pietruite, pentru a se continua cu drumuri forestiere relativ accesibile. Rețeaua feroviară este tributară magistralei principale 500. De la nord la sud se identifică astfel: Aeroporturile cele mai apropiate (în distanțe calculate de la Bicaz, Piatra Neamț, Moinești, Comănești) sunt la: Munții sunt slab populați, sub 10 loc./km. O densitate mai mare a populației se constată
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
care au dat naștere la interfluvii secundare, ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică a obîrșiei, a împins cumpăna de ape în detrimentul celeilalte Diace, im-punînd culmii principale cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică a obîrșiei, a împins cumpăna de ape în detrimentul celeilalte Diace, im-punînd culmii principale cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru, adînc împlîntat în inima muntelui, ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea înșeuării. În zona șeii de sub Picioru Stejii se află obîrșiile celor două
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
adînc împlîntat în inima muntelui, ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea înșeuării. În zona șeii de sub Picioru Stejii se află obîrșiile celor două văi cu numele de Ciotina, de asemenea cu drenaj în direcții opuse, una tributară Bistriței Aurii, alta Coșnei. De remarcat, că în afara acestora mai apar și alte înșeuări, mai puțin evoluate, care însă imprimă culmii principale un aspect destul de festonat. Cine străbate culmea va întîlni astfel de înșeuări la obîrșia pîraielor Humor și Băncușoru
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard. Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de 20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și constituției geologice predominant cristaline prin care curge, în condițiile unui climat cu precipitații abundente, înainte de confluența cu Dorna, Bistrița Aurie realizează aici un debit bogat (circa 12 mc/s). Un aport substanțial îi aduc afluenții care coboara din Suhard
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Valeriu Sterian" și "Din darul magilor 5 - In memoriam Valeriu Sterian". Primul este o compilație ce conține 18 dintre cele mai cunoscute piese din repertoriul cantautorului, prezentate în ordine cronologică. Al doilea material, apărut în luna decembrie, este un album tributar cu piese cunoscute ale lui Vali, reorchestrate și interpretate de alți artiști români: Mircea Baniciu, Dinu Olărașu, Alexandru Andrieș, Cristian Pațurcă, Doru Stănculescu, Victor Socaciu, Narcisa Suciu, Marcela Buruian, Mircea Bodolan, Ilie Vorvoreanu. În 2005 se organizează concertul „In memoriam
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, "camera de aur"), tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
Rusiei. În această efervenscență a ideilor, clasicismul cu vechile lui tipare este influențat de mișcarea idelogică a lui Johann Gottfried von Herder, clasicismul reorientându-se către valorificarea creației populare și idealizarea trecutului. Cea mai parte a lucrărilor lui Alexandru Hâjdeu sunt tributare acestei mișcări. Din anul 1829, Alexandru urmează cursurile facultății din Harkov unde studiază științele naturale, istoria, dreptul, filozofia, etnografia și limbile clasice. Există un raport dat de către guvernatorul Basarabiei în care se specifică cum că Alexandru „"a învățat la Harkov
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
ducând la crearea propriei sale istorii (mitologice), a unei identități comune și colective și a unui actor colectiv: „poporul” care își impune voința. La sfârșitul secolului XX, cercetătorii naționalismului se împart în două curente principale, fiecare dintre aceste curente fiind tributar unei anumite școli de gândire și unei anumite tradiții culturale. Pe de o parte îi avem pe "primordialiști" care consideră că "națiunea" este o realitate dată, o entitate clar definibilă, aflată în prelungirea unei existențe etnice prepolitice, formată prin acțiunea
