1,332 matches
-
O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de foi de scris și s-a apropiat de o comodă înaltă. "Am scris pe loc vreo 30 de poeme, rînd pe rînd, într-un fel de transă pe care n-aș putea s-o definesc. A fost cea mai triumfătoare zi a vieții mele și n-aveam să mai cunosc alta la fel. Am început cu un titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine pe care l-am numit imediat Alberto Caeiro. Iertați-mi această absurditate: în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
americană, încă puțin cunoscută la noi (Nathaniel Hawthorne, Norman Mailer, Truman Capote, John Updike, Edgar Lee Masters, Robert Frost ș.a.). P. debutase însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Richelieu, în 1648 cardinalul Mazarin îl obliga pe împărat să negocieze. Tratatele din Westfalia și Pirinei anunțau sfârșitul definitiv al tentativei de unificare a Europei de către Casa de Austria. Ele dau naștere unei noi Europe, în care se afirma forța triumfătoare a monarhiilor naționale. Echilibrul european învinge, fiind bazat pe teama reciprocă a națiunilor egale ca importanță. Va trebui să se aștepte Revoluția franceză pentru a se naște o ideologie capabilă să justifice o nouă tentativă de unificare europeană. Pagubele provocate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Duh; Douăzeci și patru de bătrîni, cu trimitere la cele douăzecișipatru de cărți ale vechiului Testament, și am îndrăzni să adăugăm, posibil să simbolizeze și cele douăzecișipatru de vămi ale văzduhului; Patru animale - Cele patru Evanghelii din Noul Testament; Car de triumf - Biserica triumfătoare; Două roate: Vechiul și Noul testament; Trei doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea, nădejdea și credința; Patru, cele patru virtuți cardinale: judecata sau înțelepciunea, forța sau curajul, justiția sau echitatea și temperanța sau compătimirea. În Cîntul XXXI Beatrice îl dojenește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora conflictul între Destin și libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai fusese vreodată, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
globale (world wide web), alcătuită din milioane de device-uri, care se conectează prin porturile câte unui hub la networkul global care este astăzi internetul. Și nu mai e nicio metaforă, e chiar realitatea zilelor noastre, când omul alienat al capitalismului triumfător își mai ostoiește singurătatea stând, interminabil, cu fața la ecran pentru a mima comunicarea, călătoria, cunoașterea, sexul sau viața în ansamblul ei. Problema hubului e însă mai mult decât una metafizică. El reprezintă, cum spuneam, o realitate de neocolit, pentru că întreaga noastră
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mișcări precise, fără greșeli și șovăieli, demontase și remontase de câteva ori o pușcă de atac, aliniind piesele pe o manta și Îmbinându-le una câte una, pe pipăite, Înainte de a pune În mișcare trăgaciul, clac, clac, cu un zâmbet triumfător, fericit. Exersase Întreaga după-amiază, În vreme ce Faulques o privea tăcut, de aproape, Întipărindu-și În memorie fișiul de pe ochi, părul Împletit În două cozi, cămașa umedă de sudoare, picurii de pe fruntea Încruntată din pricina concentrării. După o vreme, cu arma iar demontată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Vorbesc de milă, nu de tehnică. Faulques a tăcut. Stinghereala Îi era tot mai mare. Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pentru a adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și ale personajului, se obiectivează prin chiar actul deghizării lor În cuvinte - În fragmente de conversație, În relatări, În captarea În priză directă a unei experiențe a eului, În confruntarea structurii narcisice 76 care dă soluția activității creatoare. Arta, manifestare triumfătoare a eului, a rămas ultimul „bastion al narcisismului”77. Reflectarea, sub orice formă, dar, mai ales, reflectarea ca Înfruntare a vieții, introduce o „structurare speculară”78 și, odată cu ea, absența și Îndoiala interpretării. Plăcerea estetică dovedește, În cazul jurnalului intim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
membru de onoare al Academiei RPR (1948). Nu originalitatea face meritul poeziei lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
fază, care anulează timpul și spațiul, este descrisă ca provo-cînd "o formidabilă concentrare de puteri inerente controlului celor două forme de imaterial care sînt informația și finanțele". Cum făcea și în 1975, el denunță căutarea profitului cu orice preț: "Economismul triumfător, promovat la rangul de religie de stat universală, atemporală și revelată, ne pro-pune căutarea profitului ca unică rețetă de eficacitate, flexibilitatea salariilor și a locurilor de mun-că drept singura politică socială. Nici stînga aflată la putere n-a înțeles la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmare, mi s-a părut util să îl combat pe acest teren; căci, deoarece acest Comunism se înarma cu sofismele propagate de către comitetul Mimerel, nu era nicio speranță de a-l învinge atât timp cât aceste sofisme ar rămâne în picioare și triumfătoare în conștiința publică. Acesta este punctul de vedere pe care l-am adoptat la Bordeaux, la Paris, la Marsilia, la Lyon, când am fondat Asociația pentru Liber Schimb. Libertatea comercială, considerată în ea însăși, este fără îndoială un bun prețios
