12,312 matches
-
ei. — A îmbătrânit. — Nu, fotografia nu e prea reușită. În cele anterioare părea mai tânăr și foarte vesel. O fi fost fericit. — De ce? — Și împăratul s-a eliberat. — Chiar dacă vreau să plâng, nu mai am lacrimi, continuă mama, zâmbind cu tristețe. Mă întrebam dacă mama era sau nu fericită, dacă sentimentul de fericire nu semăna cumva cu aurul care sclipește vag pe fundul râului tristeții. O senzație de lumină palidă, ciudată, după ce ai reușit să depășești hotarele nefericirii. Împăratul, mama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
împăratul s-a eliberat. — Chiar dacă vreau să plâng, nu mai am lacrimi, continuă mama, zâmbind cu tristețe. Mă întrebam dacă mama era sau nu fericită, dacă sentimentul de fericire nu semăna cumva cu aurul care sclipește vag pe fundul râului tristeții. O senzație de lumină palidă, ciudată, după ce ai reușit să depășești hotarele nefericirii. Împăratul, mama, și chiar eu puteam fi fericiți. Dimineață liniștită de toamnă. Grădină însorită, afânată. Am pus deoparte andrelele și am privit marea care strălucea în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
erau acum netezi ca ceara. Buzele ei palide se curbaseră puțin, ca și când se pregătea să zâmbească. Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva pentru care trebuie să lupt neapărat. O etică nouă. Ba nu, până și rostirea cuvântului înseamnă ipocrizie. Dragoste. Nimic altceva. Așa cum Rosa Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu mă agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sunt absolut la fel. Mi-ar plăcea să mă pot lăuda în iad că eu sunt cea care și-a distrus trupul și sufletul... de dragul unei iubiri. De dragul unei pasiuni pe care, de fapt, n-o înțelegeam nici eu. De dragul tristeții pe care mi-o provoca. (rând liberă Unchiul a aranjat ca incinerarea să aibă loc la Izu, iar ritualul funerar la Tokyo. Apoi, Naoji și cu mine ne-am dus zilele împreună. Relațiile noastre erau atât de proaste, încât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
asemănător cu două ore înainte ca Mircea Badea să o facă. Îmi iubesc prietenii și o voi face toată viața, dar când se întorc împotriva țării și a neamului, din care și ei fac parte, atunci, cu cea mai mare tristețe în suflet, mă întorc și eu cu fața de la ei. În speranța că vom înțelege cu toții că degeaba cucerim lumea dacă ne pierdem sufletul, le spun bunilor mei prieteni: rămâneți cu Bine (le), nu vă vindeți conștiința și rodiți frumos
Postări ciudate ale lui Badea și Oreste: Pentru mine ești mort by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71932_a_73257]
-
fostul iubit, Adrian Cristea, care spune că încă o iubește, și-au pus serios amprenta asupra psihicului ei. Autor: Sorina Ceugea Bianca Drăgușanu trece prin stări diferite în ultima perioadă. Bucuria căsătoriei cu Victor Slav se împletește cu momente de tristețe și chiar de furie, de cele de mai multe ori generate de presiunea mediatică. Roșcata a avut în ultimele zile câteva reacții nervoase sau de dezamăgire, pe care și le-a exprimat public. Astăzi, vedeta a emoționat pe toată lumea cu
Bianca Drăgușanu: "E greu să stai în picioare, când sufletul este în genunchi" by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72083_a_73408]
-
cucerește iar și iar sufletul. "Alexandra este o voce în care am crezut din prima clipă, este o chimie în glasul ei care se poate simți în tot corpul, te poartă departe în tărâmuri de poveste, neatinse de griji și tristeți, te rupe de cotidian și te învață să respiri altfel... Cu pași mărunți, dar hotărâți Alexandra pășește pe scene din ce în ce mai mari și am convingerea că vocea ei va ajunge cu timpul la tot mai mulți oameni datorită unicității sale", spune
Andreea Marin, impresionată de o nouă melodie: “Acesta-i sufletul meu” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72084_a_73409]
-
fi pretextele - poate o prea redusă alonjă pentru un avânt atât de larg, poate un prea scurt interval de apariție după "tranzitivitatea" lui Crăciun, poate lipsa de interes teoretic a cronicarilor literari, poate scepticismul nativ al autorilor - dar intuiesc, cu tristețe, că motivul precis va fi derizoriu. Ca și în publicitate, rezistă ceea ce se poate pronunța mai ușor.