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Sfântului Maurice. Evident, Otto al III-lea a fost impresionat de ceea ce a văzut și a decis că Polonia ar trebui să fie tratată ca un regat pe picior de egalitate cu Germania și Italia și nu ca un ducat tributar ca Boemia. Otto al III-lea avea intenția de a reînnoi Imperiul pe baza unui concept federal numit "Renovatio Imperii Romanorum" într-un cadru federal, ducatele poloneze și maghiare urmând să fie modernizate ca "federati" de est ale imperiului. În
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Botarro , ARTĂ ȘI PIATRĂ 2005", în cadrul căreia au fost prezentate lucrări de o excepțională valoare artistică și documentară, realizate de renumiții sculptori. Austria este bine cunoscută pentru numeroasele sale sculpturi cu caracter religios, realizate în piatra de tip gresie, lucrări tributare curentului baroc. De menționat faptul că una dintre cele mai remarcabile sculpturi ale Vienei, respectiv faimosul Hercules, a fost cioplită în gresie de Zogelsdorf ca și, de altfel, o mare parte a operelor de artă din același tip de piatră
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
ducate și în statele pontificale, s-a dezvoltat mișcarea liberală de unificare, Rissorgimento, care promovează proiectele de unificare ce duc la începutul lui decembrie 1860 la elaborarea constituției regatului unic. Declanșarea revoluției din 1848 în Italia nu este cu nimic tributară în faza ei inițială insurecției pariziene din luna februarie. Ea începe în 1847, odată cu alegerea lui Pius al IX-lea pe tronul Sfântului Petru, care își justifică reputația liberală pe care o are în Italia prin câteva reforme aplicate statelor
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
început conducătorii au menținut cultură manciuriana, au guvernat folosind stiluri și instituții ale administrației publice birocratice confucianiste. Ei au păstrat examenele imperiale pentru recrutarea chinezilor Han, pentru a lucra în paralel cu manciurienii. Ei au adoptat, de asemenea, idealurile sistemului tributar în relațiile internaționale . Perioadă Qianlong (1735-1796) a văzut apogeul și declinul inițial al prosperității și de control imperial. Populația a crescut la aproximativ 400 milioane de oameni, dar taxele și veniturile guvernamentale au fost fixate la o rată scăzută, care
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dinastiei, imperiul chinez a continuat să fie puterea hegemonica în Asia de Est. Deși nu a existat în mod oficial un departament pentru relații externe, „Lifan Yuan” a fost responsabil pentru relațiile cu Mongolii și tibetanii din Asia Centrală, în timp ce sistemul tributar, un set inexact de instituții și obiceiuri preluate de la Ming, în teorie, reglementa relațiile cu Estul și țările din sud-estul Asiei. Tratatul de la Nerchinsk (1689) a stabilizat relațiile cu Rusia țarista. Cu toate acestea, secolul VII a văzut extinderea treptată
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
francezi locali. Începând cu Campania din Cochinchina, din 1858, Franța și-a extins controlul în Indochina și până în 1883 se află în control deplin, ajungând până la granița chineză. Războiul Sino-francez pentru controlul asupra regiunii Tonkin (nordul Vietnamului de azi), stat tributar Qingului, s-a încheiat în 1885 cu victoria franceză și recunoașterea chineză a tuturor revendicărilor franceze. În 1884, lovitura de stat Gapsin, condusă de pro-japonezi coreeni, a avut loc în Seul. Incidentul a dus la tensiuni între Chină și Japonia
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
fost însărcinat cu strângerea veniturilor și managementul financiar al guvernului. • Ministerul Riturilor Acest departament a fost responsabil cu toate aspectele referitoare la protocolul curții. Acesta organiza venerarea periodica a strămoșilor și a diverselor divinități, de către împărat, gestiona relațiile cu națiunile tributare, si supraveghea Sistemul de Examinare civilă la nivel național. • Ministerul de război Spre deosebire de predecesoarea dinastie Ming, care a avut control deplin asupra tuturor problemelor militare, Ministerul Qing de Război a avut puteri foarte limitate. În primul rând, cele Opt Steaguri
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