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cotidianului ca produs al diferitelor activități, de cele mai multe ori fragmentare, și ca loc rezidual, care poate astfel să scape într-o anumită măsură logicii producției: "cotidianul este, din perspectiva obiectivă a totalității, sărac și rezidual, dar, pe de altă parte, triumfător și euforic în efortul lui de autonomizare totală și de reinterpretare a lumii "de uz intern". Aici se situează complicitatea profundă, organică, între sfera cotidianului privat și comunicarea de masă"379. Ceea ce este subliniat și de Lefebvre, și de Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumii (Rom 10,18). De aceea, luând în considerație atât viața lor sfântă confirmată de multe minuni, cât și dumnezeiasca lor doctrină cu care au irigat inimile oamenilor, au meritat pe bună dreptate să fie adăugați la numărul sfinților Bisericii triumfătoare și luptătoare. E) Analele din Normandia Opera a fost terminată spre sfârșitul secolului al XIII-lea de un autor anonim mai puțin binevoitor cu frații minori; de aceea, faptele sunt mai certe din punct de vedere critic, ajungând cu relatarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
biserici sau alte locuințe, se pun la temelii pietre neșlefuite; atunci când temeliile ies din pământ, se așază pietre tăiate și frumoase pentru a da splendoare edificiului. Se potrivește foarte bine Ordinului Sfântului Francisc ceea ce Domnul promite Bisericii sale militante și triumfătoare, așa cum afirmă Isaia, la capitolul 54: Sărăcuțo, lovită de furtună, fără mângâiere, iată, eu te reconstruiesc deasupra matostatului, și deasupra safirului pun temeliile tale. Voi face crenelurile tale din rubin, porțile tale din pietre prețioase. Toți fiii tăi vor fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i pe mulți care sunt culți, el, care în mod deliberat era fără cultură și în mod înțelept ignorant. 7. Într-adevăr, chiar dacă viața sa, atât de sfântă, laborioasă și luminoasă, fusese demnă de a-și câștiga locul în Biserica triumfătoare, cu toate acestea, Biserica luptătoare, ce vede doar fața exterioară, nu se rezumă să judece cu autoritatea proprie pe cei ce nu sunt din casa sa, pentru a-i prezenta spre venerație bazându-se doar pe viața lor, mai ales
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
i se acordă. Numai vitejii pot trece pragul casei, numai cei ce și-au făcut datoria au acces la masă. CÎmpul de bătaie e locul și timpul acțiunii. Ajuns aici, eroul se pierde În vălmășagul Încăierării și iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să acceptăm ideea că omul comun, indiferent de numele pe care îl poartă, rămâne sub dominația "mamei" și a "naturii", pe când "artistul" iese de sub jurisdicția aceasta constrângătoare pentru a se naște a doua oară, în lumea spiritului și a voinței triumfătoare. De aceea, cum Anton Klentze zis și Clenciu e sortit să fie mereu "Bizu", băiatul mamei, al "coanei Lina", Lovinescu vrea să se despartă de această "umbră" a lui, să o "uite" definitiv spre a putea deveni, în sfârșit, un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a cultivat susținut și eficient această confuzie. Avea toate motivele să o facă pentru a-și impune supremația. În stilul provocator al lui Arthur Weigall din Păgînism și creștinism, Servier amintește de ofensiva religiilor revelate - printre care și creștinismul - "care, triumfătoare după distrugerea unei întregi părți a gândirii umane, ba chiar a unor civilizații, au tratat celelalte culte, care le precedaseră, drept false religii, superstiții sau "vrăjitorie""26. Sub numele de "vrăjitorie" s-au adunat parcă toate relele posibile ale acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a unor tradiții, ritualuri și simboluri, până acum în plină (post)modernitate. Spectacolul sărbătorii îl auzim la radio, îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem (încă) privilegiul să le ascultăm în vechile comunități, la ele acasă, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
până acum), s-a trecut la adevărate sinteze în cadrul unor mari perioade cronologice și stilistice. Iar în interiorul acestor compartimente este introdusă, în seria respectivă de fapte literare, contribuția aproape a fiecărei literaturi europene. Totul subsumat categoriei generale: Umanismul Renașterii, Barocul triumfător și Clasicismul francez, Luminile, Sfârșitul secolului, Timpul ideologiilor, După război etc. În cadrul acestor compartimente largi unde se fac eforturi deosebite de a depăși eurocentrismul tradițional al acestor istorii colective pot fi întâlnite și o serie de referințe românești. Ne grăbim
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]