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
în excelentul său comentariu, expresia unei biografii încremenite "la vârsta rigorii contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru a le citi înțelesul decât pentru a le surprinde reliefurile palpabile". Există în versurile lui Gheorghe Grigurcu o tristețe bacoviană născută dintr-un joc al perspectivelor interioritate/exterioritate, reflecție/contemplație, menit să potențeze, până la manierism, sentimentul de singurătate. Retorica minimalistă, esențializată, lasă vaste spații albe în care poezia se naște cu ajutorul complice al inteligenței, culturii și imaginației fiecărui cititor
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
alcătuiesc un chip, devenit, apoi, o emblemă. Ion Cucu a făcut portrete uluitoare ale marilor noștri scriitori. Perspective și ipostaze ce pot vorbi, inepuizabil, despre cel privit. Despre momentul vieții sau al creației, despre anturaj, despre călătorii, despre ridicol, despre tristeți, melancolii și extaz. Despre lumini și umbre, despre timp, despre el însuși. Fotografiile lui sînt documente prețioase. Sînt un fel aparte, anume de a mărturisi despre creație și creatori. Fotografiile lui sînt un suport viu, neliniștit și neliniștitor al istoriei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Daniel Cristea-Enache O tristețe uneori luminoasă, alteori lichidă curge din volumașul epistolar Cerșetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
fi fost, poate, prea de timpuriu împăcat cu mine însumi, prea mulțumit, m-aș fi uitat prea des în oglindă și-aș fi spus că-s foarte talentat, ceea ce nu mi-ar fi fost de mare ajutor. Ne relaxăm prin tristețe și melancolie, după cum ne stimulăm și ne biciuim prin teribila enzimă a nemulțumirii. Eu am oscilat mereu între nemulțumire și melancolie, sau - mai corect - între tragic și melancolie. Mi-am rupt de mai multe ori coaja de pe rană și am
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Mariolina Venezia se uită greu. Deși don Francesco i se impusese prin abuz, cum dintotdeauna făcuseră stăpînii, fetișcana se va atașa de el, impresionată, "nu de hainele sale de om bogat, nu de bărbăția mîinilor lui, ci de copleșitoarea-i tristețe și ținu să-i facă un dar în plus, așa cum obișnuiesc să le facă săracii celor bogați. Odată cu trupul, îi dădu ceva din ea, ceva căruia nu ar fi știut ce nume să-i dea". (pag. 19) Deși o figură
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
scenă. Spectacolul nu ar fi ieșit niciodată așa în alt teatru. Cu altă trupă. Aici există nu doar talent, ci pasiune, patimă, preocupare pentru meserie, respect și disciplină, disciplină, disciplină. Gem ca un animal rănit. Într-un fel ciudat, această tristețe imensă din cuvînt, din gînd, din ce au făcut acești artiști, îmi dă și măsura fericirii pe care am trăit-o la acest spectacol. Nu este nimic comercial, nu este făcut nici un compromis de dragul succesului cu orice preț, sînt asumate
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
de cele mai multe ori în largul unei filosofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață: " Câtă amară tristețe/ cuprinde și-ascunde/ Ťjoculť acesta/ de-a viața, de-a moartea!" (Duelul inegal cu moartea)"; " Unii sunt frumoși, alții bogați./ Există și destui norocoși,/ ba mulți chiar puternici./ Ici-colo câte unul/ strălucește prin spirit" (Cer prea mult?); "Urăsc timpul!/ E
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
oprește asupra faptelor de arme ale pistolarului renumit, legendă vie, subiect al ziarelor care-i fac un portret romantic al unui impenitent om al frontierei căutînd ceva din fiorul de libertate de dinaintea războiului civil. Filmul urmărește declinul lui, căderile psihice, tristețea unui om care nu-și mai află locul și liniștea, ucigîndu-și o parte din foștii tovarăși de teama ca aceștia să nu-l denunțe pentru recompensa generoasă a autorităților, cel care zvîntă în bătaie un copil ca apoi să izbucnească
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
o notă autenticistă, însă stilul relatării de o mare forță poetică ne îndepărtează de consemnarea seacă a unui cronograf. Filmul lui regăsește ceva din poezia spațiilor deschise parcă spre infinit care-i întîmpinau pe primii coloni, ceva din măreția și tristețea și nimicnicia unei glorii născute în cutia de rezonanță a nostalgiei iscată pe declinul cuceritorilor.