supraveghea administrarea Tibetului și a meleagurilor mongole. Întrucât imperiul s-a extins, Lifan Yuan a preluat responsabilitatea administrativă a tuturor grupurilor etnice minoritare, care trăiesc în și în jurul imperiului, inclusiv a contactelor timpurii cu Rusia - atunci văzută ca o națiune tributara. Departamentul a avut statut de minister complet și a fost condus de funcționari de rang egal. Cu toate acestea, la început, numirile au fost limitate doar la candidații manciurieni și mongoli, până mai tarziu, cănd numirile au fost disponibile și
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
a devenit o provincie separată în secolul al XIX-lea, dar a fost cedata Imperiului Japonez, în urma Primului război chino-japonez, la sfârșitul secolului. În plus, multe țări din jur, cum ar fi Coreea (Joseon), Vietnam și Nepal, au fost state tributare Chinei în cea mai mare a acestei perioade. Dinastia Katoor din Afganistan a plătit tribut dinastiei Qing, până la mijlocul secolului al XIX-lea. În timpul dinastiei, Qing a pretins suveranitatea asupra Pamir Taghdumbash în sud-vestul Comitatului Autonom Tashkurgan Tadjic, dar permis
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Valea Morsu, Valea Piatra Roșie, Valea Curături, Valea Taița - Nifon, Valea lui Puiu, Valea Cozluk, Valea Jugului, Valea Adâncă, Valea Seacă, Valea Plopilor, Valea Fagilor"). Apele de suprafață ale ariei protejate aparțin bazinelor hidrografice ale câtorva râuri cu debite mici, tributare Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
Vlad Țepeș. Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). In 1856, 3 județe din
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
devenind un imperiu multinațional, multilingvistic, stăpânind Anatolia, Orientul Mijlociu, părți din Africa de Nord, Balcanii și Caucazul, adică o suprafață de circa 19.9 milioane de km². La începutul secolului al XVII-lea, imperiul cuprindea 32 de provincii și numeroase state vasale și tributare, unele dintre ele fiind absorbite de imperiu, în timp ce celorlalte le era garantată autonomia. Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia își exercită suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a întruchipat, cât timp a existat, califatul, adică
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
luptă. Suleiman a continuat atacul asupra Austriei, dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins și și-a retras trupele din cauza pierderilor mari.La scurtă vreme, Transilvania, Valahia și Moldova au trebuit să se recunoască principate tributare ale Imperiului Otoman, dar nefiind incluse în acestă. Francisc I al Franței și Soliman Magnificul au inițiat o alianță franco-otomană din 1530. În est, Suleiman Magnificul desfășurat trei campanii împotriva Imperiului Safavid al Persiei,un război dintre otomanii sunniți și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
elitelor conducătoare ale imperiului și la comploturi fratricide. Au existat doar două tentative nereușite de detronare a familiei domnitoare, ceea ce sugerează existența unei stabilități politice excepționale. În perioada de maximă putere, Imperiul Otoman avea 29 de provincii, plus 3 principate tributare: Moldova, Transilvania și Valahia. Prăbușirea statului otoman este atribuită prăbușirii structurii sale economice. Multe dintre eșecurile otomane sunt atribuite incapacității de a stabili hegemonia economică și politică asupra altor națiuni în ciuda faptului că statul era un imperiu. Termenul "bolnavul Europei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
i nscris în " ahdname humayun"-cartea legământului. Țara sau domnul care acceptau închinarea deveneau kharadj-guzar-plătitori de tribut. Țară ieșea din zona " dar' ul-Harb" (Casă Războiului), dar nici nu intră în zona păcii permanente. Intra în sfera " dar uz-zimmet" (Casă Protecției Tributare). Statutul de kharadj-guzar presupunea următoarele obligaitii: plata tributului-kharadj, djizye/virgu, care răscumpără un teritoriu sau pacea; alinierea la politica externă a imperiului otoman, ajutorul militar solicitat vasalului de către sultan și funcția de informare. Akhisari consideră că „ în timpul conflicterlor nimic nu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]