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
criticii chestionați au dat câte un vot-două lui Ștefan Augustin Doinaș, Anei Blandiana, Constanței Buzea, Ilenei Mălăncioiu, lui Marin Sorescu, Cezar Baltag, Petre Stoica, Emil Brumaru. De aici, clasamentul neavenit, aspru sancționat de către criticul de la Radio. Tot el observă cu tristețe cvasiabsența sentimentului religios în poezia actuală și faptul că revistele au început să ignore marile sărbători, Paștele și Crăciunul, amintind ateismul epocii comuniste. Atunci însă exista "scuza" că ele erau, nu-i așa, zile lucrătoare! Volumul Prima pagină sau între
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
în geantă corpul delict, un text pornografic atribuit lui George Topârceanu printr-un abuz pe care nu l-am denunțat la timp. Am amânat. Cum bine știm, toate problemele amânate izbucnesc, se răzbună când nu te aștepți. O spun, cu tristețe, din proprie experiență. Mă consolez însă cu o trăire inedită: când m-a certat, cu o sfântă mânie pedagogică, prietenul meu mai vârstnic pentru poezia pornografică descoperită în geanta mea, m-am simțit încă o dată copil sau un adolescent rușinat
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sînt chiar ceea ce sînt: o înfrîngere, dovadă
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
verifice cititorii. Remarcabil în volumul - de două ori subțire și de două ori plăcut - alcătuit de Matei Călinescu este, anticipam mai sus, o formă discretă de diagnostic. Dintr-o postură de winner, cu întreaga distincție a reușitei și cu demna tristețe a intuiției precise, criticul literar american înțelege ca nimeni altul amurgul cultului matein. Și nu atât din pricina uniformizantului discurs analitic școlar, ci - cred eu - prin fireasca apariție, în timp, a unui plan exegetic mediator. La care studiul de față contribuie
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
intrândurile unui început de chelie. I-am privit apoi îmbrăcămintea ponosită, de vestitor al unui univers misterios, despre care nu știam nimic și care îmi făcea frică. Pe ecranul minții mi-a rămas de asemenea privirea lui, de o mare tristețe, și râsul forțat, al cuiva care vrea să pară familiar într-o lume ce își pierduse între timp, pentru el, reperele. În fața acestui om nu mai simțeam nici un impuls să mă arunc la pământ, ca pe vremuri, și să-i
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
probabil în sfera aceluiași "stil pamfletar". Nu se putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de istorie literară ale lui Niculae Gheran. După "40 de ani de editorlâc", cu toate reușitele, istoricul literar nu-și poate reprima tristețea sacrificiului de sine: Ajuns la senectute, aș îndrăzni să spun că doar tinerețea rămâne girul marilor elanuri, când este vorba de înfăptuirea unor proiecte de largă respirație. Întârziate, ele suportă inevitabil riscul abandonării, de cele mai multe ori din pricina timpului în care
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]